315 matches
-
său, un baston, o pereche de mănuși, precum și o cămașă, purtată de acesta până în seara din ajunul zilei morții. Mai târziu, Achille a întemeiat o familie. O urmașă de azi din Corsica se dispută de câtva timp cu o altă urmașă pentru posesia celebrei cămăși. În justiție, firește. Procesul ține pagina întâi a ziarelor locale. Interesant este că una din pretinsele beneficiare i s-a adresat lui Jean-Pierre Osenat, comisarul însărcinat cu licitațiile de la Fontainbleau, mare specialist în Napoleon, în scopul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
în 1932, la Vălenii de Munte, o culegere de scrisori ale doamnelor, din Evul Mediu până la Regina Elisabeta. Din toate treptele sociale și punând pe foaia de hârtie îngrijorări diverse, expeditoarele fac mai mult decât să le învețe istorie pe urmașele lor din pension. Scriind, conturează o lume a femeii, care se pârguiește în cele patru secole care despart misivele, scurte și funcționale, ale soțiilor de domnitori, de impresiile literare, în franceză, ale Dorei d’Istria. Nu știm ce vor fi
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
pretendent al Laviniei. Umilită în sentimentele ei, tânăra va căuta să se răzbune pe mama care i-a răpit mai întâi afecțiunea fratelui, apoi pe cea a logodnicului. Acesta este motivul nemărturisit care stă la baza acțiunilor ei, pe care urmașa Mannonilor le va justifica însă prin apărarea onoarei familiei și a memoriei tatălui. Dragostea Christinei pentru Adam este alimentată de răceala soțului ce i-a nesocotit de-a lungul timpului firea sensibilă, dornică de afecțiune. Căpitanul Brant caută în realitate
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
evident, compusă în covârșitoare majoritate din negri cu mers de felină, care aleargă suta de metri în câteva secunde. În fiecare săptămână, aceștia se afișează ostentativ cu o altă blondă canadiancă, lată în umeri și în șolduri québecoise-ele sunt demne urmașe ale puternicei rase normande. Nu faptul în sine mă șochează, cuplurile interrasiale, cum se spune în limbaj politic corect, erau numeroase și la Geneva; mai mult, a cunoaște un african înainte de căsătorie era chiar un fel de sport național printre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
, Zoe (18.IX.1893, București - 30.XII.1975, Calafat), autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Elisabetei (n. Drăgulescu) și a lui Nicolae Verbiceanu, ofițer. Urmașa a unei familii de vechi boieri olteni scăpătați, face clasele primare la București, trece la Scoala Centrală din Craiova și din nou la București, la „Sf. Sava”, unde încheie ciclul secundar la fără frecvență. Licențiata în română și franceză a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
domnului de luptător pentru Cruce, așa cum apare în documentele vremii și așa cum o arată și faptul că, în 1500 ridica la Volovăț o altă biserică, în hramul Înălțarea Sfintei Cruci “supremul semn al creștinismului”. Căsătoria cu Maria de Mangop, o urmașă a Paleologilor și a Asăneștilor, a avut loc la 14 septembrie 1472, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, dându-i domnului sentimentul că Suceava va fi un nou Constantinopol, un nou centru de luptă contra necredincioșilor. În același an, 1487, era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i se pare unul dintre cele mai banale soțul își părăsise familia după ce eșuase într-o aventură erotică. Dar, din discuția cu judecătorul, află că pârâtul dădu dovadă de o psihologie ciudată, acesta pretinzând "că este descoperitorul unei "cetăți" dezmățate urmașă târzie a Sodomei și Gomorei (evident, având în vedere satul Varvara) și care ar amenința omenirea cu o invazie asemănătoare proliferării canceroase a celulelor vii". Printre probele propuse de reclamantă fusese și un caiet al lui Dimitrie Cristea, dar acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fondul schimbărilor istorice din Europa Centrală și Răsăriteană din jurul lui 1989 și al modernizărilor sub semnul neoliberalismului a văzut în adeziunea la acesta nu numai un fel de obligație pentru contemporani, ci și un criteriu de evaluare. "Ideologia corectitudinii politice, urmașa marxismului cultural scrie Theodor Codreanu este utilizată copios în ultimii ani, în așa zisele campanii de demitizare a valorilor naționale, începând cu istoria și terminând cu literatura... Schimbarea care a intervenit, între timp, este stângismul de dreapta: stimulanții "anticomuniști", descinși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1979; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) și de Urmașii Vlașinilor (1999). În locul analizei psihologice și al ambianței citadine, autoarea aduce o dramă zguduitoare din lumea oierilor sibieni în anii premergători răscoalei lui Horea. Evocând destinele strămoșilor săi, ca o adevărată urmașă a baciului Alexa Banu, conducător al Vlașinilor, P. asigură romanelor autenticitate și fior participativ. Comunitatea Vlașinilor este zugrăvită, într-un fel, din interior, fără a fi pierdute din vedere ritmurile dintotdeauna, ambiționând să se configureze într-o viziune mitică. Plecarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
adesea, într-un mod categoric brutal, paradoxal și ultra-capricios. De exemplu, îl adoarme pe strămoșul nostru Adam, în ambulatoriu, în Gan-Edenul din Geneză, pe timpul unei celebre operații chirurgicale, la o coastă. Dar o va lăsa pe Eva, ca și pe urmașele ei să sufere ca vitele, pe viu, în chinurile nașterii. Mai încolo, se mânie grozav și-i alungă pe cei doi sus-numiți din Rai, blesteamă Șarpele-codoș, care le făcuse lor lipeala, acoperă Pământul cu ape și îneacă semințiile cele dintâi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bând cafea cu Cat Damon covrig la picioarele lor. Știai că ai cel mai drăguț păr dimineața? spuse el. —Drăguț? zise ea trecându-și degetele prin păr Într-un fel foarte conștient de sine. Glumești. În majoritatea dimineților arăt ca urmașa lui Einstein și a lui Phyllis Diller. —E, mie mi se pare drăguț. Nu era sigură dacă el nu era decât galant când spunea asta, dar Îi mulțumi oricum. —Vai, tocmai mi-am adus aminte, spuse ea. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și Îndelungi căutări de ani Întregi ale acelor din carele cu fân ale labirinticelor arhive, ea izbutise să afle câte ceva despre rubedeniile de sânge și chiar să-și găsească mama și un frate. Astfel, s-a pomenit brusc a fi urmașa unui evreu cu ghinion În afaceri care Își părăsise familia și plecase, Însoțit numai de fiul cel mare, să facă negoț cu cafea În Brazilia, de unde nu dăduse nici măcar un semn de viață, și a unei slujnice unguroaice pe la casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
există, posibilitățile d-voastră. Și pentru posibilitațile sunt totdeauna realități reale. EL: Auzi porcii. Din cauza porcilor suntem noi aici. Toți porcii sunt prin comuniune acest peisaj. EA: Un peisaj de porci este un posibil venit. Eu prefer să fiu o urmașă, care nu a venit. EL: V-ați învârti în fața fiecărui lucru de valoare, atunci când o valoare se dezvoltă corespunzător. Unei asemenea valori i-aș adăuga însoțirea mea și i-aș trimite-o în călătorie, până când lucrul de valoare ar dori
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe ale Mariei sau ale Evei: „Concepțiile medievale despre dragoste și teoriile despre iubire cunoscute de Boccaccio reprezintă o frescă complexă. Dragostea creștină sau caritatea intra în antiteză cu iubirea instinctuală, naturală. Acestea două se armonizau în dragostea conjugală, la rândul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar fi mai în drept să dețină această prăvălie: Maria în calitate de mamă, Păuna în calitate de soție și mamă a copilului lui Iane sau fiica lui? Cine ar fi mai capabil s-o chivernisească astfel încât să asigure minima existență a celor trei urmașe ale lui Iane, dar să „umple“ și viitorul (zestrea) unei fete? Toate cele trei femei au câte un punct slab: Maria este „bătrână, slabă și neputincioasă“, Păuna s-a recăsătorit și ar putea risipi oricând banii fără să se gândească
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de monede, de vederi, de amante, de poșete etc.")19. Și poate mai țineți minte și că Julius Zimberlan, care face colecție de locurile noi vizitate, a fost, pe vremea aceea, unul dintre cei opt vicepreședinți ai SCC, SCC fiind urmașa lui SCT. "Societatea Colecționarilor de Călătorii a fost botezată așa la Congresul IV, care a avut loc la Bafata, desigur al doilea oraș ca mărime din Guinea Bissau, considerându-se, pe bună dreptate, că denumirea SCT Societatea Colecționarilor de Turism
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
care să fi impus crearea unor etnonime și glotonime noi (ca în Franța - de la franci, Nor mandia - de la normanzi, Andaluzia - de la vandali, Catalonia - de la goți, Lombardia - de la lombarzi etc.). Nu de mică importanță a fost faptul că romîna nu este urmașa latinei culte, cum s-a întîmplat în cazul limbilor neolatine occidentale, ci continuă limba romană (lingua romana), cum se numea latina populară, singura care se folosea în aceste părți, pentru că limba de cultură și a religiei era greaca, apoi slava
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Olt, Marisia > Mureș) nu este sigură (forma Sameș folosită în unele cărți moderne este introdusă artificial, pe cale cultă). Formele Somysius, Somisius, Samusius, Zumus, Zamus, Zamos, Zhomos, Szamus din documentele latino-ungurești nu pot servi ca bază pentru Somiș, Someș, ci ca urmașe ale lor, care sunt în mod sigur mai vechi (primele dezvoltîndu-se, normal fonetic, din ele). S-a emis ipoteza că slavii au putut apropia pe străvechiul sam, la contactul cu el, de sl. somŭ, „somn“ (presupunere susținută de originea slavă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rîul Elba, moartă în sec. al XVIII-lea), slovina nordică (numită și slovenă nordică, dispărută după 1900, înrudită cu cașuba); 3. limbile slave meridionale: - grupul răsăritean: bulgară (9 mîl.), macedoneană (1 mîl.; nu trebuie confundată cu și nici nu este urmașa limbii macedonene antice; limba de tranziție între bulgară și sîrbo-croată, desi lingviștii bulgari o considera un dialect al limbii bulgare); - grupul apusean: sîrbo-croată (sau sîrbă-croată; 17 mîl.; actualmente împărțită, din motive politice, în patru limbi distincte: sîrbă, croată, bosniacă și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
arabă cu semne suplimentare), latină 291. pedi (sepedi) O Republică Africa de Sud; face parte dintr-un continuum lingvistic numit sotho de nord (sesotho să leboa) familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu, subgrupul sotho de nord latină 292. persana veche (ahemenidă) LM; urmașa avesticii; sec. VI-IV i.C.; regii ahemenizi (Darius, Xerxes); nu este ascendentă directă a persanei moderne; era un dialect vorbit la Persepolis, transformat de Darius în normă familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian; flexionara cuneiforma de tip mixt silabico-alfabetic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
căci ungerea constituia ritualul nunții sacre, prin care cel uns devenea rege sfânt. Ritualul hieros gamos era unirea sacră între regele preot și regina-preoteasă. Rolul celei din urmă i-a revenit Mariei Magdalena, care era o hierodulă, o preoteasă păgână, urmașa zeiței Isis. Iisus și Maria s-au supus unui ritual "tantric", în sensul imnurilor din Cântarea Cântărilor. Ea l-a uns pe Iisus pentru îngropare și înviere, cel uns devenind Crist 288. În evangheliile gnostice, Maria Magdalena este numită "Femeia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
puțin îi pasă de suferința fetei. El își exprimă personalitatea psihologică prin voința de posesiune, satisfăcută deocamdată doar cu o apetisantă bomboană din punga bunicului. În cele mai reușite schițe scriitorul radiografiază atent "comedia dragostei", cu precădere comportamentul duplicitar al urmașelor Evei, după tiparul consacrat de tradiție, în varianta triunghiului amoros. Pe coordonatele melodramei se înscrie îndeosebi Doi prieteni, o scenetă în care femeia nici nu păcătuiește atât de grav: ea minte numai pentru a contracta un mariaj profitabil, și, când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
căsătorie (la colocviul despre amor participă Lulù iar la cel despre gelozie Andrei în ideea că femeia trebuie să iubească, iar bărbatul să fie gelos, schimbarea rolurilor destabilizând ordinea firească a lucrurilor). Dar, deși se răzvrătise nu de mult împotriva urmașelor Evei, în prezența lui Lulù își descoperă treptat "un suflet nou" și începe să respire "numai atmosfera ei de nevinovăție", uitând de trecutul rău mirositor. În varianta ultimă a romanului, sincronă cu teoriile despre originea muzicală a creativității artistice (expuse
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-lea, folosirea paginii de titlu cu toate elementele sale nu se va generaliza decît în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Colophonul a putut atunci să se reducă și adesea să dispară; totuși actuala noastră casetă tipografică este urmașa colophonului. II. Ilustrarea cărții Primele decorări ale cărții tipărite au fost cele ale manuscrisului. La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Craiovești. Era - spune o tradiție - fiu nelegitim al lui Basarab cel Tânăr (Țepeluș), făcut cu Neaga, probabil o soră a lui Pârvu Craiovescu, alte izvoare contemporane prezentându-l și ca fiu bun al lui Pârvu Craiovescu. Căsătorit cu Despina Milița, urmașă a dinastiei sârbești Brancovici, fusese mare postelnic din 1501 până în 1509 și mare comis în 1510 și 1511, iar domnia lui a însemnat culmea puterii politice a influentei familii oltene. Adept al dominației autoritare, a avut de înfruntat opoziții interne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]