900 matches
-
era la doi pași, și nici nu se putea compara cu cocina aia. Unde mai pui că nesimțitul de recepționer m-a ținut un sfert de ceas în frig pînă a catadicsit să se ridice din pat și să-și urnească hoitul pînă la poartă ca să-mi deschidă. Înmărmuri cînd în cadrul ușii apăru Bulgarul cu ochii abia mijiți, umflați se somn, făcîndu-i semn să intre de parcă totul s-ar fi petrecut normal, după un plan stabilit dinainte. Încercă să întrebe ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pentru patrie Îndeplinită pînă la sacrificiul fizic, aveți aici și meda liile primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei a fost Însă urnit la drum spre Germania. Weisz a rămas În ghetou În mîinile tremurînde ale unor funcționari mărunți, care nu știau ce să-i spună, după cum nu știau nici ce-i de făcut cu el. Îi tulburau judecata cu tot felul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neamul lor angajați pe la alte ateliere. Fără vadul acela, tindeau a se Împrăștia, a se muta de la un stăpîn la altul nu numai după cîștig, dar și de urît. O’Leary o ajută și de data asta pe Flory să urnească deal-ul. Pen siu nea fu redeschisă și, după cum prevăzuse irlandezul, oa me nii formară din nou ciorchini În jurul ei. PÎnă În vara următoare, Floare primi trei scrisori de la Gyuri din garni zoanele pe unde se perinda. De fapt, Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se auzea mișcare de trenuri. Din când În când, vedeam câte o garnitură de marfă care făcea manevre, lăsând câte un vagondouă În fața grupului de magazii. Se auzea și câte o tuse răzbită de locomotivă. Asta ne spunea că se urnește din loc o garnitură grea... Aici era capăt de linie și magaziile deserveau mai multe colhozuri din regiune. Când am ajuns la o limită care - speram noi - nu era periculoasă, ne-am oprit... Am căutat un adăpost cât am putut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care dormita pe bușteni, a sărit: ― Șto tî delaieși, Costea? „Pe mă-ta” - i-am răspuns eu În gând. Opresc și mă Întorc. „Acum Întrebarea e cum legăm din nou remorcile de tractor?” Proțapul cela de legătură nu-l puteau urni așa ușor doi oameni zdraveni. Dar cu Mișa al meu, care era de două șchioape? Cum să țină el o asemenea greutate În brațe până eu dau Înapoi ca să intre În locaș? A trebuit să inventez tot felul de pârghii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-l ia și pe el. Cum nu, nepoate... Hai, urcă! îl pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să-i facă loc pe capră alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unde se zăreau, în lumina zorilor, țiglele de la acoperișurile unor case. Ei, nepoate, până aicea te-am adus eu, îi vorbi el. De-aici încolo o să găsești tu drumul și singur... Uite, s-o ții așa drept înainte!... Culae se urni din loc și-o apucă încotro îi arătase badea Petre. Când trecu dincolo de podeț, se auziră cântând cocoșii în satul din apropiere. Atunci el se gândi că se despărțise de căruțaș într-un mod nu tocmai cuviincios, că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne dă dreptul!... binevoi el să-l lămurească, scoțând din buzunar un revolver și înfigându-i-l în coaste. Ai priceput?...Acum , hai, dă-i drumul!... Direcția Torino!... Lui Nando nu-i rămăsese decât să se supună. Fiatul său se urni din loc și prinse viteză. Dacă așa vă purtați voi cu un comunist, atunci îmi închipui cum vă purtați cu cei care nu sunt!... rosti el mai târziu, mai mult pentru sine. Ieșiseră din București și rulau cu viteză spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întâmplate aveau să fie date uitării. Tipul ăsta strânge informații..., șopti studenta brunetă și subțire. Haideți acasă, până nu se-ntoarce... Hai, dragă, aprobă prietenul ei cel înalt și blond și, salutându-l pe portar, care îl privea surâzător, se urni de-acolo împreună cu prietena lui și cu tot grupul. În holul care devenise brusc prea larg și prea pustiu, nu mai rămăseseră decât Victor și, la doi pași în fața lui, studenta de la filologie, cea cu gentuța plină de cărți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei o fată, Iuliana măritată cu Vasili și aveau trei băieți de paisprezece, treisprezece, și zece ani care purtau numele străbunicului, bunicului și tatălui : Artenie, Vadim și Vasili. Vagonul nu s-a urnit din loc două zile și o noapte, timp în care auzeam cum se încarcă, pe rând, compartimentele de alături. În zilele acelea nu am primit nimic de mâncare, iar apă ne-au adus doi militari în cele două dimineți ; nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu-i străină canalia de măgăria asta... Începe să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își face veacul pe-aici. Numai moartea o s-o urnească din loc... Alt subtil. Numai eu sunt prostul lumii... Bine, zice directorul, hai să nu mai ocolim povestea. Z spune că doar tu știi ce înseamnă fată mare... Tony afișează iar moaca de mare nedumerit... Spune mă, nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înnoire a limbajului poetic, efortul pe care-l mărturisește N. Stănescu și în “Ars poetica”. Se înserase de-a binelea. Cecilia se ridică de pe bancă, îl prinde de mâini pe Matei ca să plece, deși el nu s-ar mai fi urnit, atât de fericit era și nerenunțând la umorul ei, îi recită din Minulescu, mergând pe cărare ținându-se de mână. —“În orașul-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân și o bătrână .................................. Merg ținându-se de mână
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În partea din spate a acestei încăperi, se găsea și o mică ferestruică tot timpul închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să dau cuvintelor mele o Întorsătură pe care am socotit-o galantă. Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca sideful, de cadrul ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o Întinsese să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave buze pale, se curbă puțin, foarte ușor, Într-un gest minim ce putea fi interpretat ca un surâs distant, enigmatic, misterios. Am auzit biciul vizitiului plesnind, și careta s-a urnit ducând cu ea zâmbetul acela despre care nici În ziua de azi nu știu dacă a fost real sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum se Îndepărtează mica domnișoară atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spate, ca să pot rămâne În rândul Întâi al muschetarilor și să văd piesa cât mai bine. Îmi cumpărase niște dulciuri pe care eu le ronțăiam de zor, bucuros nevoie-mare, și Își ținea o mână pe umărul meu ca să nu mă urnească de acolo brânciurile și toată foiala. Dar la un moment dat am simțit cum mâna aceea devenea rigidă, apoi se retrăgea ușor ca să se sprijine de mânerul spadei. I-am urmărit direcția ochilor, a căror expresie se asprise dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
le expedie pe net, semnându-le cu pseudonimul său simpatic - D’Artagnan. Pentru că era singurul utilizator la acea oră matinală și nu se aștepta la reacții imediate, dădu să iasă puțin până în balcon, să ia aer, dar până să își urnească din loc scaunul cu rotile mai apasă odată pe mouse și când reintră pe forum dădu peste primul mesaj din acea zi al Armancăi, care se dovedea și ea la fel de matinală ca el. Ii parcurse febril salutul de bun găsit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
părea liniștită. Mâna în care avea înfipt acul de la perfuzor era legată de pat. Arm se simțea pierdută. Nu vedea cum ar putea să-și ajute fata și asta o durea enorm. Asistenta intra și ieșea, ea nu se putea urni de pe marginea patului. Greaua suferință care se abătuse peste făptura aceasta mică și inocentă o umplea pe Arm de griji și de amărăciune. Prin minte i se perindau tot felul de temeri care de care mai sumbre, sufletul îi tresărea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ca să se revanșeze îi azvârlea câte o bucată de friptură pe care țestoasa o devora pe loc, chestie pe care n-o văzuse în documentarele cu animale, în care țestoasele erau făpturi pașnice și leneșe și nu păreau a se urni din loc nici măcar pentru hrană. Când s-a trezit bunica, a întrebat-o de unde avea rănile alea de pe brațe. Nu-și amintea absolut nimic. Și nici ele nu i-au zis nimic; au evitat subiectul, sub pretextul micului-dejun, iar ea
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
Cosmin Ciotloș Svetlana Cârstean respectă, de la primul text, regula de aur a poeziei autohtone de succes. Poem transformat, după mai bine de zece ani, în volum, Floarea de menghină se alătură, ca sintagmă titulară, unui șir greu de urnit din reflexele mentalului literar românesc. Știm de pildă din școală cum cel dintâi autor de versuri al dinastiei Văcăreștilor rimá cu destulă dezinvoltură în jurul unei indecizii cu implicații botanice cam transparente alegoric. Sau cum, în urma unor epuizante călătorii în Orient
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu De fiecare dată când se întâmplă, spun: „Am trăit să o văd și pe asta”. Adică o sală plină numai cu critici, ființe greu de urnit când vine vorba de ovații, să aplaude frenetic, minute în șir, la sfârșitul unui film. Ceea ce s a petrecut acum câteva ore, când pe ecranul sălii Darsena se scurgeau ultimele cadre ale filmului semnat de Stephen Frears Philomena, cu marea
Veneția 2013: Ziua marii actrițe Dame Judi Dench by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74010_a_75335]
-
jidanul, datoria lui era să-l scoată din afaceri. Peste o săptămînă, Marcel, Marguerite și cei trei copii ai lor au luat primul tren de dimineață spre Constanța. De acolo urmau să ia vaporul spre Istanbul. Cînd trenul s-a urnit, Marcel a scos capul pe fereastră și a tras pe nas pentru ultima oară aerul orașului, cu casa pe care o părăsea, cu părinții lui pe care îi abandona în micul cimitir de lîngă cel al turcilor, dar mai ales
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]
-
din primele zile de evenimente înspăimîntătoare. în pragul retragerii, rușii incendiază Orheiul, iar ulterior evreii care nu apucaseră să fugă sînt scoși din oraș - de nemți, de români? - și secerați cu mitraliera. O ploaie torențială umflă apele unui pîrîu și urnește din loc cadavrele. "Trupurile împușcaților erau goale. Nu-ți puteai da seama dacă fuseseră despuiate de îmbrăcăminte înainte de a fi început potopul, sau apa le smulsese hainele în timp ce le rostogolea la vale." Atrocități asemănătoare se vor produce chiar sub ochii
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
țării lor iranianul Asghar Farhadi, deținătorul unui Oscar, al unui Urs de Aur și al altor multe premii pentru A Separation, în 2011. Odată cu Le passé, la bursa criticii au apărut și prirmele presupuse Palme d’Or. Filmul a fost urnit și realizat cu mult chin, Farhadi nefiind nici « ressortissant », nici rezident european, de unde dificultatea de a obține fonduri. Se adaugă la toate acestea exasperanta, pentru unii, metodă de lucru a creatorului iranian care poate să tragă cincisprezece duble ale unei
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]