189 matches
-
localităților fără cursuri de apă (în Brazilia deja 500 de localități o utilizează) sau comercializarea ei "la export" (menționându-se că în Orientul Apropiat o sticlă de apă minerală ajunge și la 6 dolari). Alături de expoziții am susținut în perioada "uruguayană" un intens program de conferințe și interviuri. Prima conferință am prezentat-o, la puțin timp după sosirea mea la Montevideo, cu prilejul zilei de naștere a lui Mihai Eminescu. Cunoscusem "o vecină de cartier", doamna Alba Tejera, distinsă poetă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Tejera, distinsă poetă, care într-o zi s-a prezentat la ambasadă pentru a-mi oferi ultimul ei volum, în cadrul căruia figura și o delicată poezie dedicată lui Eminescu. De aici a apărut ideea unei comemorări la sediul Uniunii Scriitorilor Uruguayeni, acțiune organizată și încheiată cu succes, în care am prezentat traduceri din opera poetului național apărute în America Latină. Au urmat conferințe în Montevideo și în cele 18 departamente, pe teme ale istoriei și culturii naționale, politicii interne și externe, relațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un mare amator de teatru bun și pot s-o spun cu mâna pe inimă că montarea de la Montevideo de către trupa de teatru Santa Maria a "Scrisorii pierdute" (s-a nimerit ca premiera să aibă loc în plină campanie electorală uruguayană) a fost una din cele mai reușite. Nu vreau să par mitologicul Atlas, cel care susținea globul pământesc pe umerii lui. Tot ce făceam făceam cu plăcere și, zic eu, și cu competență, dar pe Rambla, la Teatrul "Solis", la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de mii de imigranți europeni. Și nu numai emigranți au coborât , ci și multe celebrități. Pe aici avea să treacă faimosul Giuseppe Garibaldi, cu velierul "Fama" și faimosul lui batalion de "cămăși roșii", venit pe la 1844 în apărarea tânărului stat uruguayan. Aici avea să sosească, în dimineața de 24 aprilie 1925, Albert Einstein, faimosul savant, invitat pentru un ciclu de conferințe, notând în jurnalul său: "Uruguayul e o țară mică și fericită. Nu are numai o natură frumoasă, cu climă agreabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu numai "de jos", ci și "de sus", la recepțiile la care am participat cu soția cu prilejul escalelor "vaselor-școală" din Franța, Anglia, Olanda, Italia, Spania, SUA, Japonia (vasul-școală "Bricul Mircea" nu știu să fi ajuns la Montevideo, deși omologul uruguayan, "Capitan Miranda", a făcut escală la Constanța). Recepțiile erau foarte animate, cu puntea superioară decorată festiv, cu orchestra echipajului în acțiune și marinarii-chelneri plimbându-se cu platourile încărcate cu tot felul de bunătăți și băuturi. Îmi aduc aminte că, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și interesantelor muzee din Montevideo (de reținut o măsură extraordinar de civilizată și benefică în Uruguay intrarea la muzee și la multe spectacole muzicale și teatrale educative este gratuită). Ca oameni practici, neavând suficiente fonduri pentru achiziționarea unor originale celebre, uruguayenii și-au împodobit parcurile și multe clădiri importante, în afară de opere ale artiștilor naționali sau latino-americani, cu copii după marii maeștri. De sculptorul uruguayan Jose Beloni am admirat faimoasa sa "La Carreta", un car tras de 3 perechi de boi conduși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muzicale și teatrale educative este gratuită). Ca oameni practici, neavând suficiente fonduri pentru achiziționarea unor originale celebre, uruguayenii și-au împodobit parcurile și multe clădiri importante, în afară de opere ale artiștilor naționali sau latino-americani, cu copii după marii maeștri. De sculptorul uruguayan Jose Beloni am admirat faimoasa sa "La Carreta", un car tras de 3 perechi de boi conduși de un Gaucho, de un alt uruguayan, Jose Luis Zorilla de San Martin, "El Gaucho". În materie de "sculpturi celebre", Montevideo a adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în Franța, la vârsta de 54 de ani. Ceilalți au fugit și li s-a pierdut urma. După deces, corpul său avea să fie adus la Muzeul Omului din Paris și descoperit la mai bine de un secol de diplomații uruguayeni, ce au început o dispută "diplomatică" în care au fost angrenate ministerele de externe, ale culturii etc., pentru repatrierea "eroului național". În final, francezii au acceptat și rămășițele lui Vaimaca Peru au revenit în Uruguay și au fost depuse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-au produs Sarah Bernhardt, Caruso, Arthur Rubinstein, Arturo Toscanini, Leopold Stocowsky, Yehudi Menuhin, Claudio Arrau. La Montevideo mai funcționa și o altă orchestră de prestigiu, SODRE, printre componenți fiind la vioară Diana, o tânără româncă, și Pedro, soțul ei uruguayan (care împreună cu tatăl lui Pedro, fost și el component al orchestrei, formau "Trio Bach", nelipsit din programul acțiunilor noastre culturale). SODRE organiza concerte atât la Solis, dar și la o altă elegantă sală, "Zitarrosa", purtând numele marelui folclorist Alfredo Zitarrosa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
apărut pe Nil, Tigru și Eufrat, Gange, pe Fluviul Galben, pe țărmurile Mediteranei. Din punctul ăsta de vedere, Montevideo este privilegiat așezat în estuarul Rio de la Plata, la întâlnirea cu Atlanticul. Este adevărat că atâta apă aduce uneori, în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
potop, cei șase kilometri pe Rambla îi făceam oricum și nu eram singurii rătăciți îi întâlneam pe Stirling, ministrul de interne, pe ambasadorii Angliei, Rusiei, Cehiei, pe directorul general de la Sheraton sau pe președintele World Trade Centre. Întâlneam și vecini uruguayeni, toți cu recipientul de mate în mână și termosul cu apă caldă atârnat de umăr ("Yerba Mate" sunt frunzele unui arbust care crește în Paraguay, Argentina și Brazilia, se usucă, se mărunțesc, se depozitează pentru maturare și apoi se macină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fidji, Tahiti, Borneo, Bali, Franța, Italia, Anglia, SUA. Excelent pictor și sculptor, lăsase lucrări superbe în Panama, în Congo, la Buenos Aires, la sediul ONU de la New York, în Papeete, în Aeroportul "Saint-Exupéry din Patagonia, ultima lui "lucrare" fiind pictarea avioanelor companiei uruguayene Pluna. Îi cunoscuse pe Picasso, Dali, Chirico, Brigitte Bardot, Marlon Brando, Henry Ford, Albert Schweizer... Plecat de tânăr din Uruguay, muncise la Buenos Aires într-o fabrică de chibrituri apoi într-o tipografie. Întors la Punta del Este, cu sprijin de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ci și ferme specializate în creșterea melcilor, a broaștelor, prepelițelor etc., în zona râului Rio Negro și a lacurilor sale, întâlnind "cea mai mare crescătorie de sturioni în captivitate din lume", care produce anual circa două tone de caviar! Dacă uruguayenii exportă broaște, melci, prepelițe, crocodili și ñandu, nu știu cum să se descurce cu mistreții numeroși și care, din 1982, au fost declarați "plagă națională", aceștia omorând anual peste 100000 de oi, în acest domeniu putându-le noi furniza specialiști în prepararea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unui nou Acord. N-a fost ușor! Cum la revenirea în 1990 în MAE negociasem și semnasem o mulțime de asemenea documente, elaborarea lor n-a fost o problemă. Problema a fost atât de "Partea română", cât și de "Partea uruguayană" să găsim acțiuni viabile, de interes reciproc și aici apăreau diferențele pe români nu-i prea interesau sud-americanii și, viceversa, pe sud-americani nu-i interesau românii. Plus că "undeva", și în speță la "creier", respectiv la ministerele de externe, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și adjunctul său Borelli. După ani de întâlniri, ajunsesem aproape prieteni, dar de fiecare dată mi se scotea pe masă "dovada" informări ale polițiilor argentiniene, braziliene, boliviene, peruane, chiliene cu privire la români și isprăvile lor, precum și informări ale poliției de frontieră uruguayene, privind trecerile clandestine din Argentina în Uruguay ale unor grupuri de români, care, curios, apăreau doar la "intrări", dar nu și la "ieșiri". Cei 80 de "extratereștri români , sosiți în Uruguay cu Swissair și staționați în hotel la Montevideo 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
conving pe uruguayeni de bunele noastre intenții "pentru dezvoltarea legăturilor comerciale, culturale, sportive și turistice" și au capitulat, acceptând documentul de desființare a vizelor. Cred că era un aranjament bun, de care se vor putea bucura atât românii, cât și uruguayenii, dar nu știu de ce primii beneficiari, așa cum am menționat, au fost "Romeo și Julieta", doi aventurieri, plecați să viziteze America Latină pe banii și nervii ambasadelor. Ca diplomat și fost cursant al excelentului Curs Postuniversitar de Relații Internaționale de pe lângă Universitatea București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Acord de colaborare între Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii din România și Ministerul Industriei, Energiei și Mineritului din Uruguay", semnat la Montevideo în iunie 2004; "Convenție de colaborare între Camera de Comerț și Industrie a României și Camera uruguayană", semnat la Montevideo. Mai trudisem la o Convenție de cooperare între Radiodifuziunea română și cea uruguayană, care până la plecarea mea a rămas nesemnată, și la o Convenție de colaborare între primăriile București și Montevideo. Am fost internat în spital doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
primarul și să semneze documentul. Am informat MAE și Primăria și așteptam întoarcerea Doamnei pentru a ciocni cupa de șampanie. Cum întotdeauna am controlat acțiunile în curs de realizare pentru a nu avea surprize, cu două zile înaintea sosirii viceprimarului uruguayan la București (plecase deja la Viena), am sunat la serviciul relații internaționale al Primăriei, unde directorul mi-a comunicat "să iau legătura la cabinetul Primarului". M-am conformat, și unul din cei "15 mii de specialiști", șeful de cabinet, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acestui episod trist, amintindu-mi de povestea cu elefantul în magazinul de porțelanuri! Cu documentele pregătite, așteptam ocaziile pentru apariția "semnatarilor". Putea fi președintele Ion Iliescu, care urma să efectueze o vizită oficială în Urugauy, ca răspuns la vizita președintelui uruguayan, din 1996, în România. Vizita mi-a fost anunțată pe neașteptate, președintele având invitația de a asista, în octombrie 2003, la ceremonia Centenarului independenței Republicii Panama și o invitație pentru o vizită în Peru. Am făcut demersurile imediate la Ministerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost anunțată pe neașteptate, președintele având invitația de a asista, în octombrie 2003, la ceremonia Centenarului independenței Republicii Panama și o invitație pentru o vizită în Peru. Am făcut demersurile imediate la Ministerul de Externe și la Cabinetul președintelui uruguayan, acceptându-se data propusă de partea română 6-7 noiembrie 2003. În scurt timp, am primit programul propus de Ceremonialul de stat uruguayan, am predat înregistrarea magnetică cu Imnul de Stat și partiturile pentru fanfară, mi-am pregătit costumele... Am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
invitație pentru o vizită în Peru. Am făcut demersurile imediate la Ministerul de Externe și la Cabinetul președintelui uruguayan, acceptându-se data propusă de partea română 6-7 noiembrie 2003. În scurt timp, am primit programul propus de Ceremonialul de stat uruguayan, am predat înregistrarea magnetică cu Imnul de Stat și partiturile pentru fanfară, mi-am pregătit costumele... Am venit în iulie-august în concediu în țară, am fost primit la Cotroceni cu ceilalți ambasadori, am avut o scurtă întrevedere cu președintele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
despre vizita sa în Panama și am aflat ulterior că a dat Uruguayul pe... SUA, ceea ce nu-i de colo, având întâlniri cu președintele George W. Bush, Colin Powel, Donald Rumsfeld etc. (Cum diplomații uruguayeni sunt excelenți, cred că ambasadorul uruguayan de la Washington l-a informat pe președintele său despre vizita președintelui nostru și cum Jorge Batlle era bun prieten cu George W. Bush, pe baza principiului prietenul prietenului meu este și prietenul meu, cred că președintele uruguayan nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cred că ambasadorul uruguayan de la Washington l-a informat pe președintele său despre vizita președintelui nostru și cum Jorge Batlle era bun prieten cu George W. Bush, pe baza principiului prietenul prietenului meu este și prietenul meu, cred că președintele uruguayan nu s-a supărat de nerealizarea vizitei). Căzând vizita președintelui, am sperat într-o vizită în România a ministrului de externe, Didier Opertti, ca răspuns la vizita efectuată în Uruguay, în noiembrie 1998, de omologul său român, Andrei Pleșu. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în aeroport "după frontieră" și doar cu o informare prealabilă a comandantului aeroportului). Cum directorul Direcției Protocol din MAE era fiul unui fost colaborator al meu de la Rio de Janeiro, (actualmente "fiul" fiind ambasador la Santiago), i-a aranjat prietenului uruguayan o primire pe cinste. Venea cu Aeroflotul de la Moscova și, spre plăcuta mea surpriză, nu ne-am deplasat noi de la Salonul Oficial la avion, ci ditamai avionul până la ușa Salonului. Dl. W. Ehlers a avut discuții la MAE cu ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Comerț și Industrie a României. Peste tot s-au afirmat "interesul", "bunele intenții" și "disponibilitatea" celor două Părți pentru dezvoltarea relațiilor, formule diplomatice, "forme", în multe cazuri, goale de "conținut". S-a pus în discuție și redeschiderea misiunii diplomatice uruguayene la București, W. Ehlers afirmând că, depășindu-se situația dificilă de criză economică a țării, care a determinat acest gest "dureros", Bucureștiul va fi prima capitală din zonă unde va fi redeschisă o ambasadă uruguayană. Cu ocazia vizitei la Montevideo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]