1,096 matches
-
reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat pe masă. Florian: Ce se întâmplă? Medicul: Asistenta mea a încercat să curețe mușcatele de uscăciuni și
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat pe masă. Florian: Ce se întâmplă? Medicul: Asistenta mea a încercat să curețe mușcatele de uscăciuni și a căzut de la etajul trei. Trebuie operată urgent. Florian: I-am spus să nu mă atingă, dar nu m-a ascultat. (Medicul părăsește salonul.) Bolnavul X: Acum ești și în clipa următoare te cosește moartea. Florian: Pentru că te lipești
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Cu brațele-i prea frânte, luptând cu vântul morii, Își face loc să iasă din lutul cel stingher, Crescând pe o fărâmă de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce viața în Uscăciunea toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
și bine izolată. Însă cel mai important, spun specialiștii, este să nu stăm pe loc atunci când este frig. Și pielea are de suferit atunci când temperaturile scad sub -2 grade. Prof. dr. Olga Simionescu, dermatolog: ”Pe lângă faptul că au loc deshidratări, uscăciuni și crăpături, pot să apară degerături. Față este mult mai expusă și trebuie protejată cu creme foarte grase, emoliente și să trecem gradat la căldură. Zona ochilor este foarte sensibilă și trebuie cremuita și părul de asemenea trebuie spălat mai
Cum trebuie sa ne imbracam si ce alimente sa evitam pentru a ne proteja de ger. Sfaturile medicilor [Corola-blog/BlogPost/92367_a_93659]
-
cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii. Sub picioare simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia să fie argila de pe malul râului Arno, care urca până acolo atunci când se revărsa. Acum, pe timpul uscăciunii estivale, pe acolo se putea trece. Continuă să privească În jur, cu uimire. O lucrare impunătoare, demnă de capacitatea vechilor săi constructori, care mai apoi fusese integrată În Împărăția răului. Câte asemenea construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sigur de reducere a fluxiunilor și a expectorației. Adversarul trebuia să fi susținut contrariul... — ... cu siguranță Înșelat de evidenta izbucnire a lichidului seminal și de sporirea viselor amoroase care se Înregistrează cu prilejul tranziturilor. Dar se știe, de altfel, că uscăciunea favorizează coitul, element susținut prin mai marea fertilitate a speciilor animale În stagiunea caldă și prin cunoscuta impetuozitate amoroasă care caracterizează popoarele negre din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
decât un strop de ulei. Imediat observară că picăturile mari de sudoare ce le cădeau de pe frunte nici măcar nu ajungeau până jos, deoarece se evaporau înainte, iar acel fenomen straniu se putea vedea doar în câteva locuri de pe glob, unde uscăciunea mediului înconjurător era absolută și temperatura foarte înaltă. Aziza, în Libia, salinele din nordul Ciadului, câteva locuri pierdute din Valea Morții, din Arizona, și, bineînțeles, Tenere se bucurau de onoarea îndoielnică de a oferi călătorului un asemenea spectacol, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iluzii. Iluzia neagră și cea albă, toate astea pentru a lărgi limitele realității pentru oameni și a face totul asemănător visului. După Oleg, arta și iubirea puteau nu numai să deplaseze munții, dar chiar să provoace năvăliri de ape în uscăciune, să topească gheața cu focul din inimi, grăbind astfel apropierea primăverii, înnoirea. Prin dans și cântec - născute din iubire -, lumea putea alunga frigul, topi gheața, plasându-se mereu în ciclul armonios al primenirii. Totul era cum trebuia să fie, pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cineva, poate chiar eu, le-am jignit amarnic și nemeritat. 3 A doua zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și reacții fizice. One Hundred and Twenty-seventh Street sau One Hundred and Thirty-seventh Street... doi seamănă cu trei... ba nu, nu prea bine. Scaunul umed... hainele absorb umezeala de pe scaun sau scaunul absoarbe uscăciunea din haine? Dacă stai pe ceva ud, faci apendicită, așa susținea mama lui Froggy Parker. Păi, el avusese apendicită... Voi da În judecată compania navală, În care unchiul meu are un sfert din acțiuni, spusese Beatrice ... S-a dus Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
popular; la acest concurs Rainer a câștigat deja de două ori, o dată un copac de cauciuc, a doua oară o ferigă frumoasă, care a murit deja fiindcă mămica grijulie a udat‑o prea mult, ferigile au nevoie mai degrabă de uscăciune, după cum l‑a informat între patru ochi grădinarul pe câștigătorul concursului literar. (Rainer a trebuit să‑și împartă locul trei cu alți nouă elevi). Sfatul a fost nesocotit. Școala participă mereu la asemenea acțiuni, ca apoi să se laude cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se aude: cârc, cârc). Luați și câte o ciocolată cu voi, spune Sophie cu o voce cristalină, în care se simt anumite nuanțe și subînțelesuri. Nu luăm nici o ciocolată, Sophie, pentru că ăsta‑i sadism, spune Rainer, specialist în domeniu. Pasiune, uscăciune și înverșunare. Uscăciune pentru că sadismul apare atunci când dorința s‑a eliberat de tulburarea ei, după cum spune și Jean‑Paul Sartre. Hans, dimpotrivă, declară că el este, de fapt, un animal, nu un om, care se și comportă ca atare, violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cârc). Luați și câte o ciocolată cu voi, spune Sophie cu o voce cristalină, în care se simt anumite nuanțe și subînțelesuri. Nu luăm nici o ciocolată, Sophie, pentru că ăsta‑i sadism, spune Rainer, specialist în domeniu. Pasiune, uscăciune și înverșunare. Uscăciune pentru că sadismul apare atunci când dorința s‑a eliberat de tulburarea ei, după cum spune și Jean‑Paul Sartre. Hans, dimpotrivă, declară că el este, de fapt, un animal, nu un om, care se și comportă ca atare, violent și animalic, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lumii. Același lucru îl face și cu “copilașii” Sfintei Duminici, de fapt niște lighioane înspăimîntătoare, pe care le hrănește și primenește. Fata babei nu face toate aceste lucruri, lasă părul neroditor, fîntîna secată și uscată și toate celelalte, simboluri ale uscăciunii și nerodirii proprii. În consecință, e mîncată de balauri laolaltă cu mamă-sa, altă “hoașcă” din șiragul de babe absolute și negerminative ale lui Creangă. Așadar, la Creangă femeile sînt caracterizate în funcție de fertilitate și erotism (nu intră aici “cocoanele” și
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
altarul de frunze moarte. Încă nu s-a hotărât pe care drum să pornească. Se mai leagănă și acum. Uite-o! E atâta de grațioasă. Se leagănă. Necunoscutul îi sporește neliniștea și frunza încercă să-și mai adune sevă din uscăciunea ființei pentru a nu se dezlipi încă de creanga umedă. E ca o podoabă a unei primăveri uitate. În tot acest zbucium frunza dă de înțeles că nădăjduiește o lumină ... Picături de apă! ... O să plouă. Frunza a fost încercată și
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
străpungă stratul de pământ ieșind la suprafață. Erau viguroși și acest lucru îl bucura pe horticultorul amator, pentru că au ieșit bine din iarnă și nu a pierdut nicio tufă. Cu foarfeca de grădină a îndepărtat acele ramuri slabe sau cu uscăciune la capete, lăsând între cinci și zece ochi de trandafir, funcție de vigoarea plantei. Își procurase din timp de la magazinele de specialitate azotat de amoniu și fertiliză terenul în jurul tulpinii odată cu îndepărtarea stratului de pământ acoperitor. Crinii săi imperiali ca și
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
centrală a doctrinei catalane este dealtfel aceea că numai împreună se poate răzbi până la cele mai înalte țeluri. Exprimat prin cuvintele poetului Juan Maragall, catalanii, popor situat la intersecția dintre Pirinei și Mediterană, împrumută de la ambele forme de relief deopotrivă uscăciunea rocii cât și claritatea mării. „Pământul catalan este dur, dar recompensează: astfel, fiii săi învață să-l prelucreze din nevoie și sunt stimulați cu recompense: sunt obșnuiți cu triumful și cu truda. Munca lor e veselă; lucrează cântând, iar muncind
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
orașului sau pe langă clădirile fostului depou metropolitan de tramvaie, ș.a. Zorii zilei de 18 aprilie, orele 5 și 55 de minute păreau să umezească și să preia cu boarea lor ultimele străfulgerări ale stelelor nopții, împânzind în haine matinale uscăciunea mototolita a orașului, locuitorii în majoritate nu-și lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
lumea veșnică, amundouă o dată, stau de pază lângă oase-albite; Apoi, se petrec în șiraguri Ion, Elisa, Costică, Paraschiva, Elena cine rămâne de veghe? să apere ce-a rămas pământesc? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Poemul ca uscăciune Ceruri negre, vânturi apoase, Himere cu frunze-n direcții adverse Ape uscate, pământ din nisip, Somn copleșit, adânc de miresme Ceruri gata de ducă, vânturi bolnave Tei zăpăciți cu flori spulberate Poemul ca roua uscată, Smiorcăită, uitată pribeagă Maree rigide
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Dar o fac într-o lume bolnavă, aproape moartă, care își duce, parcă, agonia mai departe dintr-un soi de încăpățânare maladivă. Sau, poate, din inerție. Frunzele de toamnă au căzut pe alei, transformându-se într-un covor plin de uscăciuni. Speranța zilei de mâine nu e cu nimic mai presus decât deșertăciunea zilei de astăzi. Și atunci îmi dau seama, cumplită revelație, că sunt, la rându-mi, muribund, că încerc să-mi alimentez speranțele și idealurile, dar nu mai am
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Dar o fac într-o lume bolnavă, aproape moartă, care își duce, parcă, agonia mai departe dintr-un soi de încăpățânare maladivă. Sau, poate, din inerție. Frunzele de toamnă au căzut pe alei, transformându-se într-un covor plin de uscăciuni.Speranța zilei de mâine nu e cu nimic mai presus decât deșertăciunea zilei de astăzi.Și atunci îmi dau seama, cumplită revelație, că sunt, la rându-mi, muribund, că încerc să-mi alimentez speranțele și idealurile, dar nu mai am
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în scoarța pământului de băgai ciomagul de cinci palme, și tot ar fi mai mers în jos, dacă ar fi fost drepte. Cum se uita el în zarea largă printre frunzele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
unui infinit matematic lung, de astă dată, care vede în profunzime amplitudinea reală a oricărui rol abordat și pe care îl putem asemui în liniște cu un fel de catedrală a Luminii celeste neîngenunchiate nici de timp și nici de uscăciunea sufletului din Celălalt... Dacă ar fi să o plasez pe TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ în intervalul specific al unei anumite direcții dramaturgice din vasta cultură a umanității de până acum, cred că acestui model teatral atât de bine conturat între limitele sonorității
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]