463 matches
-
în Cișmigiu de două ori pe săptămână, cel puțin. În momentul în care aflasem, trăisem un simțământ de jenă, amintindu-mi cum îl judecasem când pomenise întâi de Cișmigiu. Regretai și, minute-n șir, valuri de sânge îmi invadară obrajii usturându-mă ca loviți de niște palme trase rapid și pe... meritate! Îmi detaliase cu plăcere despre Careul din Cișmigiu, unde felinarele dau lumină tuturor ahtiaților de șah, unde, indiferent de vârstă, la Urlătoare, pasionații joacă nesocotind anotimpul, intemperiile, căutând inspirația
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
oblamnic pe căpățână. Purta o poșetă mică pe umăr, vorbea într-una la un telefon și râdea subțire, așa, cum ar necheza un mânz. Eu cred că-și vărsase parfumul în poală, din greșeală, că trăznea a parfum de mă usturau nările. Se așeză ea în spatele meu și începu să mă înghiontească cu sutienul pe șale. Ea vorbi în continuare la telefon și îi povesti cuiva despre niște afaceri, despre niste planuri de reorganizare finanțate de nu știu cine, despre sustenabili... nu știu cum, chestii
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
iedul meu. Cu mult păr eu l-am afumat: / Așa de tare l-ai speriat! Dihanie, ți-aduci aminte / Cum mi-ai jurat mai înainte, Pe părul tău? Mi te-ai jurat, / Dar iezii tot mi i-ai mâncat!” „Mă ustură inima-n mine! Fă dară un pustiu de bine Și scapă-mă! Nu-ți fă osândă / Cu mine, ci te-arată blândă!” „Ba nu, că meriți astă soarte! / Așa că moarte pentru moarte Și-arsură iar pentru arsură! / Că bine mai
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
cu toate acestea o impresionantă fortăreață naturală, de care s-ar fi putut izbi numeroase oști. Își plimbă privirea peste fiecare colț și fiecare creastă, în căutarea unor eventuali dușmani, dar imediat începu să clipească tot mai des, deoarece îl usturau ochii și avea ciudata impresia că lucrurile nu mai aveau formă. Se întoarse spre bărbatul aflat la dreapta lui, puțin mai în urmă: Ce părere ai? îl întrebă. — Înfricoșător! — Vezi ceva? — Ce dracu’ vrei să văd? Pariez pe un coi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fiu mai mare ca să am voie să port pantaloni lungi. M-am simțit mic și neînsemnat din pricina frigului și a stelelor și mi-era frică de ce o să se întâmple cu noi acum că tata a plecat. A început să mă usture vârful nasului. Dintr-odată toate stelele s-au încețoșat pe măsură ce ochii mi se umpleau de lacrimi și au început să-mi tremure foarte tare umerii și mi-am pus capul pe genunchi și am plâns și-am tot plâns. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fost la balet cu o seară înainte și că a stat în lojă. Trebuie să fim europeni! repeta el, dându-ne de înțeles că, după spectacol, s-a dus la Maria Ivanovna. Mai târziu, când Egorov a început să-l usture bine cu ironia lui, Stein a renunțat la această expresie preferată. Egorov era și el bogat. Era fiul unui mare antreprenor din industria lemnului, originar din orașul Kazan. Era un băiat foarte elegant, parfumat, cu un păr blond, strălucind din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clipi din ochi era înconjurat de o pâclă densă. Era în continuare extrem de cald și foarte umed. Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
leacuri din buruiene (așa se zise la țară, toată vegetația mică este denumită cu acest termen. Nu se zice „borș de zarzavat”, ci borș de buruiene), cu care lecuim suferinzii de „cel pierit” - bube mărunte pe piele care mănâncă și ustură. La Slobozia, mama Boghioaia, mătușa Vasilca a lui Costănoiu (cea care spunea bărbatului ei „românul meu”, „omul meu”), mătușa Paraschiva (moașa) știau că „cel pierit” se vindecă prin spălături repetate cu apă de la izvorul de la Velniță, acolo unde fusese „fabrica
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl mânca pielea, nu mai țin minte tot ce povestea, un coșmar întreg, greu ca un armăsar care i-o trăgea cu forța, mă primești așa?, femeia din vizuină i-a făcut semn că da, îl primește, el i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se uită printre lacrimi la eticheta sticlei de whisky. Ce i-o fi trebuit și America lui Sorinel, că țuica noastră-i mai bună? Îi cam venea pe gât whisky-ul, așa, un damf de trandafiri și mentol, și-l usturau ochii. Globul de staniol i se legăna direct în stomac. Căută un punct fix să-și regleze șarful. Mișu se mișca de colo-colo, ștergând paharele de la bar. Aburii de varză dădeau MaxiBarului un aer de Infern. Nea Ovidiu găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroșite, începeau s-o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat. Mi-am înmuiat degetele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
de basm, de nu ne mai înduram să plecăm de acolo. De la o vreme mă surprinde faptul că nu mai aud deloc glasul Corinei. Când mă uit spre ea, îi văd lacrimi în ochi. - Ce-i cu tine, Corina? - Mă ustură degetele de la mâini ... mi-e frig ... - Frig? Dar mănușine unde-ți sunt? - Nu știu, cred că le-am pierdut!... Abia atunci mi-am dat seama că mănuțele Corinei sunt reci ca niște țurțuri de gheață. Tot atunci am descoperit că
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
Dintr-o dată realizezi nebunia rasului, deșertăciunea mâncatului; caracterul vremelnic a tot ceea ce te înconjoară devine atât de pregnant și valorile se leagă de eternitate, de veșnicie. Simți povară unei dureri imense. Atunci treci prin realizarea a ceea ce înseamnă să te usture inima, să te doară sufletul de durere. Am trăit experiență unei părăsiri, oamenii nu știau ce să spună, stăteau deoparte. Eram singuri în aceste momente, am simțit ce înseamnă să fii singur cum Cristos era când era pe cruce, desi
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
nu avea inima împietrită.În scris, ea avea o liberate semantică,o libertate de idei,era preocupată de suplețea zborului ideatic,de puritatea stilului.Dar acum nu vroia să se gâdească la arta scrisului, căci îi sângerau penele și o usturau visele. Dădea timpul înapoi-în perioada liceului-și intra într-un spațiu tulburător și pur,singurul care era nemuritor și o înălțase până la cer,dar care o ținuse și încordată ca un arc.Era perioada când se îndragostise pentru prima dată
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Gabi citește meniul poziție cu poziție. Când ajunge la “Cotlet de porc cu sos pi-cant și ciuperci” bunica oftează: - Nu îmi aduce aminte, un fel atât de picant nu am mai întâlnit. Am mâncat o singură dată și m-a usturat de două ori. Gabi, ascultătoare, întoarce foaia și citește mai departe: - Țui-ca ca-sei. - Poftiim ? sărim deodată Cătălin și cu mine și comandăm câte un pahar. După ce gustăm, cădem de comun acord: “țuica casei” merită să devină a patra cacofonie permisă
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
celor două Rodici li se spunea Rodica Mică și Rodica Mare. După ce făceam diverse năzbâtii, Doamna Viorica ne certa zdravăn. Rar, după câte o boacănă ieșită din comun, ne trăgea câteva la palmă cu o riglă în trei colțuri. Te ustura cumplit, dar peste o oră nu mai aveai nimic. O lungă perioadă după pedeapsă eram cuminți ca niște îngeri. Până uitam ... La sfârșit de an Doamna Viorica organiza serbări pe scena teatrului din localitate. Eram mici actori în diverse scenete
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
îți intră și în gură. Ca să ne apărăm, ne-am luat fâșurile pe noi și ne-am stropit peste tot cu spray, iar pe față și pe mâini ne-am uns bine cu alifia vietnameză. Miroseam a camfor de ne usturau ochii, însă nu aveam altă variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
noastră. Nu voi avea forța să-i mai scot niciodată afară din ea, iar eu voi rătăci printre străini. Poate că așa am fost blestemată. Vor fi străinii mai buni cu mine? Mă doare capul de necăjită ce sunt, mă ustură ochii de cât am plâns. Să nu-mi mai văd satul în care m-am născut? Să mă despart de prietenii cu care mă jucam pe uliță?” Din senin, o palmă grea căzu peste fața umedă și curată a copilei
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
A început să-i fie milă de mine. S-a purtat atât de urât fiindcă este supărată că a murit sora ei! Ce caldă este mâna de pe spatele meu! Ce bine este când îmi șterge ochii și fața care mă ustură îngrozitor!” Maria le privi cu atenție. Era vulpe bătrână. Dincolo de tandrețea regizată deslușea grimasele de neplăcere ale femeii care își atingea nepoata de ochii lumii. ”Săraca Ioana, nu are milă de la nimeni! Vipera asta a îmbrățișat-o doar când a
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
o ungea cu soluție pe spate să o atenționeze dacă va ațipi. Prima zi a fost superbă. Nu au stat prea mult pe plajă de teamă să nu fie prinse de soarele puternic al orei prânzului, ca apoi să le usture pielea și să le strice plăcerea șederii în următoarele zile, cu toate că s-au protejat reciproc cu soluțiile antisolare. Cristina era o tânără de douăzeci și șase ani, ce lucra ca vânzătoare într-un magazin alimentar, blondă, cu ochii căprui, minionă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Omul, se naște pe lume? Tăcut, să se stingă când soarele-apune? Noaptea să îi țese pânza-ntunecată Ce îl învelește, când viața-i... plecată? Sufletu-n revoltă, mintea-mi otrăvește Caut ”vinovatul” ce viața ne răpește. Uscați îmi sunt ochii; ustură și dor Tot privind spre Ceruri, acolo, la un nor. O sărmană umbră am devenit pe dată Cu insomnie-n suflet, și-o lacrimă... uscată. Se spune... că ”primim, doar cât putem duce” Durerea din suflet, puterea-mi distruge... Mă
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
ce-și pierd din vise, aripi tăiate, rime-împrăștiate. Calc în forme de copite alungite păstrând în ele apa din cearta norilor. Pașii mă dor, cuvintele se acoperă mute cu raze ale lunii ce pleoape îmi închid. Alerg în noapte mă ustură un gând de oboseală tu suflet nu te oprești din drum îndemni gândirea să ocolească stânca rămasă-n urma umbrei, tu știi acum, te-nalți o rază atingând. - Lumină, ai învins! Nu va mai fi doar vis. Referință Bibliografică: Alerg
ALERG ÎN NOAPTE PE URME DE PROFET de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365828_a_367157]
-
așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum aceștia mă ustură. Nu am timp să mă șterg. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
se vând de la pupitrul cu insemne prezidențiale. Pentru că a glumi amăgindu-ne cu consumerismul e una, consumerimul fiind de fapt bine taxat de statul de drept fiscal despre care am vorbit, deci putându-ne trezi și prin modul cum ne ustură la buzunar. În vreme ce un atac monopolist asupra omenirii în care s-au plasat diriguitori docili, care poate eșua până la urmă într-un monopolism discreționar politic, înseamnă că orice aspirație democratică și umanistă dispare sub calota glaciară, iar omenirea va rămâne
PROFESORUL DE DEMOCRAŢIE FORMALĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364871_a_366200]
-
de boală. Mi-a aranjat sora mea care este medic. - Bravo! Ai destul timp acum să te ocupi și de tine ... Până la urmă stabiliră, spre prânz, să meargă la ea acasă. Soarele era prea puternic și pielea începuse să-i usture. Au strâns totul. Maria, grijulie, îl ajută să pună în sacoșă tot ce avusese el. - Stai departe? - Nu! Trecem podul peste Someș și primul bloc de patru etaje pe dreapta. Mergeau unul lângă altul de parcă era Maria cea de prima
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]