424 matches
-
domnește suverană atât în tradiția gândirii continentale, unde se poate porni de la "neoaristotelismul" lui Gadamer sau "etica argumentării" a lui Habermas și Apel până la "etica responsabilității" a lui Hans Jonas, cât și în câmpul dezbaterii anglo-americane, unde se trece de la utilitarism la metaetică, de la neocontractualism la etica publică, de la liberalism la comunitarism, de la bioetică la etica mediului. Catalogul ideilor este pestriț, iar turistul curios s-ar putea plimba la infinit în grădina-piață a sistemelor etice. Realitatea este că astăzi se repetă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care în intenții se vor concurențiale sunt, în cea mai mare parte, nu numai posibil, ci și necesar complementare. Și, de altfel, prin numeroase dimensiuni, respectivele teorii sau paradigme se prezintă și ca interșanjabile, echivalente. Dacă valorile sunt utile (paradigma utilitarismului), sunt, evident, și funcționale (paradigma funcționalismului). În mod similar, faptul că se nasc dintr-un contract social (teoria contractualistă) înseamnă că sunt funcționale și utile. În final, să punem în relief două idei subîntinse în studiul de față, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în termeni de bun și de rău. În această ordine de idei, bun desemnează tot ceea ce permite realizarea proiectului filosofic, iar rău, ceea ce-l stânjenește, îl încetinește sau îl face imposibil. Dincolo de bine și de rău, gândirea Grădinii propune un utilitarism hedonist în numele căruia răul se suprapune suferinței. Ceea ce este bun caracterizează fie absența suferinței, fie suprimarea ei. În afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul nu vine de la păcat, suferința nu-și are rațiunea într-o greșeală care ar trebui ispășită
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. 11 O prudență utilitaristă și pragmatică. În perspectiva terapeutică ce-i este proprie, ca filosof-medic, Epicur - și, în această privință, propun să urmăm teza lui Jean-Marie Guyau - inventează utilitarismul. Evident, Epicur consideră binele ca fiind identic cu ceea ce este bun; la rându-i, ceea ce este bun desemnează ceea ce pare util pentru a evita suferința și a crea plăcere. Invers, răul și ceea ce este rău caracterizează ceea ce generează suferință. Exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în același spirit, și Jean Bollack, André Laks, Etudes sur l’épicurisme antique, Cahiers de philologie, Publication de l’Université de Lille, vol. I, 1976. Asupra unor chestiuni mai precise: Jean-Marie Guyau prezintă gândirea lui Epicur ca fiind la originea utilitarismului anglo-saxon în La Morale d’Epicure et ses rapports avec les doctrines contemporaines, Encre Marine, Versanne, 2002; teza este reluată în La Morale anglaise contemporaine. Morale de l’utilité et de l’évolution, Alcan, Paris, 1895; André-Jean Festugière, Epicure et
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
54-55; corpus important 52-54, 305; și edificarea sinelui 66; și Hipocrat 56; și moartea 57, 63-64; și onanismul 68; orb 56; și Platon 52-53, 147; și procreația 67-68; și Protagoras 57; și râsul 69-70; și Socrate 55; statuie 221; și utilitarismul 64; și zeii 52, 64 Diogene din Oenoanda - antiplatonism 295; și dorința 296; și edificarea sinelui 297-298; și Epicur 295-296; ce păstrează el din epicurism 295-296; și fericirea 296; și Grădina 299-300; și moartea 296; și plăcerea 296; și surâsul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
176-181, 199; și puterea 179, 211-213; și Pythocles 183, 186, 215, 261; și răul 192, 193-194; și râsul 181; și realitatea 172, 213; sincretismul gândirii 176-177; statui 221; și suferința 182, 200-201, 207-208; succes 180; Tetrapharmakon-ul 182, 184, 194-195, 197; utilitarism hedonist 192, 201; și zeii 184, 190-192, 238, 310 Erotion 214 Eudoxos din Cnidos - și Aristotel 157-158, 308; bibliografie 308; și călătoria 153-155; corpus 157; hedonist 155-156; materialist 154-155; discipol al lui Platon 153-155 Hedeia 214 Hegesias 123 Heraclit - corpus
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
129 Filosofie și alimentație 232; dorința nenaturală și nenecesară 198; și politică 115-116, 146, 213, 226, 244-249; soteriologică 111; și terapie 121, 182-183, 194-195, 236-237, 297; vârsta pentru a o aborda 214. Vezi epicurism, hedonism, idealism, materialism, morală, psihanaliză, stoicism, utilitarism Grecia și democrația 85, 97, 115; sfârșitul civilizației 223, 301; sfârșitul hegemoniei 176, 312 Hedonism hedonismul lui Anaxarh 80; anarhist 90, 93-96, 137; hedonismul lui Aristip 101, 104, 109-110, 116-124, 178, 204-206; și ascetism 27, 132-133, 180, 184, 201-202, 204-205
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
187-188, 275; metensomatoză 36, 72, 187-188, 275; muritor 274; nemuritor 13, 72, 185, 187, 208, 275-276; sediu al sensibilității 186; transmigrare 36, 276-277; = trup 60, 119, 134; comandă trupul 263; în legătură cu trupul 187, 209-210; opus trupului 160; viață socială 67-68 Utilitarism cathartic 202; estetic 201, 239-240; hedonist 192, 246; inventat de Epicur 201, 311; și muzica 242 Viață filosofică bani - Antiphon din Atena 87, 94; Aristip 111-115; Democrit 55-56; Diogene din Sinope 136; Epicur 197, 211; Philodem 221, 232; Platon 85
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
preocup de petreceri și de întîlniri, indiferent de sensul lor. Principala valoare personală este pragmatismul, preocuparea față de propriile cîștiguri, grija față de bunurile dobîndite. Dorința de cîștig nu îi apropie pe oamenii din pușcării de filozofia americană, de tip protestant, a utilitarismului, ci mai degrabă desele exproprieri forțate și utilizarea lor ca sclavi, în munci umilitoare și gratuite, îi determină să pună preț mai mare pe puținele bunuri care pot fi dobîndite. Chiar și cadrele trec această valoare pe primul lor, angajarea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
guvernanți (cărora le strigă de la obraz: Daține statul înapoi!” și ideile (mentalitățile). Țara, oamenii, ideile, toate sunt cuprinse în faldurile ordonatoare ale nevoii de etică. Ce fel de etică? O etică raționalistă în orice caz, cu toate nuanțele ei, de la utilitarism la deontologie, de la contractualism la etica drepturilor. O etică în care se pune problema mai multor tipuri de dreptate. Cum este țara în care trăiește Mihaela Miroiu? Cum sunt oamenii acestei țări? Aproape toți săraci: „cei relativi săraci care au
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cuantificare au dat un prestigiu particular economiei. Știința umană a economiei a fost, din păcate, tentată treptat să se constituie în știință naturală, iar homo economicus a devenit un individ abstract, reconstruit după nevoile cauzei. Economia "modernă", marcată de un utilitarism de fațadă, absoarbe o parte mereu ascendentă a energiilor umane, iar acest fenomen exercită o puternică presiune asupra ches-tiunilor de fond, asupra problemelor esențiale ale vieții și ale morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste întrebări, refulate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și pentru ceea ce facem. Econocrația, dominația economiei uti-litarist-pragmatice ca artefact politic în raport cu cultura, cu morala, face tot mai dificilă căutarea și aflarea unui echilibru în sînul societății, iar "omul economic" a devenit un individ abstract, reconstruit după nevoile cauzei. Acest utilitarism de fațadă absoarbe o parte mereu crescătoare a energiilor noastre, exerci-tînd o presiune puternică asupra problemelor esențiale ale vieții și morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste chestiuni, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, vor irumpe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mod "rațional" producția și repartiția. La sfîrșitul secolului al XIX-lea se pro-duce așa numita revoluție neoclasică sau marginalistă, datorată lui K. Menger, W.S. Jevons și L. Walras, care pun un accent prioritar pe dorințele consumatorilor și pe cerere. Utilitarismul acestei școli rezidă în ideea că valoarea unui bun este dată de aprecierea subiectivă pe care o produce asupra sa individul consumator. Deci acțiunea corectă e cea care maximizează suma utilităților individuale. Utilitatea poate fi măsurată și scade pe măsură ce cresc
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este chiar cel care permite economiei normative să-și precizeze criteriile. Dar explicitarea normei binelui și dreptății antrenează apariția a trei curente distincte și uneori antagonice. Primul, în mod obișnuit desemnat cu apelativul de "economia bunăstării" își află sursa în utilitarismul lui Bentham. El constituie pînă astăzi abordarea dominantă a economiei normative. Al doilea curent se înfiripă la începutul secolului al XX-lea, grație adoptării unei alte norme: cea a optimului paretian și se autointitulează "noua economie a bunăstării". În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
alte norme: cea a optimului paretian și se autointitulează "noua economie a bunăstării". În fine, o lărgire a problematicii economiei normative provoacă emergența a ceea ce s-a convenit a se numi "teoriile justiției sociale" (John Rawls). 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? Punctul de plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economie a bunăstării". În fine, o lărgire a problematicii economiei normative provoacă emergența a ceea ce s-a convenit a se numi "teoriile justiției sociale" (John Rawls). 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? Punctul de plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o lărgire a problematicii economiei normative provoacă emergența a ceea ce s-a convenit a se numi "teoriile justiției sociale" (John Rawls). 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? Punctul de plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de problematicile filosofiei (Hume) sau ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de problematicile filosofiei (Hume) sau ale psihologiei (Bentham) comportamentelor individuale, miza conduce de asemenea spre ordi-nea socială. Chestiunea centrală a utilitarismului privește, într-adevăr, trecerea de la individual la colectiv, avînd drept corolar o interogație privind compararea gusturilor sau preferințelor indivizilor. Hume, ca și Bentham admit posibilitatea comparațiilor interpersonale privind utilitatea. Pentru primul, ea se bazează pe simpatie, în timp ce al doilea procedează
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca-racterizăm ceea ce este dezirabil de atins în mod efectiv. Interesul fundamental al principiului individual al utilizării rezidă în faptul de a furniza baza normativă a comportamentului uman ca un principiu de raționalizare socială. Norma considerată de Bantham drept maximă a utilitarismului este "cea mai mare fericire pentru un număr cît mai mare de oameni", formulă împrumutată de la Hutcheson. Astfel, utilitarismul poate fi definit drept doctrina ce se bazează pe maximizarea utilității sociale, măsurată prin suma utilităților individuale. Consecvențialist, acest criteriu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de a furniza baza normativă a comportamentului uman ca un principiu de raționalizare socială. Norma considerată de Bantham drept maximă a utilitarismului este "cea mai mare fericire pentru un număr cît mai mare de oameni", formulă împrumutată de la Hutcheson. Astfel, utilitarismul poate fi definit drept doctrina ce se bazează pe maximizarea utilității sociale, măsurată prin suma utilităților individuale. Consecvențialist, acest criteriu nu prevede nici o condiție asupra intențiilor agenților, aceștia nefiind evaluați decît în raport cu consecințele lor asupra utilității sau fericirii celui mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dacă animalele trebuie incluse în ansamblul ființelor (Singer), dar e și o chestiune de timp: trebuie, de pildă, să ținem seama de generațiile viitoare? În fine, al treilea punct este relativ la ceea ce trebuie agregat. Trebuie să adoptăm cel mai simplu utilitarism posibil, à la Bentham, și să considerăm toate plăcerile și toate păcatele ca identice? Sau, dimpotrivă, să facem diferen-ța între plăcerea corpului și cea a intelectului, cum ne îndemna John Stuart Mill? Sau încă: Trebuie ținut cont de preferințele raționale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Bentham, și să considerăm toate plăcerile și toate păcatele ca identice? Sau, dimpotrivă, să facem diferen-ța între plăcerea corpului și cea a intelectului, cum ne îndemna John Stuart Mill? Sau încă: Trebuie ținut cont de preferințele raționale ale indivizilor? Acest utilitarism preferențial a cărui formulare o găsim la Mill a fost extins de către Harsanyi, grație eliminării preferințelor antisociale. 4.1.2. Noua economie a bunăstării 4.1.2.1. Utilitatea și noua economie a bunăstării Preceptul lui Bentham e dublu, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este pusă în evidență de către Sen (1970) și caracterizează ceea ce el a numit conflictul liberalo-paretian. Sen stabilește imposibilitatea de a atinge un stadiu pareto-optimal dacă este respectată o condiție minimală de libertate. 4.1.3. De la welfarism la justiția socială Utilitarismul poate fi considerat ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui Bentham definește o societate justă ca fiind cea care maximizează gradul de fericire pentru cel mai mare număr de oameni. Variantele ulterioare nu fac decît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
liberalo-paretian. Sen stabilește imposibilitatea de a atinge un stadiu pareto-optimal dacă este respectată o condiție minimală de libertate. 4.1.3. De la welfarism la justiția socială Utilitarismul poate fi considerat ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui Bentham definește o societate justă ca fiind cea care maximizează gradul de fericire pentru cel mai mare număr de oameni. Variantele ulterioare nu fac decît să confirme concepția utilitaristă. Totuși, dimensiunea echității nu este luată în seamă, decît odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]