347 matches
-
mai pure și mai articulate, căci nu doar „burghezia” e respinsă acum, ci și fascismul futuriștilor italieni. Dicteul automat, sexualismul freudist, scufundarea în oniric și celelalte tehnici de eliberare a inconștientului au semnificația unui refuz al realității diurne, represive și utilitariste, în favoarea unei lumi reprimate, subterane și subversive la adresa „ordinii” oficiale. În plus, spre deosebire de futurismul italian - naționalist și războinic prin excelență -, suprarealismul devenise la acea dată un curent internaționalist și emancipator, aflat „în slujba revoluției” proletare... Problema celor de la unu constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încărcau peste măsură bugetele orașelor fără să se răspundă suficient nevoilor. Așa că ne orientăm azi iarăși către blocurile de locuințe fără să dorim cazărmile hidoase de eri (...) În Moderne Zweckbau a scris Behne că arhitectura cehă e călăuzită de tendința utilitaristă. Putem spune că nu lipsește chiar o activitate experimentală pentru a găsi principial cea mai potrivită soluție. Numesc acum numai colonia de locuințe experimentale din Brno (?), care a fost clădită anul acesta cu prilejul expoziției jubiliare de către cîțiva arhitecți cehi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alături imaginile a doi actori reprezentativi: Fairbanks („cavalerul romantic al vremii”, apreciat și de Meyerhold) și Chaplin („vagabondul sentimental prin excelență”). Ambii eroi moderni „luptă” și „corectează viața”, refuză sentimentalismul și visează la o schimbare (în sens poetic) a vieții utilitariste americane. Autorul face o distincție tranșantă între romantismul „activist”, „optimist”, „progresist” al american way of life și cel „feminin”, epuizat al culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu numai cercetătorului sau a profesorului de la catedră, ci și omului care vrea să-și fundamenteze pe baze solide dreptul la o existență decentă, confruntându-se zilnic cu problema complexă a globalizării, a emigrării și, mai ales, cu o mentalitate utilitaristă și relativistă care ignoră și uneori refuză drepturile categoriilor persoanelor defavorizate, care trăiesc la marginea societății. CONTRIBUȚIA EXPERIENȚEI UMANE LA REFLECȚIA TEOLOGIEI MORALE Introducere Ceea ce motivează și justifică studiul nostru este raportul intrinsec dintre experiența umană și experiența morală, fondată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
una pozitivă și alta negativă: pe de o parte țintește spre lipsa durerii și a neplăcerii, iar pe de altă parte caută să accepte sentimentele intense de plăcere”. Concepția fericirii care derivă din această teorie este controlată de capacitatea aproape „utilitaristă” a individului de a-și stăpâni pulsiunile proprii și de a-și canaliza propriile dinamici instinctuale. Astfel atât idealurile cât și cultura vor fi văzute numai în funcție de depășirea conflictelor interne ale individului, pentru a limita starea de tensiune și pentru
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mai complexele „tehnologii ale sinelui” (techniques du soi). Textele lui Claudius Galenus din Pergamon (129-210 î.Hr.), medicul personal al împăratului Marcus Aurelius, sunt o referință constantă în Istoria sexualității. În tratatul intitulat De locis affectis 1, Galenus adoptă o poziție utilitaristă și, de aceea, flexibilă cu privire la necesitatea practicilor corporale ascetice. Agenda de lucru a lui Galenus este strict medicală și rămâne marcată de conceptul hedonist al bunăstării sau echilibrului lăuntric. Pe de o parte, excesul de activitate sexuală (asemănată altor fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Înțelegerii sale - grija pentru propria fericire, cea a familiei sale, prietenilor săi și a țării sale (Smith, 1759/1976, p. 386ă. Abordările moderne ale eticii Îi aduc În prim-plan pe Jeremy Bentham și John Stuart Mill, adepți ai teoriei utilitariste, prin care o acțiune se justifică prin binele și nu prin răul pe care ar putea să Îl producă. Din același registru, Immanuel Kant susține conceptul de etică deontologică, a ceea ce trebuie făcut, și cultul datoriei, prin care promovează În
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
pe care și-o cer și și-o creează. Cuvîntul dansator descătușat avea să sară dintre rînduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos. Laptele scurs va dărui gustul unor ținuturi stranii, În care etimologia și sintaxa mediocru utilitariste nu și-ar mai avea loc”. Sau: „Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sînt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a Îmbrățișării, În ciuda sensului, a cuvintelor. [...] Pentru mulți drum, chemin, weg, cammino Înseamnă același
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sînt Încă o dată opuse „gîndirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să contrazică formula, convenția utilitaristă: „GÎngăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atîtor registre de comerț și dicționare”. Și, În același sens, aceste propoziții din textul semnificativ intitulat A doua lumină: „Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
liricizarea masivă a unei părți a prozei [...] este contemporană [...] cu triumful deplin al naturalismului”, În mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, În care convenția utilitaristă Înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicînd astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintre paradigma economică neoclasică și paradigma sociologică Însemna că există o diviziune a domeniului de studiu asociat economiei și, respectiv, sociologiei, dar și a abordărilor lor; economiștii ar fi interesați de relațiile de schimb economice și de acțiunea economică, rațională, utilitaristă, În cadrul piețelor, În timp ce sociologii ar fi mai degrabă preocupați de relațiile sociale, În general, (În special noneconomice) și de rolurile pe care indivizii le asumă prin socializare În cadrul instituțiilor sociale. Deopotrivă actorii raționali rolurile pe care ei le asumă, atât
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costurile Încheierii contractelor, ale monitorizării și impunerii acestora ex-post. Vom argumenta că acestea reprezintă În fapt costuri ale relațiilor sociale ce se stabilesc Între actori raționali. Prin actori raționali Înțelegem intenția și capacitatea acestora de a realiza acțiuni urmărind scopuri utilitariste și care selectează cele mai bune mijloace la Îndemână În acest sens. În concepția lui O.E. Williamson (1981a), raționalitatea actorilor include și caracteristica de oportunism a acestora; prin oportunism sunt desemnate acele acțiuni de maximizare a utilității prin fraudă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de timp și ale cărei caracteristici variază temporal: anterior și posterior schimbului propriu-zis. În timpul schimbului, actori ce nu au o istorie comună a relațiilor personale se găsesc Într-o ipostază similară dilemei prizonierului. Se așteaptă, În baza modelului acțiunii rațional utilitariste, ca celălalt să acționeze oportunist și Încearcă să contracareze acest lucru printr-o strategie la rândul ei oportunistă. Ei se află Într-o situație de neîncredere reciprocă ce conduce la soluții de tranzacționare (cooperare) suboptimale. Diferența de utilitate până la soluția
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
au o componentă cognitivă: ele nu se reduc la standardizarea mijloacelor raționale pentru a atinge anumite scopuri individuale, ci induc așteptări sociale cu privire la scopurile legitime. În acest sens, instituțiile Își definesc o logică proprie și care nu este neapărat una utilitaristă. Considerente ce țin de legitimitatea anumitor practici, de raționalizarea societății moderne nu pot fi excluse dintre variabilele explicative. Existența practicilor ineficiente social este argumentul acestei aserțiuni. Teoria eludează problema oportunismului În interiorul organizației. Organizația este tratată ca actor colectiv maximizator ce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
meci sau obținerea unui profit), dar desemnează și căile cele mai potrivite pentru a le atinge (cum ar fi modul În care este jucat meciul sau concepțiile despre practicile corecte În afaceri). (Scott, 2004:77) Acțiunea nu este În Întregime utilitaristă sau rațională, ci se transformă Într-una valoric semnificativă. Conform tipologiei weberiene, o acțiune valoric rațională consideră valorile și principiile drept scopuri În sine, nu doar mijloace pentru atingerea altor finalități. În concepția lui March și Olsen (1984), instituțiile impun
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acțiune a instituțiilor, ele converg totuși În privința consecințelor acestora. Instituțiile difuzează uniform În Întreg sistemul social și generează așteptări sociale omogene ce fac posibilă cooperarea Între actori. Modelele avansate până acum sunt limitative Întrucât nu iau În considerare decât determinările utilitariste și cognitive asupra acțiunii sociale, promovând mai degrabă concepții mecanicist-atomiste, fie utilitarist subsocializante (În cazul economiștilor), fie suprasocializante (În cazul sociologilor) asupra indivizilor. Astfel de modele ignoră determinările de ordin socio-structural asupra acțiunii sociale, mai precis relaționările sociale concrete de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
teoriile capitalului social (Coleman, 1990; Portes și Sensenbrenner, 1993; Portes, 1998; Sandu, 1999; Lin, 2001; Putnam, 2001) promovează Însă un model al acțiunii sociale (și economice) implicat În rețele de relații, ce prezintă astfel determinări mai degrabă structural-relaționale decât strict utilitariste, normative sau cognitive. Acțiunea implicată În relații se manifestă diferit În instanțe sociale diferite În funcție de modul de constituire a rețelelor de relații, chiar dacă presiunile de conformare reglatorii, normative sau cognitive sunt aceleași. În cele ce urmează vom introduce În analiza
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
1985) asupra implicării acțiunii În sisteme de relații sociale. El critică concepțiile parțiale și mai degrabă mecaniciste promovate de economiști și sociologi asupra acțiunii: pe de o parte, primii adoptă un model al actorului subsocializat care acționează exclusiv din rațiuni utilitariste pentru promovarea propriului interes, pe de altă parte sociologii operează cu o concepție suprasocializantă a individului, accentuând rolul normelor și al valorilor În detrimentul acțiunii intenționale. Granovetter propune un model al implicării acțiunii În rețele de relații și care presupune o
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Odată ce acest nivel este depășit, implicarea contribuie negativ la eficiență, făcând firma vulnerabilă la șocurile exogene și privându-o de informația existentă În afara rețelei. Cercetarea Întreprinsă sugerează faptul că implicarea este o logică de schimb, diferită atât de cea pur utilitaristă, cât și de cea pur altruistă și care, generând Încredere, promovează eficiența de tip Pareto În relația dintre parteneri, adaptarea complexă Între aceștia și economii de timp. Uzzi pornește de la asumpția neoclasică conform căreia tranzacțiile pe piață se realizează prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
piață și legături implicate. Preluând distincția lui Granovetter (1973, 1983) am spune că, Între cele două extreme, se află legăturile slabe, legături ce permit transferul de resurse sociale (reciprocitate, Încredere, atașament), dar care, În primul rând, au o componentă economică, utilitaristă mai mare decât legăturile tari. Diferențele Între tipurile de legături se referă așadar la conținutul acestora (o legătură poate avea unul sau mai multe conținuturi) și, de asemenea, la procentul activităților unui actor dedicate acelei legături (legăturile tari concentrează un
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constrângă (la nivel cultural-cognitiv) să respecte anumite patternuri de interacțiune. Pe de altă parte, teoria rețelelor sociale reconsideră capacitatea explicativă a acțiunii sociale, reintroducând În analiză scopurile și intențiile subiective, dar Într-o perspectivă socială mai largă decât cea exclusiv utilitaristă: actorii sunt interesați de investiții În relații sociale, În capital social, În sociabilitate. Rețelele sunt astfel modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dar Într-o perspectivă socială mai largă decât cea exclusiv utilitaristă: actorii sunt interesați de investiții În relații sociale, În capital social, În sociabilitate. Rețelele sunt astfel modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere utilitarist, rețelele reduc incertitudinea, captând beneficiile cooperării chiar și atunci când oportunismul actorilor amenință realizarea unor câștiguri mutuale. Rețelele ignoră totuși determinările culturale și limitările cognitive ale patternurilor relaționale. Schimbările survenite
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
resursele naturale, tehnologia și cunoașterea. Acestea Împreună compun stocul de capital. Postulatul maximizării conduce la investiții În factorul de producție cu profitabilitatea cea mai ridicată. Sintagma „actori raționali utilitariști” corespunde definiției weberiene a acțiunii instrumentale, actorii fiind ghidați de scopuri utilitariste (individuale) În alegerea celor mai bune mijloace ce le stau la Îndemână. Totuși concepția acțiunii raționale este mai aproape de definiția lui Boudon decât de cea a lui Weber, În sensul că raționalitatea constă În alegerea acelor mijloace despre care știm
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ale clivajului societăți industriale / societăți "primitive" pe care acestea le propun. Așadar, printre anglofoni, antropologia economică se organizează în jurul dihotomiei reconstruite, dar și păstrate de Polanyi: nefiind bine tranșată de acesta din urmă9, chestiunea privind domeniul de extindere al paradigmei utilitariste poate fi pusă la infinit. Un curent "formalist" (în terminologia inaugurată de Polanyi) păstrează, în studierea societăților non-capitaliste, ipoteza raționalității și teoria rarității 10. Orientarea "substantivistă" este reluată în special de Marshal Sahlins 11 în studiul "societăților primitive", pe care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la integrarea întreprinderii contemporane în câmpul etnologiei. Totuși, ideea unei diferențe ontologice radicale între societăți "apropiate" și "îndepărtate" a rămas mult timp pregnantă; sursa ei s-a aflat în opoziția postulată între unele structuri sociale dominate de logici "comerciale", "individualiste", "utilitariste" și altele care ofereau o preeminență a simbolicului, a schimbului și a "comunitarului". Această opoziție în mare parte iluzorie și pe care evoluția actuală a națiunilor așa-zise din sud și din nord tinde să o dizolve definitiv a întârziat
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]