349 matches
-
fi pe deplin compatibile. Pe un al doilea plan, Hare examinează cele patru exemple de maxime pe care le dă Kant în cea de-a doua secțiune a Imm pentru a stabili dacă argumentarea autorului este compatibilă cu principiile filosofiei utilitariste. Este vorba, într-o formulare pozitivă, de datoria de a ne conserva viața, de datoria de a fi cinstiți când facem promisiuni, de datoria de a ne cultiva înzestrările și talentele și de datoria de a-i ajuta pe alții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
iar doi și patru datorii față de ceilalți oameni. Concluzia la care ajunge Hare este că exemplele doi și patru - interdicția promisiunilor false și interdicția indiferenței față de suferințele semenilor care nu se pot ajuta singuri - sunt în deplin acord cu înțelegerea utilitaristă a cerinței universalizării maximelor acțiunii. Argumentarea lui Kant s-ar baza, în ambele cazuri, pe ceea ce autorii de limbă engleză numesc în mod curent generalizare utilitaristă. Este vorba de răspunsul la întrebarea „Cum ar sta lucrurile dacă maxima mea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
suferințele semenilor care nu se pot ajuta singuri - sunt în deplin acord cu înțelegerea utilitaristă a cerinței universalizării maximelor acțiunii. Argumentarea lui Kant s-ar baza, în ambele cazuri, pe ceea ce autorii de limbă engleză numesc în mod curent generalizare utilitaristă. Este vorba de răspunsul la întrebarea „Cum ar sta lucrurile dacă maxima mea ar deveni o lege universală?”. Hare recunoaște, totodată, că exemplele unu și trei - interdicția sinuciderii și interdicția refuzului de a ne cultiva talentele - nu pot fi justificate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
argumente proaste, pe care teoria lui nu le susține cu adevărat.”18 Nu mă voi opri asupra modului cum răspunde Hare diferitelor obiecții care pot fi formulate împotriva încercării sale de apropiere a filosofiei morale a lui Kant de cea utilitaristă. Voi aminti reacția lui doar la una dintre aceste obiecții, și anume aceea că utilitarișii sunt consecvențialiști, adică evaluează moralitatea acțiunilor în funcție de consecințele lor, în timp ce Kant respinge categoric acest punct de vedere. Hare afirmă că în ciuda unei prime impresii lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
practice a lui Kant. Ascuțișul acestei interpretări este îndreptat împotriva tendințelor de a apropia legea morală kantiană de regula de aur și de a atenua, în acest fel, opoziția dintre filosofia morală a autorului Crp și filosofia morală de orientare utilitaristă și consecinționistă. Se previne cu insistență că pentru Kant răspunsul la întrebarea „Ce trebuie să fac?” nu va consta în evaluarea consecințelor acțiunilor, ci în conformitatea acestora cu ceea ce prescrie un principiu necondiționat al rațiunii pure. Reconstrucția pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la care am fost conduși în incercarea de a clarifica relația filosofiei morale a lui Kant cu rațiunea comună nu susțin punctul de vedere conform căruia ar exista o incompatibilitate fundamentală între o filosofie morală de inspirație kantiană și una utilitaristă, chiar dacă aceste concluzii nu vin în întâmpinarea sugestiei lui R.M. Hare că între ele nu ar exista deosebiri semnificative. Căci nu pot fi șterse pur și simplu acele deosebiri dintre perspective asupra sensului existenței omenești care sunt centrate pe conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În regula de aur a lui Iisus din Nazaret putem găsi întregul spirit al eticii utilității. «Să faci altora așa cum vrei să ți se facă țieă și «să-ți iubești aproapele ca pe tine însuțiă - iată perfecțiunea ideală a moralei utilitariste. (J.S. Mill, Utilitarismul, traducere de Valentin Mureșan, Editura Alternative, București, 1994, p. 81.) Într-un alt pasaj, Mill vorbește despre vremurile fericite în care „prin perfecționarea educației vom ajunge ca sentimentul unității cu semenii noștri să fie atât de înrădăcinat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor celeste, după explicația unuia. Alți doi se rânduiseră imediat de partea teoriilor mai utilitariste, susținând ca ar fi fost vorba de un dispozitiv simplu de extindere a umbrei și lărgire a perspectivei locatarilor. Cu un citat din memorie, într-un târziu șeful lor subliniase misterios că rolul acoperișului chinezesc de altădată era să susțină
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Pactul de la München; a condus guvernul provizoriu în timpul celui de-al doilea război mondial; reales președinte în 1946; a demisionat la puțin timp după lovitura de stat comunistă din 1948. Bentham, Jeremy - 1748-1832. Filosof și jurist englez; fondator al școlii utilitariste. Berlin, Congresul de la - 1878. Convocat din inițiativa semnatarilor Tratatului de la Paris (1856), care a pus capăt Războiului Crimeii, pentru revizuirea Tratatului de la San Stefano, impus de Rusia Imperiului Otoman la începutul anului 1878. Berrère, Camille E.P. - 1851-1940. Ambasador al Franței
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
instituții specializate (creșe, grădinițe, școli, servicii sociale, spitale, azile pentru bătrâni, grupuri de loisir) a unor funcții care aparțineau exclusiv grupului familial. Ca direcții de abordare teoretică a familiei se pot menționa teoria sistemică, teoria interacționistă, teoria funcționalistă și teoria utilitaristă. Teoria interacționistă promovează familia ca fiind o entitate a cărei membrii se află într-o interacțiune permanentă, în vederea construirii identității și fericirii personale. Rolurile soților au la bază egalitatea care presupune interdependență între diferențele lor specifice. Identitatea mamei sau a
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
și mama are un rol expresiv, de coeziune afectivă. Teoria sistemică abordează familia ca pe o personalitate colectiv sistemică, cu relații dinamice între subcomponente - subsistemul unității familiale, subsistemul interpersonal, subsistemul personal - dar mai ales cu sistemul social în întregime. Teoria utilitaristă promovează gratificația simbolică și materială reciprocă, în scopul obținerii de satisfacții relaționale, afective și identitare pentru membrii familiei. Fiecare teorie reliefează complexitatea și importanța relațiilor familiale pentru fiecare membru al familiei și prin extrapolare, pentru societate în general. Proiecția funcționalității
Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
dintre acestea, pe deplin valabile și pentru învățământul nostru: - evaluarea absoarbe și consumă multe energii din partea elevilor și a profesorilor, restrângând timpul progresului real și al inovației; - sistemul de evaluare îi obligă pe actori să se raporteze într-o modalitate utilitaristă la cunoaștere (învăț pentru că îmi este necesar, voi fi examinat din aceasta); - modalitățile tradiționale de evaluare activează un soi de șantaj, un raport de forțe mai mult sau mai puțin vizibil între profesori și elevi, adulți și tineri, plasați în
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
mai târziu, între 1670 și 1690, domină scena eticile parenetice ale marilor moraliști: Baltasar Gracián, Pascal, la Rochefoucauld, La Bruyère. • Un secol mai târziu, în Germania, apare Kant cu critica rațiunii practice, iar în Anglia, Bentham cu ale sale calcule utilitariste. În Franța, tematizarea cea mai evidentă a virtuții și a viciului, surprinsă în opoziția lor speculară și pornind de la efectele acestora, este încredințată scriiturii depravate a marchizului de Sade. • Valul următor sosește de regulă în jur de 1880, când odată cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
foarte egoist, băiatul își dă seama că, dacă nu se poartă altruist față de soră, el va pierde în ansamblu mult mai mult, din cauza comportamentului tatălui lor. 1.4. Teorii ale beneficiilor psihologicetc " 1.4. Teorii ale beneficiilor psihologice" Paradigma costuri-beneficii utilitaristă, profesată de orientarea microeconomică, include, după cum s-a sugerat, și trimiteri la câștiguri sau costuri psihologice (prestigiu social, prețuirea celorlalți etc.), dar care se prelungesc imediat în avantaje materiale. Psihologii sociali explică actele prosociale și prin mecanisme ce privesc direct
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François Lyotard, ultimul din seria marilor dispăruți, adică mai bine de douăzeci și cinci de secole de culoare, de lumină, de împestrițări
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ne permite să ne construim ca înțelepți și să realizăm un proiect de existență senină, debarasată de toate temerile, angoasele, ficțiunile și alte iluzii care stau în calea liniștii sufletești. În mod ciudat, filosoful din Abdera pune bazele unei gândiri utilitariste ale cărei efecte vor deveni vizibile mult mai târziu - în speță, la câțiva anglo-saxoni din secolul al XIX-lea, cum ar fi Jeremy Bentham și John Stuart Mill. Într-adevăr, la Democrit, mulțumirea și apoi plăcutul, individuale și subiective, definesc
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. 11 O prudență utilitaristă și pragmatică. În perspectiva terapeutică ce-i este proprie, ca filosof-medic, Epicur - și, în această privință, propun să urmăm teza lui Jean-Marie Guyau - inventează utilitarismul. Evident, Epicur consideră binele ca fiind identic cu ceea ce este bun; la rându-i, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
parte, în măsura în care face dezirabile pasiunile omenești, ea merită să fie condamnată fără apel. Philodem poetul - și Lucrețiu, de altfel... - nu poate subscrie la această opțiune. Tot așa cum epicurismul târziu nu aderă la recuzarea de către Epicur a culturii în general. Opțiunea utilitaristă, net indexată pe făurirea unui înțelept debarasat de orice durere, a lăsat să se creadă că Magistrul Grădinii nu vedea niciun interes în a-și consacra timpul și energia subiectelor depășind cadrul fixat de el. Tentația contra-culturală a primului epicurism
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi unde pasiunea politică este trăită
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF, Paris, 1977. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF: Clouard; ediția Tel-Gallimard: Ernout. În standurile anticarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
3) O filosofie porcească? 4) Patru, adică trei sau șapte. 5) Izbăvirea prin tratamentul atomic. 6) Moartea morții. 7) Sfințenia zeilor nepăsători! 8) Despre buna utilizare a durerii. 9) Dietetica și aritmetica dorințelor. 10) Plăcerea hedonismului ascetic. 11) O prudență utilitaristă și pragmatică. 12) Cinetică, dinamică, catastematică? 13) Sufletul e trupul, și invers... 14) Geniul vieții filosofice. 15) Grădina, o anti-Republică a lui Platon. 16) Puteri ale contractului hedonist. XII. Philodem din Gadara și comunitatea hedonistă 219 1) Efectele benefice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi etalate cu scopul de a constitui o ofertă cu funcționalități unice pe piață. Competitivitatea societății economice depinde doar de competențele sale fundamentale. Aceste trei curente ale abordării cognitive sunt net diferite de modelul economic neoclasic. Ele resping ipoteza raționalității utilitariste fondată pe calculul de maximizare și adoptă noțiunea de raționalitate procedurală în analiza comportamentului organizațional și al luării deciziei. Ele se disting de abordările disciplinare ale guvernanței prin concepția lor, bazată pe crearea și repartizarea valorii (dinamic contra static) și
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
contracte și ar avea nevoie de etici contractualiste, și pe respectul ce și-l poartă unii altora ca ființe raționale și ar avea nevoie de etici deontologice, și urmărind sporul global de plăcere obținut și ar avea nevoie de etici utilitariste. Titlul se legitimează însă așa cum e și de la patosul cu care media aduce în spațiul public vrăjitoria, ca și cum ar catapulta țara înapoi cu 1000 de ani. Pentru ei, pentru occidentali, suntem înapoiați și exotici. Nu suntem moderni și competitivi pentru că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
imposibilitatea realizării convenabile pentru ambele părți (una pierde, alta câștigă); totul se rezumă la manipulare, presiune, ambiții personale, tertipuri, procesele negocierii urmărind o permanentă linie competitivă. „Filosofia” care stă la baza acestui tip de negociere este relativ simplă, egocentrică și utilitaristă: unii oameni trebuie să câștige, ei fiind predestinați prin legile naturii, destin, tradiții, obișnuințe pentru a învinge și a-i supune și subjuga pe alții. Bogáthy (1999) desprinde două variante particulare ale acestui tip de negociere: eu câștig - tu pierzi
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
constanța unei preocupări normative în economie. Pe cînd economia politică își primea de la Smith opera sa seminală, Bentham producea o filosofie morală ce conducea la identificarea cheii ordinii sociale în funcționarea pieței. Rolul central atribuit economistului de către această filosofie morală utilitaristă nu va fi ulterior niciodată abandonat, în ciuda multor critici și încercări de reorientare a abordării normative. Abordarea economiei în termeni de utilitate se pretează matematizării și axiomatizării, iar în secolul al XX-lea, economia poli-tică a cunoscut în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]