268 matches
-
școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) vehiculele livrești ale secularizării vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea religioasă își păstrează caracterul primordial în modelul antropologic promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai bune consecințe. În cazul utilitarismului clasic, noțiunea de „cele mai bune consecințe” poate fi înțeleas] că maximizare a pl]cerii în detrimentul durerii; și alte teorii susțin c] trebuie s] facem ceea ce genereaz] cele mai bune consecințe, dar resping ideea utilitarist] clasic] conform c]reia pl]cerea este singurul bun intrinsec, iar durerea singurul r]u intrinsec. Acest articol clarific] distincția între astfel de teorii consecințialiste și rivalele lor, argumentând c] abordarea consecințialist] este mai conving]toare. Utilitatea și binele ROBERT
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Consecințialismul”) Din perspectiv] teleologic], etică budist] pune mare accent pe acțiunea în beneficiul material și spiritual al celorlalți. Însuși Buddha este descris ca fiind o persoan] preocupat] de fericirea și bun]starea oamenilor. În general, etică budist] deține o poziție utilitarist], ins] aceast] caracteristic] nu este una de natur] hedonist] (tipurile de utilitarism sunt discutate în capitolul 20, „Utilitatea și binele”). În mod cert, Buddha ar adopta o atitudine critic] fâț] de interesul pentru senzualitatea pur] și fâț] de orice încercare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
același rol pe care îl are „pl]cerea” în concepția hedonist]) nu mai cunosc o aplicabilitate precis] în sfera eticii occidentale. Budismul poate fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de natur] utilitarist], datorit] preocup]rii pentru bun]starea material] și spiritual] a omului. R]mânând pe aceeași poziție utilitarist], putem sesiza și o component] altruist], concretizat], cu prec]dere, în cele patru virtuți absolute: bun]tatea, compasiunea, bucuria solidar] și st]pânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în sfera eticii occidentale. Budismul poate fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de natur] utilitarist], datorit] preocup]rii pentru bun]starea material] și spiritual] a omului. R]mânând pe aceeași poziție utilitarist], putem sesiza și o component] altruist], concretizat], cu prec]dere, în cele patru virtuți absolute: bun]tatea, compasiunea, bucuria solidar] și st]pânirea de sine. Buddha subliniaz], de asemenea, și rolul datoriilor și al obligațiilor în contexte relevante. Sig³l½v³da Sutta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Confucius de a detalia conceptul de ren genereaz] speculații cu privire la ideea c] ren ar putea fi un sentiment moral universal care orienteaz] interpretarea. Traducerea convențional] a termenului prin „umanism” sau „bun]voinț]”, sugereaz] un standard universal de interpretare, cu accent utilitarist. Confucianiștii nu sunt de acord cu acest rezultat. În viziunea tradițional], ideologia confucianist] este una antiutilitarist] tocmai datorit] criticilor lansate la adresa doctrinei utilitariste. Dincolo de dezvoltarea unei intuiții interpretative, Confucius nu a formulat niște axiome abstracte de conduit], sistemul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
denumirilor și îndeplinirea rolurilor cu un tao sociocultural de orientare tradițional], reg]sit la gânditorii clasici. Baza raporturilor normative dintre oameni este dat] de raporturile aferente rolurilor sociale și nu de simplă mijlocire a rațiunii. 2) Mo Tzi și taoismul utilitarist Mo Tzi, cel dintâi gânditor adversar, a preluat, în mare parte, structura schemei normative elaborate de c]tre Confucius. Și el a înclinat spre analiză modului în care denumirile cuprinse în codurile etice înfluențeaz] comportamentul, în defavoarea analizei unor formul]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zut la Hume. El a dorit s] apere creștinismul, identificat acum cu simțul comun. Bentham a crezut, din contr], c] apelul la intuiție mascheaz] doar interesele personale periculoase ale celor care îl lansau. El a sustinut c] principiul s]u utilitarist - trebuie s] action]m în așa fel încât s] aducem cea mai mare fericire unui num]r cât mai mare de oameni - este unul rațional și ofer] o metod] rațional] de luare a deciziilor morale. Bentham a afirmat și c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oamenii pot dezvolta un atașament direct fâț] de principiile lor morale chiar dac] la început ele sunt percepute ca instrumente în realizarea fericirii. Oamenii pot dezvolta o motivație interioar] de a acționa moral, devenind astfel ființe pe deplin autonome. (Curentul utilitarist este prezentat mai pe larg în capitolul 19, „Consecințialismul” și în capitolul 20, „Utilitatea și binele”. Vezi, de asemenea, în capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Utilitariștii au continuat s] enunțe principiile acțiunii drepte doar în funcție de binele pe care aceasta îl aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvolta o motivație interioar] de a acționa moral, devenind astfel ființe pe deplin autonome. (Curentul utilitarist este prezentat mai pe larg în capitolul 19, „Consecințialismul” și în capitolul 20, „Utilitatea și binele”. Vezi, de asemenea, în capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Utilitariștii au continuat s] enunțe principiile acțiunii drepte doar în funcție de binele pe care aceasta îl aduce. Deși în comparație cu Bentham, Mill a pledat pentru o înțelegere mai complex] a fericirii umane, el a sustinut totuși c] binele este în esenț] un factor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concluzie, îndrumarea cu privire la acțiunea dreapt] nu poate fi obținut] numai din analiza binelui rezultat. Intuiționștii englezi ai secolului al XIX-lea, al c]ror reprezentant de seam] a fost William Whewell (1794-1866), au încercat s] apere etică creștin] în fața argumentului utilitarist conform c]ruia scopul moralei este de a realiza fericirea lumeasc] pentru toți oamenii. Este important de menționat ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat în detaliu viziunea conform c]reia utilitarismul red] cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat în detaliu viziunea conform c]reia utilitarismul red] cel mai bine bazele teoretice ale convingerilor legate de simțul comun. Au fost dezvoltate și alte variante ale intuiționismului. Filosofii de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sens. Lucrarea să, A theory of Justice (1971), își propune s] arate modul în care principiile acțiunii drepte, cel puțin în domeniul justiției, pot fi justificate independent de cantitatea de bine rezultat]. El a susținut, de asemenea, c] nici o explicație utilitarist] a drept]ții nu poate încorpora convingerile bazate pe simțul comun la fel de bine ca și viziunea de tip kantian conform c]reia ceea ce este corect este mai important decât ceea ce este bine. Opera lui Rawls nu indic] numai o nou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
problem] este reprezentat de teoriile drepturilor precum cea a lui Nozick. Aceste teorii nu sunt ins] prea atr]g]toare din punct de vedere al utilit]ții totale; ele se îndep]rteaz] astfel de spiritul dreptului natural mai mult decat utilitariștii. Aceast] prezentare sumar] nu ofer], desigur, o explicație complet] a relației dintre teoriile dreptului natural și utilitarism. Este util ins] s] abord]m problemă în acești termeni deoarece putem astfel evita o eroare de proporții. Ar fi greșit s] credem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt de acord asupra unui aspect central. Dreptul natural se bazeaz], în primul rând, pe afirmația potrivit c]reia exist] un fundament natural al credințelor morale care pot fi justificate rațional. Utilitarismul modern accept] aceast] viziune. Deși, în mod obișnuit, utilitaristul va încerca s] revizuiasc] toate credințele morale, el nu este un sceptic din punct de vedere moral; de altfel, utilitarismul accept] existența bunurilor morale autentice. Diferența dintre cele dou] poziții se reduce deci la m]sura în care atributele naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perfecționiste asociate cu Platon, Aristotel sau cu etică creștin]. Poziția lui nu se bazeaz] nici pe afirmații legate de concepțiile subiective ale binelui, de dorințele, preferințele sau credințele morale pe care le-am putea avea, așa cum se întâmpl] în cazul utilitariștilor sau al comunitarienilor. Că și în metafizica să, etică lui Kant nu conține afirmații legate de o realitate moral] care transcende experiență și nici nu atribuie valoare moral] credințelor prezente. El respinge atât cadrul realist sau teleologic de formare a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
agenți. Maximă respingerii falselor promsiuni este necesar] din punct de vedere moral; maximă falselor promisuni este interzis] din același punct de vedere. Trebuie notat c] filosoful nu consider] promisiunile false ca fiind greșite din cauza presupuselor efecte negative (cum ar face utilitariștii), ci din cauz] c] ele nu pot fi transformate într-un principiu universal. Respingerea maximei promisiunilor false sau a oric]ror alte principii de acest fel este compatibil] cu o larg] varietate de cursuri de acțiune. Kant distinge dou] moduri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Imperativul cere deci un oarecare grad de sprijin pentru proiectele și obiectivele celorlalți. Kant susține c] aceast lucru presupune cel puțin un grad minim de generozitate. Deși nu pledeaz] pentru obligație f]r] restricții de generozitate, cum ar face-o utilitariștii, Kant consider] drept obligație respingerea politicii de refuz al ajutorului necesar. El afirm], de asemenea, c] eșecul sistematic al individului de a-și dezvolta propriul potențial va conduce la o lips] de respect pentru umanitate și capacit]țile ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiunea, deci teoria nu are finalitate practic]. Principiile datoriei formulate de Kant sunt cu sigurant] abstracte și el nu ofer] un set detaliat de instrucțiuni pentru aplicarea lor. Nu exist] un algoritm moral de genul celui propus de c]tre utilitariști și valabil în condițiile în care am dispune de suficiente informații privind toate opțiunile posibile. Kant subliniaz] faptul c] aplicarea particular] a principiilor implic] deliberare. El susține și c] principiile sunt și trebuie s] fie abstracte: ele sunt constrângeri (și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în forma sa radical]. În caz contrar, asocierea celor trei teorii în formă descris] mai sus ar sugera ideea c] uneori este lipsit de rațiune atât faptul de a urma propriile interese, cât și acela de a nu proceda astfel.) Utilitariștii p]streaz] urm]toarea idee: nu este niciodat] lipsit de rațiune s] urmezi binele propriu și nici s] înf]ptuiești ceea ce este obligatoriu sau de așteptat din punct de vedere moral și c] atunci când acestea dou] se afl] în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilitarismul clasic, teoria moral] a consecințelor potrivit c]reia singură valoare este cea a fericirii umane sau, cel putin, a ființelor sensibile. Austin a oferit un exemplu în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul nu are nevoie de agenți care s] se transforme în cazuiști permanenți. „Deși el aprob] dragostea, pentru c] aceasta este în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul nu are nevoie de agenți care s] se transforme în cazuiști permanenți. „Deși el aprob] dragostea, pentru c] aceasta este în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism c] îndr]gostitul ar trebui s] își s]rute iubita în virtutea unei fericiri comune.” Austin subliniaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o opțiune justific] în raport cu alternativele - faptul c] promoveaz] valoarea relevant] - și nu o explicare a felului în care agenții ar trebui s] delibereze atunci cand selecteaz] o opțiune. Faptă îndr]gostitului poate fi justificat] prin promovarea fericirii umane, caz în care utilitaristul ar fi îndrept]țiț în alegerea să. Dar aceasta nu înseamn] c] utilitaristul se așteapt] că îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei non consecințialismului fâț] de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]