155 matches
-
de a asigura securitatea și supraviețuirea statului. Violența anilor interbelici și tensiunile particulare ale erei bipolare au asigurat victoria realismului. Bull argumenta că realiștii se concentrează asupra luptei pentru putere și securitate în sistemul internațional, pe când oponenții lor liberali sau utopiști se concentrează asupra posibilității unei comunități mondiale. Școala Engleză recunoaște că fiecare abordare conține intuiții despre condiția politicii internaționale. Ipoteza realiștilor că statele, spre deosebire de indivizii din societatea civilă, sunt obligate să-și asigure propria securitate în condiții de anarhie, este
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prezent, și anume aceea că regulile și instituțiile sistemului se îndreaptă în mod normal și poate inexorabil către un punct în care membrii devin conștienți de valorile comune și sistemul devine o societate internațională". Această afirmație pare să dea gânditorilor utopiști speranța că progresul viitor este realizabil, dar aceasta nu este o poziție pe care Școala Engleză o aprobă, în general. Ei argumentează că viziunea utopică a unei comunități universale umane se bazează pe faptul că preocuparea pentru drepturile omului, pace
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ale unui spațiu virgin, încă infinit disponibil, mici grupuri de oameni, dispersate, fără a se teme unele de altele, trăiau libere și îndestulate, culegînd și vînînd. Dacă ne întoarcem mai circumspecți la subiectul nostru limitat, rămîne semnificativă mărturia acelor autori "utopiști" din secolul al XVIII-lea, care, nuanțînd, transformînd în mod paradoxal rousseauismul esențial al unei credințe cvasireligioase în progres științific, vedeau în descoperirile epocii lor unul dintre mijloacele cele mai sigure de revenire la starea de natură. Așa este, de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
42. Vezi studiul lui Danielle Leger, Utopiile reîntoarcerii, în "Actele cercetării din științele sociale", septembrie 1979, p. 45 sq. 43. Informații utile oferă lucrarea lui Robert Lenoble, Istoria ideii de natură, Albin Michel, Paris, 1969. 44. Vezi Charles Rihs, Filosofii utopiști. Mitul Cetății comunitare în Franța secolului al XVIIl-lea, Marcel Riviere, Paris, 1970. 45. Vezi Jean Cazeneuve, Fericire și civilizație, Gallimard, Paris, 1966. Evocînd paradisul promis și paradisul pierdut, autorul insistă, semnalînd suprapunerea imaginilor, asupra faptului ca, în religiile mîntuirii, paradisul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mâinile noastre ambiții fără măsură, lăcomii arzătoare, răzbunări nemiloase, uri răzbunătoare. De la noi vine teroarea care cuprinde totul. Noi avem în serviciul nostru oameni de toate opiniile, de toate doctrinele; restauratori de monarhie, demagogi, socialiști, comuniști și tot soiul de utopiști: noi am înhămat toată lumea la lucru: fiecare sapă de partea sa ultimele rămășițe ale puterii, se căzneștesă răstoarne tot ceea ce se mai ține încă în picioare. Toate statele suferă de aceste uneltiri, ele cer liniștea, sunt gata să sacrifice totul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
dezobișnuindu-se din ce în ce mai mult să gândească prin ei înșiși, vor sfârși prin a vorbi la unison despre ideile noastre, pentru că vom fi singurii care vom propune direcții noi gândirii... prin intermediul unor persoane cu care, bineînțeles, nu ne vor crede înțeleși. Rolul utopiștilor liberali va fi definitiv sfârșit când regimul nostru va fi recunoscut. Până atunci ei ne vor face un bun serviciu. Pentru aceasta vom mai împinge spiritele să născocească tot felul de teorii fantastice noi și așa-zise progresiste; căci noi
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
care fac proiecte de constituție, ca și când ar compune comedii sau tragedii, și care se ocupă de chestiuni politice, din care nici tatăl lor nu a înțeles niciodată nimic. Greșita cunoștință pe care o au majoritatea oamenilor de chestiunile politice face utopiști și cetățeni răi. Puteți să vă dați singuri seamă ce a făcut din creștini educația lor generală. A trebuit să introducem în educația lor toate principiile care au slăbit într-un mod atât de strălucit ordinea lor socială. Dar când
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
câtva fortuit; prin urmare, nimeni nu face compromisuri, nu abdică de la principiile și valorile proprii; dar, printr-o generală coincidentia oppositorum, binele public emerge pașnic, fără a eșua prin diluarea consensului final (regula celui mai mic multiplu comun). Charles Fourier, utopist cu acte în regulă, avea în vedere o laborioasă armonizare a pasiunilor individuale, potrivit unui calcul precis. La Rawls, utopia apare spontan! Ideea de overlapping consensus a fost identificată retrospectiv de unii în clasica A Theory of Justice. Explicit, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în prăpastia dintre idealismul lor himeric și agresta lume reală: cvasifalansterul transcendentalist de la Brook Farm, incredibilă combinație de Fourier și diverși alți utopiști europeni (mai ales în privința modelului educativ), Hawthorne, Emerson și Thoreau (ultimul a eșuat și în robinsonada sa protoecologistă de la Walden Pond), s-a prăbușit de pe urma dificultăților practice și polemicilor filozofice, dar poate și fiindcă iernile din regiune sunt foarte aspre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Tipurile de reformatori paranoici se prezintă sub o largă paletă de variante, așa cum se poate vedea în continuare. a) Reformatorul social se prezintă sub forma a trei tipuri speciale, veritabile „imagini clinico-sociale”: regicidul (justițiarul tiraniei), anarhistul (distrugătorul ordinii sociale) și utopistul (cel care încearcă să edifice o nouă ordine socială). Să-i analizăm mai pe larg pe fiecare dintre aceștia. Regicizii sunt persoane fanatice care comit atentate asupra unor personaje importante din societate (regi, miniștri, înalți demnitari), în scopul combaterii și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regicizi. Anarhistul este militantul care acționează. Este o personalitate hiperactivă, de factură pasională, care neagă toate valorile. Acțiunile sale au o marcată notă de violență și vizează în special instituțiile sociale tradiționale, pe care le combate dorind să le suprime. Utopiștii sunt cei care construiesc proiecte himerice. Ei imaginează planuri de guvernare bazate pe egalitatea și bunăstarea tuturor membrilor societății, dar care transpuse în practică conduc la rezultate contrarii celor sperate. Utopia este o tendință latentă a ființei umane care își
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
publicațiile. Coordonarea literaturii a fost încredințată unor comisari fanatici al căror unic obiectiv era eradicarea tuturor formelor de gândire independentă. "Realismul socialist" a fost proclamat drept drumul spre perfecțiunea politică și culturală, iar producția de masă a unui asemenea kitsch utopist a făcut ca auditoriul să fie din ce în ce mai scârbit de această creație patronată în mod oficial". În Europa de Sud-Est, comunismul a dispărut în urma imploziei sociale din anul 1989, demonstrând eșecul planificării economice proprie acestui Leviathan autoritarist-birocratic. 4. Coordonate ale ideologiei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Noica o înlocuiește cu ceea ce Gabriel Liiceanu definește, în mod fericit (în dialogul din Euphorion), drept suprarealitate culturală. După unii, nebunia ar fi chiar pierderea funcției realului. Constantin Noica se dovedește doar un spirit eminamente himeric, în seria celor câțiva utopiști și iluzioniști ai culturii noastre, începând cu Macedonski. O astfel de filozofie a istoriei are și urmări practice imediate. Unele, din cele mai paradoxale, ca să nu spunem catastrofale. Dacă istoria și oamenii politici, de fapt, nu există, atunci ne este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dezastru și provocare; "sfîrșitul naturii și sfîrșitul dorinței sunt lucruri mai degrabă bune ", lansează el calm, mărturisind, în alt loc, că "îi plac absurditatea și insolența", că nu crede "în posibilitatea unei societăți fără religie" și că face parte dintre utopiști, "oameni care consideră că mișcarea Istoriei trebuie să conducă spre o absență a mișcării"... Și dragostea în toate acestea? A, da, dragostea. Ei bine, să revenim la ea. Orsenna, mai întîi, pentru care fericirea de a se povesti în nebunii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și promisiuni care, fiind contradictorii, nu se realizează niciodată. Nu este aceasta cauza tuturor revoluțiilor? Căci între stat, care nu precupețește promisiunile imposibile, și public, care a conceput speranțe irealizabile, vin să se interpună două clase de oameni: ambițioșii și utopiștii. Rolul lor este în întregime trasat de situație. E de ajuns pentru acești curtezani ai popularității să strige la urechile poporului: "Puterea te înșeală; dacă eram în locul ei, te-am fi umplut de binefaceri și te-am fi eliberat de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din '93 și al organizatorilor moderni. Să trecem acum la consecințele celor două sisteme pe care tocmai le-am pus în opoziție, și să începem cu sistemul juriștilor. Cea dintâi consecință este de a deschide un câmp fără limite imaginației utopiștilor. Acest lucru este evident. Odată ce am declarat de principiu că Proprietatea își datorează existența Legii, există atâtea moduri posibile de organizare a muncii câte legi posibile există în mintea visătorilor. Odată ce am declarat de principiu că legislatorul este însărcinat să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să fie ridicat un stâlp unde să fie înscrise numele leneșilor. Dar nu a spus dacă vor fi existând și inchizitori pentru a descoperi păcatul lenei, tribunale pentru a-l judeca, și jandarmi pentru a executa sentința. Trebuie remarcat că utopiștii nu se preocupă niciodată de imensa mașinărie guvernamentală fără de care nu poate fi pusă în mișcare mecanica lor legală. Cum delegații de la Luxembourg se arătau întrucâtva neîncrezători, a apărut cetățeanul Vidal, secretarul cetățeanului Blanc, care a desăvârșit gândirea maestrului. După
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
producției. Nu trebuie să se teamă că planurile sale vor fi dintr-o clipă într-alta bulversate de puterea legislativă. Dar când, dimpotrivă, declarând ca principiu că nu munca, ci Legea este fundamentul Proprietății și se admite ca toți intriganții utopiști să își impună combinațiile lor, de o manieră generală și prin autoritatea decretelor, cine nu vede că întoarcem împotriva progresului industrial întreaga prevedere și prudență pe care natura a pus-o în inima omului? Care este în acest moment curajosul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu solidaritate, căci solidaritatea intereselor, ca și proprietatea, există în afara legii. Acest principiu implică pe deasupra unitate. Așa cum am văzut deja, dacă legislatorul creează dreptul de proprietate, există atâtea moduri de a exista ale proprietății câte erori pot exista în mintea utopiștilor, adică un infinit. Dacă, dimpotrivă, dreptul de proprietate este un fapt providențial, anterior oricărei legislații umane și pe care legislația are ca scop să îl facă respectat, nu există loc pentru niciun alt sistem. Mai înseamnă în plus securitate, și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
tot atât de pură, plastic, ca și jegurile și pieile arse ale realiștilor din clasa lui Ribera și Murillo. Câteodată totuși se exagerează. În Tablete din țara de Kuty, Arghezi dă pamfletului atmosfera fabuloasă din opera satirică a lui Swift și a utopiștilor în genere. Ostilitatea e absorbită în mituri. Uitând punctul de plecare critic, poetul se instalează în fantasticul grotesc, determinîndu-și o biologie, o psihologie, o filologie și o politică extravagant de noi, admisibile în sine. În domeniul psihic (satirizare în fond
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și o casă de oaspeți pe care a botezat-o cu un termen exotic, Casa Shanti. În primul cerc Eranos al Olgăi Froebe-Kapteyn s-au perindat tot felul de personaje: artiști și poeți, filosofi sistematici și liber-cugetători, politicieni radicali, dansatori, utopiști și înțelepți ce pozau în veritabili guru. Printre aceștia s-au remarcat Ludwig Derleth (poetul mistic german ce spera că va fi ales papă), Martin Buber (adversar declarat al lui Jung), Annie Besant și Jiddu Krishnamurti. Mai târziu, Olga Froebe-Kapteyn
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Țara românească trebuia lăsată să se dezvolte normal; constituționalismul, formele de viață noi n-au fost necesare; din contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-au făcut cei de la 1848, nu pentru că erau trebuitoare, ci ca să-și satisfacă visurile lor de utopiști ieftini, inculți, și ambițiile lor personale - pentru ca să creeze o formă socială, în care ei și ai lor să poată exploata, prin buget, avuția națională. 2 Tesauru de Monumente istorice, II, p. 193. ne zugrăvește cu durere starea țărănimii din vremea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a le pune într-o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important): calitatea scriiturii. În Polemici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
tip nu se obține din realitate ci trebuie să fie o creație pură a rațiunii; ceva mai mult, o inspirație a filosofului. Modelul acesta odată obținut se va păși la modificarea societății după acest tip ideal. Aceasta este părerea romanticilor utopiști care visează fiecare în felul său forme ideale după care ar trebui să se modeleze realitatea. Cel mai interesant dintre toți este (...) acest autor nu s-a mărginit numai să redea idealul său fictiv de organizație a societății ci a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]