510 matches
-
aer liber. După unificarea imperiilor Persan și Mediu în 550 î.Hr., Cir II și mai târziu fiul lui Cambies II au redus puterea magilor. În anul 522 Î.Hr. magii s-au revoltat și au pretins tronul pentru altă persoană. Uzurpatorul, pretinzând ca este fiul mai mic a lui Cir, Smerdis, a urcat pe tron puțin mai târziu. Falsul Smerdis ( cu numele real Gautama), a guvernat timp de șapte luni, apoi a fost detronat de Darius I în 521 î.Hr. Magii
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
fiind o perioadă de înflorire a budismului. În acest timp, Eucratides răstoarnă vechea dinastie, impunându-se ca rege în Bactria și Sogdiana. Ramura indiană a dinastiei grecești ripostează, o armată de 60.000 de oameni trimisă să-l înlăture pe uzurpator este înfrântă. Eucratides încearcă a cuceri regatul Indo-Grec a lui Menandru I, dar este învins și ucis în timpul campaniei sale. Astfel se desărvârșește formarea regatului Indo-Grec, sub conducerea urmașilor lui Euthydemus și a regatului Greco-Bactrian condus de dinastia lui Eucratides
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
unui singur împărat, dar, cu moartea lui Constantin în 337, războiul civil a izbucnit între cei trei fii ai săi, împărțind Imperiul în trei. Occidentul a fost unificat în 340 sub Constans, care a fost asasinat în 350 din ordinul uzurpatorului Magnentius; după ce Magnentius a pierdut bătălia de la Mursa Major, o reunificare completă a întregului Imperiu a avut loc în 353 sub Constanțiu al II-lea. Constanțiu al II-lea și-a concentrat puterea sale în Est și este considerată ca
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
secolul al IV-lea î.Hr. când orașul a fost cucerit de un inamic străin. Succesorii lui Alaric i-au stabilit pe goții în Galia (412-418), de unde au funcționat ca aliați romani împotriva vandalilor, alanilor, suebilor și în Spania, și împotriva uzurpatorului Iovinus (413). Între timp, un alt uzurpator, Constantin (406-411), a debarcat din Britania cu trupele sale în Galia, în 407, lăsând populația romanizată în mâinilor invadatorilor, în primul rând de către picților și apoi de către saxoni, angli și iuți care au
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
a fost cucerit de un inamic străin. Succesorii lui Alaric i-au stabilit pe goții în Galia (412-418), de unde au funcționat ca aliați romani împotriva vandalilor, alanilor, suebilor și în Spania, și împotriva uzurpatorului Iovinus (413). Între timp, un alt uzurpator, Constantin (406-411), a debarcat din Britania cu trupele sale în Galia, în 407, lăsând populația romanizată în mâinilor invadatorilor, în primul rând de către picților și apoi de către saxoni, angli și iuți care au început să se stabilească definitiv în aprox.
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
în 456, de către suporterii huni ai generalului Aetius. Odată cu sfârșitul dinastiei Teodoriene, o nouă perioadă de luptă dinastică a urmat. Vandalii au profitat de neliniște și au navigat până la Roma, pe care au jefuit-o, în 455. Instabilitățile cauzate de uzurpatori în Imperiul de Apus, au ajutat aceste triburi în cuceririle lor, iar începând cu anii 450 triburile germanice au devenit ele însăși uzurpatori. În următorii douăzeci de ani, mai mulți împărați apuseni au fost instalați de către Constantinopol, dar autoritatea lor
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
de neliniște și au navigat până la Roma, pe care au jefuit-o, în 455. Instabilitățile cauzate de uzurpatori în Imperiul de Apus, au ajutat aceste triburi în cuceririle lor, iar începând cu anii 450 triburile germanice au devenit ele însăși uzurpatori. În următorii douăzeci de ani, mai mulți împărați apuseni au fost instalați de către Constantinopol, dar autoritatea lor era invocată de comandanți barbari (Ricimer (456-472), Gundobad (473-475)). Majorian a fost ultimul împărat care a organizat o campanie, în Galia și Spania
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
nu lase loc pentru calomnii, să desființeze duelurile în legătura cu aceasta, să desființeze și fierul (încins); iar viața cetățenilor să o pună la adăpostul unei păci lipsite de frică (potrivit descrierii cronicarului Georgios Pachymeres). După ce a urcat pe tron, uzurpatorul a început să facă risipă de bani și pământuri, lingușind poporul simplu și mituind nobilimea. El a mărit pronoile și le-a declarat ereditare, făcând, astfel, pasul de la statul centralizat spre fărâmițare. Îndată după încoronare, Mihail al VIII-lea și-
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes pentru a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune militară mai amplă pentru a-l alunga pe uzurpatorul Petru Șchiopul și a prelua domnia țării. "Nicoară Potcoavă" preia tema datoriei și a dragostei din romanul său de tinerețe, aducând o perspectivă istorică mai precisă și o viziune filozofică profundă asupra istoriei. Spre deosebire de romanele istorice mai vechi, accentul este
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Făgăraș (1369), deși s-a aflat,încă de la urcarea pe scaun sub amenințarea permanentă a coroanei angevine. Astfel, în 1365, printr-o proclamație regală, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile rămân încordate și, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, Ludovic I al Ungariei și-a îndreaptat lovitura asupra țarului
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
-lea Paleologul, susținut de Baiazid, l-a detronat pe împăratul bizantin Ioan al V-lea. Deși autoritatea lui Ioan al VII-lea părea bine stabilită, Manuel al II-lea, fiul bătrânului împărat, a intervenit în septembrie 1390 alungându-l pe uzurpator. Ioan al V-lea și-a încheiat domnia ca vasal otoman în timp ce fiul său era ținut ostatic la curtea sultanului. După moartea împăratului (1391), Manuel a evadat de sub supravegherea lui Baiazid și a fost încoronat împărat la Constantinopol, rămânând totuși
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
Adrianopole suferit de Imperiu sub Valens, este sigur că Teodosiu nu avea de ales. După uzurparea lui Maximus și moartea lui Grațian (383), Teodosiu încheie pacea cu Persia sasanidă (387), împărțind Armenia între cele două imperii, și îl înfrânge pe uzurpator în bătăliile de la Siscia și Poetovio (388). Împărații Teodosiu, pentru "Imperiul din Răsărit" și Grațian, pentru "Imperiul din Apus", amândoi creștini, au ridicat creștinismul la rangul de singură religie oficială și obligatorie prin edictul din 28 februarie 380, cunoscut sub
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
cu capul acoperit de cenușă, pentru a obține reintegrarea în Biserică. În urma asasinarii lui Valentinian II (392) și proclamarea retorului Flavius Eugenius ca împărat în Occident, Teodosiu pornește o nouă campanie, obținând în bătălia de la Frigidius (septembrie 394) victoria asupra uzurpatorului. Imperiul Roman este astfel reunificat pentru ultima dată în istorie sub o singură autoritate. După moartea lui Teodosiu, la Mediolanum (17 ianuarie 395), Imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub regența lui Rufinus (Orient) și
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
Interzicerea eliberării înainte de termen, pentru comportament adecvat. Cei grațiați rămâneau cu dosar penal. Astfel, sistemul juridic comunist răsturna toate principiile de bază ale justiției românești și europene. Sistemul represiv comunist devenea o mașină de tocat vieți.<footnote Dinu C. Gurescu, Uzurpatorii, Editura Vremea, București, 2004, p. 12, 21, 241, 273. footnote> Colectivizarea agresivă s-a făcut după modelul sovietic al colhozurilor și sovhozurilor din URSS. Toți veteranii de război români, care au participat în campania din Est (1941-1944), au văzut cu
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
facțiuni. În partea apuseană a imperiului. La moartea lui Constantius I, la Eburacum, în Britannia , Constantin este proclamat împărat de către armată, iar la Roma, , Maxentius a fost proclamat împărat. Constantin este recunoscut oficial caesar în Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator. În înțelegere cu Licinius, noul augustus al Occidentului, Constantin ocupă Spania (310), apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forțele lui Maxentius la Turin, Verona și în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lângă Roma. Eusebius din Cezareea în lucrarea sa
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
declarat împărat pe Tiberius Claudius Pacatianus. Revolta a fost învinsă de Decius, care a devenit guvernator în Moesia. Altă tentativă de preluare a puterii a fost în Siria, de către Marcus Iotapianus (tot în 248). Silbannacus și Sponsianus au fost alți uzurpatori din timpul domniei lui Filip Arabul. În urma luptelor grele purtate la Dunărea de Jos (245-247), Filip a respins cea mai puternică invazie a carpilor; el adoptă titlul triumfal "Carpicus Maximus". În aprilie 248, Filip a avut onoarea de a celebra
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
În literatură, Asinius Quadratus a scris cartea "Istoria unor o mie de ani", special pregătită pentru aniversare. Decius, guvernatorul Moesiei, a fost proclamat împărat pe Dunăre de către armată, în vara lui 249. Filip s-a dus să-l întâlnească pe uzurpator la Verona. El ori a murit în bătălie, ori a fost asasinat de gărzile sale de corp. Când vestea succesului lui Decius a ajuns la Roma, Filip II Junior, fiul lui Filip Arabul, împreună cu familia sa, au fost uciși. Decius
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
atașament riguros principiului legitimității, el numea întâi pe împărăteasa Anna și pe împăratul legitim Ioan al V-lea, apoi numele său și cel al soției sale, Irena. El dorea să sublinieze că nu luptă contra familiei imperiale legitime, ci contra uzurpatorului Apokaukos, care lua amploare de dictator în Constantinopol. Apokaukos, care ajunsese personajul principal în guvernul Annei de Savoia, a organizat încoronarea nevârstnicului Ioan V (19 noiembrie 1341). Peste un timp oarecare, conflictul dintre cele două grupări de la curte s-a
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
extindă domeniul în detrimentul posesiunilor catalane din Thessalia. Dacă Cantacuzino era alungat de pe vechiul teritoriu al imperiului, i se atașau regiunile grecești recent recucerite cărora le arătase mereu un interes special și a căror reunire era opera sa. Acest succes al uzurpatorului bizantin crea ruptura între regele sârbilor și el, Dușan îl lăsa pe Cantacuzino să cadă și întindea mâna regenței Constantinopolului, care dorea favoarea sa (în locul unui camarad de arme, Cantacuzino avea în Dușan acum un puternic adversar). Relațiile lui cu
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
slavi nu aducea mare ajutor împăratului legitim, costând imperiul mari sacrificii. Situația devenea din ce în ce mai sumbră; în timp ce aliații lui Cantacuzino răvășeau teritoriul bizantin, aliații lui Apokaukos jefuiau mari teritorii. Dușan își continua cuceririle în Macedonia; păstra pentru el teritoriile luate de uzurpator și le încorpora regatului său. Țarul bulgarilor oferea prietenia sa în schimbul cedării unui mare număr de regini de la Marița superioară cu Philippopolis și Stanimachos, dar nu-și oferea concursul guvernării care consimțise la această enorme concesie. Momtchilo își întemeiase un
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Sfânta Sofia (încă din timpul domniei celor doi Andronici începuse construirea unor anexe ale clădirii principale, care jucau rolul de contraforturi, deoarece doi pereți ai bisericii se lăsaseră amenințător.). Tot mai mult se făceau auzite, printre greci, apeluri la detonarea uzurpatorului, care vorbea turcește, își dăduse fiica după un turc și le vindea turcilor țara. Ultimul reproș era nedrept, dar nu lipsit de temei. Otomanii, pe care Ioan Cantacuzino, fără a fi, în realitate, un turcofil, îi recruta ca parteneri militari
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
niciodată cuvântul „posadă”, ce desemna inițial un loc greu accesibil și apărat de elemente naturale sau artificiale. Transformarea lui în toponim s-a produs la începutul secolului al XV-lea, în documente maghiare legate de bătălia din 1395 între Vlad Uzurpatorul și Sigismund de Luxemburg. Astfel, două dintre acestea (datate 1408 și 1438) vorbesc despre "„munții ziși ai Posadei”", deși într-o relatare a lui Sigismund (1397) se spunea doar că bătălia se purtase "„pe când urcam culmile munților, zise în vorbirea
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
însă, îi dejucase planurile surorii sale și, după fuga lui Zenon, i-a determinat pe miniștri și pe senatori să-l aleagă pe el în locul lui Patricius, ca împărat. Basiliskos a ordonat uciderea lui Patricius, întrucât acesta era un posibil uzurpator al noului împărat; în consecință, Verina a uneltit apoi împotriva lui Basiliskos din cauza execuției amantului ei. Theodoric Strabo, a cărui ură față de isaurianul Zeno l-a făcut să susțină revolta lui Basiliskos, a părăsit tabăra noului împărat. Basiliskos îl făcuse
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
a puterii și a prestigiului nu a fost ultima, cu toate acestea, într-o chestiune de decenii, Califatul arab s-a extins din Arabia și, din nou, a adus imperiul în pragul distrugerii. Când Împăratul Maurice a fost ucis de uzurpatorul Focas, Khosroe al II-lea a declarat război, aparent pentru a răzbuna moartea binefăcătorului sau. În timp ce persanii au avut un mare succes în primele etape ale războiului, cucerirea Levantului, Egiptului și Anatoliei, ascensiunea lui Heraclie în cele din urmă a
Bătălia de la Ninive () [Corola-website/Science/334523_a_335852]
-
câștige un concurs local de vânătoare, dacă nu ar fi apărut pirații cu armele lor energetice. De la Sakimar, ea află secrete surprinzătoare legate de ființele vânate în cadrul concursului și pune bazele unei alianțe cu tânărul pentru a-i răsturna pe uzurpatori, orchestrând o revoltă populară. Cyclops este o lume ai cărei locuitori fură material nuclear de pe lumi rezultate în urma exodului de pe Zarathustra (un exemplu este cel prezentat în romanul "Răzbunătorii din Carrig"). Actuala conducătoare a planetei, Alura Quisp, susține politica intervenției
Victimele novei () [Corola-website/Science/324606_a_325935]