436 matches
-
la școală! M-am dus ... Petrecerea-surpriză, de ziua mea, organizată de elevii mei!!!!!!!!!!!!! Sincer, îmi doream măcar un “La mulți ani!” că eu le cânt tuturor. Dar ei s-au întrecut! Acum, vizualizând în liniște pozele, remarc detaliile. Atunci, îmi vâjâiau urechile de emoții, fața îmi ardea, mâinile îmi erau umede. Vârsta nu aduce cu sine temperarea trăirilor. Când am intrat în clasă, toți erau în semicerc, în fața mea, și mi-au cântat “La mulți ani!”. Pe tablă îmi scriseseră “Vă
IUBIREA NECONDIŢIONATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354050_a_355379]
-
nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
în buzdugane să ne luptăm?” Moș Gheorghe, luptătorul! Uite-o! Lipită de perete, nemișcată. Exact așa cum o văzuse: albă de tot. Dar are și cap. Un cap negru cu ochii și dinții la fel de albi și strălucitori. Acum ar trebui să vâjâi stinghia pe deasupra capului să îmi fac curaj și să intimidez? Pe cine să intimidezi, măi, pe cine? Ar trebui să scot un strigăt de luptă ca indienii când porneasc la atac. Sau dacă aș ști: judo, karate, kendo, alte delicatesuri
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
NOAPTE DE IARNĂ Razele de lună cad Luminând codrul de brad, Desenând pe alba nea Monștri lungi de catifea. Pe al râpei negru mal, Buha-n dans oriental Se învârte-n cerc de-un ceas, Descântând ceva pe nas. Vântul vâjâie haihui, Corbii parcă sunt statui Și, pe înghețatul plai Trece-o sanie cu cai. Sună zurgălăii-n ham, Croncănesc corbii pe ram, Vântul stă o clipă-n loc, Buha dă mărunt din cioc. Sania urcă în deal, Speriat nechează-un
NOAPTE DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340388_a_341717]
-
se impună. Modelul genetic al speciei nu poate fi șters cu una cu două. - Oh, da, da! Analizăm! Poate un experiment, două... Tipic Glaban, să se entuziasmeze brusc și să ignore amănuntele pentru a bifa un nou proiect. Tekla simți vâjâindu-i în urechi apropierea reușitei. Mai erau de făcut exact doi pași. Primul să îl convingă pe Keron-zon iar al doilea să îl determine pe Glaban-zon să-i solicite ei implicarea. - Keron-zon are dreptate, desigur, dar speciile care au participat
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
mai violent. Aiurea. Mașina mică neagră s-a transformat în aspirator conectat la voltaj prea mare și s-a aruncat nemiloasă în urmărirea mea. Ajunge în lateral. Mă uit cu milă amestecată cu ușoară panică spre ghemotocul de tablă care vâjâia, se supraîncălzea, tușea și icnea, gata să mă scoată de pe bandă și caut personajul. Aș fi pariat după cum urmează: unu - puști de 18 ani care e convins că poate să „facă o motocicletă”, doi - șofer de curier rapid căruia i
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]
-
Vitellius, noul guvernator al Siriei, și superiorul său administrativ, dar și unul dintre aprigii oponenți pe care și-i făcuse încă de pe vremea când erau amândoi la Roma, cu mai mulți ani în urmă. Procuratorul simți dintr-o dată cum îi vâjâie capul și se așeză din nou în jilț făcând semn să plece legionarilor și lui Naulius asemenea. Rămase apoi un timp singur în mijlocul atriumului cu capul rezemat în mâna dreaptă, gândindu-se. Într-adevăr, fariseii aveau dreptate, pentru că Lucius Vitellius
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
faptă bună. Era timpu să plec, moșu Klesch, mă gândeam, o fi desprins o învățătură din toată treaba asta, poate că tocmai se gândea la ceea ce înseamnă să fii pândit la rândul tău. Dar m-am înșelat!... Beng! mi-a vâjâit un brening pe lângă urechea stângă, beng! un altul pe lângă cealaltă. Am trâcnit de parcă aș fi fost lovit cu o măciucă în moalele capului. Cineva trăsese asupra mea! Mi-am revenit însă degrabă, am ridicat mâinile deasupra capului și am strigat
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
altoi lada mea de zestre are bătături timpul meu umblat-a-n bolovani desculți lustruiesc pocalul îl așez pe stări musafirii-n viață nu-s numai inculți mi-amăgesc dorința în culturi de stări se întorc acasă de pe drumuri vechi vâjâie apusul spuma de ninsori stau pe prispa minții prinsă-ntre urechi din ulcior cu ape iată un obraz roșu cum e mărul copt în multe veri tu-i săruți iubirea adunată-n vieți și îl pui pe pieptu-ți răvășit de
LADA DE ZESTRE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342668_a_343997]
-
dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau să-l lovească peste degete. Șurubelnițele i se vârau în ochi, iar barosul venea spre el vâjâind ca un buzdugan aruncat de zmeul Anton țiganul. -Nuuu ! Nuuu ! De ce ? De ce ? încerca Tudorel să se apere cu mâinile și cu nuiaua. -Pentru că nu cunoști numerele la cheile fixe și la șurubelnițe ! urla zmeul Anton. Nu știi să deosebești
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau să-l lovească peste degete. Șurubelnițele i se vârau în ochi, iar barosul venea spre el vâjâind ca un buzdugan aruncat de zmeul Anton țiganul. -Nuuu ! Nuuu ! De ce ? De ce ? încerca Tudorel să se apere cu mâinile și cu nuiaua. -Pentru că nu cunoști numerele la cheile fixe și la șurubelnițe ! urla zmeul Anton. Nu știi să deosebești
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
turiști. Intru pe site. Motto-ul stabilimentului cu generator: „Nimeni nu deranjează pe nimeni”! Aproape de el sunt alte patru hoteluri. „De anul trecut e așa și nimeni nu face nimic. Când sunt de noapte, am tot timpul senzația că îmi vâjâie urechile”, îmi spune o doamnă care lucrează la unul dintre ele. Plec spre plajă, unde încep brusc să văd chiștoacele din nisip și să contorizez vânzătorii ambulanți de porumb fiert la găleată, învelit în sacoșă transpirată, vânzătorii de gogoși, vânzătorii
Anul acesta a fost perfect la Mamaia. Până când am auzit un zgomot ciudat () [Corola-blog/BlogPost/337767_a_339096]
-
sfârșitul liceului. Doamne! Așa tremura trupul acelei foste colege...Și tot așa se unduia, când încolăcindu-se pe trupul lui, când zvâcnind în refuzul atingerii. Ooo, murmură uluit, dansezi ca Irina...Tâmplele începură să i se zbată, urechile să-i vâjâie, se înroși... Nu cumva?.. Îmi amintești de... --Da! Eu sunt! șopti ea, mi-ai simțit trupul. 18-Iubire disperată Cu vocea sugrumată, reuși să șoptească: --Tu, Irina? --Taci! Să dansăm mai departe de separeu. Să nu mă-ntrerupi, că am multe
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un paracetamol, poate îți trece. - Asta-mi mai trebuia acum, să-mi stric sfârșitul de vacanță. - Lasă că poate este o alarmă falsă și te vindeci cu o pastilă
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Avea un plan de rezervă la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Minela încercă să se odihnească, poate îi va trece senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii:RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Încă o zi și-apoi o noapte lungă, Iubirii ne grăbim să-i dăm binețea Și fericirea vrem să ne ajungă. Dar când zărim prin ceață bătrânețea, Mai tragem pe răboj încă o dungă. POTOP Întâi vestește vijelia vântul, Când vâjâie prin crengile de plop, Când în tristețea toamnei mă îngrop Și-n ceața care-acoperă pământul. Apoi pornește-al ploilor potop Și poposește în durere gândul, În ore cenușii, zile de-a rândul Și ne îneacă fiecare strop. Iar după-aceea frica
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
și fel de lucruri, iar el nu înțelegea prea bine ce i se cerea. M-am retras pe ascuns în camera mea cu speranța că voi putea să mă liniștesc. N-am reușit însă, căci tot corpul și capul îmi vâjâiau și aveam febră. Spre seara, neavând somn, am urcat la Observator să văd ce se mai întâmplă cu steaua albastră. Aici mă aștepta o altă surpriză de proporții: steaua își reluase obișnuita poziție pe cer, iar cea care o dedublase
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
pe lume și cea a plecării din lume...Dar țineți minte un singur lucru: Pe Dumnezeu să nu-l refuzați niciodată. Poate că El are nevoie de mine, acum..." În sobă ardea focul cu flacără și din când în când vâjâia printre lemnele umede cum au stat sub streașina casei. Se făcuse liniște, o liniște fără margini ne țintuii privirea pe chipul bărbatului de lângă geam care se afunda tot mai mult în necunoscut. În ciuda frigului din casă, deși din oala de
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
atunci, va vedea! Flămândă, furioasă, îi părea în zadar așteptarea... Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Pierduse astfel numărul amprentelor pe care le colecționase în expedițiile lui fără a încălca regula de bază. Acea planetă nu făcea parte din ultimul său proiect, dar, imediat ce perforase straturile superficiale ale atmosferei încărcate de vapori, rețeaua începuse să-i vâjâie sub asaltul impulsurilor emanate de formele existente pe ea. Curiozitatea exploratorului îl mână să-i caute clasificarea pe harta galactică. Terra. Puține informații, nici o amprentă. Simți vârtejul care-i pregătea rețeaua, energia pompând în racorduri și flexibilizarea segmentelor. În sfârșit
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]
-
jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă, stă, lovește, risipește, desface. Că sensurile figurate sunt majoritare, este lesne de observat. Epitetele vântului por fi grupate pe serii antonimice: firbinte/rece, sperios/turbat, uriașe, gigantice/zefir
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
țineau vara, pe vremea bunicului, vacile și caii, acum scurmau câteva găini și lângă ele cucuriga un cocoș porumbac. În jur, strat gros de găinaț, ca și în pătul, sau în magazie. Acolo să usuce el plante medicinale? Bârr!..Îi vâjâiau urechile,iar pe ochi îi cădeau vălătuci de pâclă. Parcă era bezmetic. A intrat și în focărie, așa zisa bucătărie de vară. Căldări, oale și cratițe, aruncate alandala, împreună cu alte ustensile de bucătărie, sticle și borcane. Printre toate astea, două
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
mai mică mișcare, doar feeria de lumini mistuia la nesfârșit ciudatul cristal oval. Ce rău îmi părea că nu luasem cu mine aparatul de fotografiat! Față în față cu un eveniment senzațional, simțeam că sunt copleșit de emoție și îmi vâjâia capul gândindu-mă la importanța deosebită a ceea ce descoperisem. Eram dator să aduc la cunoștința celor de la Institutul din București despre cele întâmplate în noaptea aceea. M-aș fi simțit responsabil pentru orice întârziere, așa că trebuia să întreprind ceva foarte
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
căzut ca un gâscan, în mrejele dragostei la prima vedere! Pe naiba, ce tot îndrug aici?” se opuse el, unei asemenea absurdități. Plesnind aerul cu dosul palmei, alungă amuzat acel gând ridicol. Celeste se întoarse la biroul ei cu capul vâjâind suspect și se împiedică de un cablu de calculator, ce se ițise obraznic de sub biroul colegei. În efortul ei disperat de a-și recăpăta echilibrul, abandonă involuntar pachetul de hârțoage pe care-l purta în brațe, ce se risipi pe sub
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]