167 matches
-
săturate. (intră țiganul cu vioara. Vorbește cu accent puternic țigănesc) Ai venit, Pâșpâlică? PÂȘPÂLICĂ (se oprește din cântat): Am, ține-te-ar Dumnezeu, Dănilă, că picoteam și eu, ca omul, sub un copac, și numa' ce-aud pe sus un vâjâit și, când deșchid ochii, văd o dihanie zburând într-a-ncoace. Și lăsa în urmă o putoarea de n-am mai putut adormi. Apoi, zic, ici-șa s-a-ntâmplat poznă mare! Ia hai să vedem unde-o fi fost, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se regăsea. GÎndul se Întorcea tot mai des spre fii neștiuți, spre fiice nevăzute; uita complet de ei la aproape două sute de kilometri pe oră - În sens contrar zbura timpul, Thomas avea impresia că Îl și aude, un fel de vîjÎit În urechi, era doar vîntul. Totul pornise dintr-o clinică inuman de curată, așa, pentru că pe acolo parcă nu treceau oameni, ci duhuri, nici urmă de murdărie, microbi, viruși, bacterii, totul era frecat, lustruit, dezinfectat, mereu spăla cineva linoleumul, gresia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numere se lungeau pe ecranul agățat deasupra lui Dallas. ― Nu-i rău. Corectăm cursa cu mai multă precizie când vom fi sus, dacă va fi nevoie. Fiți gata pentru decolare. Înfășurat în vârtejuri de praf. Nostromo prinse a vibra. Un vâjâit grozav crescu peste măsură. Tunetul acestei mașini făcută de mâna omului cuprinse peisajul de lavă și coloanele de bazalt. ― Gata, zise Ripley. Dallas îl privi pe Ash. ― Cum se comportă nava? ― Totul este corect. Pentru cât timp, nu știu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată, Tovarăși limpezi, clare voci fidele. și buni
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se înfipse zbârnâind în pământ. Gnomii dănțuiau de bucurie sfârtecându-le hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc îi străpungea ceafa în fiecare scundă. În urechi auzea un vâjâit continuu, întrerupt de pulsații ritmice care îl făceau să creadă că îi plesnește capul. Cristian gemu slab și se întoarse pe o parte. Era întins pe jos, într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele acoperite de perdele groase. În sfârșit, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ionică a poruncit ca Ajunul să rămână ca seară pentru rugăciune, iar, în prima seară de Crăciun, sticlărenii să se desfete cu colinde și petreceri lumești. Roata norocului Badea Vasile se trezise posomorât, cu noaptea-n cap, hăituit de un vâjâit al urechii. „ Pesemne, m-o tras curentul asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vreunui roman devine important, nu trebuie prea multă bătaie de cap din partea autorului ca pentru domnul Jianu el să trăiască ca un om veritabil, și cel mai mic gest, cea mai mică vorbă - mai ales aici, căci e întovărășită de vâjâitul valurilor - pentru sufletul lui potolit ia aspecte catastrofale. Despre amica lui, madame Pitpalac, am o impresie nelămurită. Cel puțin nu o poți cântări de la prima vedere. Ioana mi-a reprezentat-o în două chipuri diferite. La București îmi vorbise des-pre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din întreaga lor ființă, chiar și din pori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ujiie se întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai puternic al rolelor din jurul nostru, ea și Vaughan se legănară împreună, Vaughan ținându-i sânii cu palmele ca și când ar fi încercat să-i forțeze să devină un singur glob. În clipa orgasmului lui, icnetele lui Catherine fură înghițite de vâjâitul angrenajului de spălat. Cadrul metalic de susținere se retrase în poziția de start. Mașinăria se închise singură. Rolele atârnau flasce în fața sticlei curate a parbrizului. Ultimele șiroaie de apă cu detergent se scurgeau prin întunecimea gurilor de drenaj. Aspirând aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede că nu-i cunoașteți pe localnici. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în jur, când Auta îl așeză pe un scaun, alături de sine. Știa că nu mai are de ales și nici nu-și punea întrebarea ce era această căruță sau luntre sau cine știe ce altceva, în care a fost adus. Auzi un vâjâit, undeva sus. Apoi se uită cu luare aminte la hainele argintii ale celor trei, la chipurile lor care nu aduceau cu ale nici unuia din multele neamuri ale lumii văzute în lungile călătorii. Își aduse aminte de felul în care a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arcul său, să nu i se vadă ochii. Ntombi plânse însă în văzul tuturor. Apoi coborâră, depărtîndu-se cu toți ceilalți oameni spre pădure. Așa cum le poruncise Auta, se întoarseră toți cu spatele la luntre, intrând printre cedrii înalți. Se lăsa noaptea. Un vâjâit puternic se lovi de frunze și tremură în crengi. Piatra turnului gemu. O lumină orbitoare jucă pe copaci câteva clipe, apoi oamenii se întoarseră privind cu uimire mingea de foc care se suia cu iuțeală în cer. Limbile oamenilor amorțiră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu ochii lui verzi ca veninul. Pungașul ședea aplecat peste lanțul scurt de la mijloc, și ei i se păru o clipă că o să cadă de acolo, lunecând de pe lemnul lustruit. Roata se învîrtea tot mai repede. În urechi avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când se scufunda în apă, și auzea răsuflarea scurtă a ibovnicului, care-i ținea cu palmele leagănul îngust. Ucenicul desfăcuse brațele și se arunca dintr-o parte, valvârtej. Scaunul lui trecu pe lângă al starostelui, fierul îndoit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în voia sorții. Ai avut un noroc extraordinar, draga mea, cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela. Se piti după un trunchi de stejar bătrân, doborât de furtună și așteptă... Când colo, văzu un lup răzleț și se ridică să-i taie calea. Ca totdeauna, în fața
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
butoanele și indicatoarele de la bordul mașinii. Apăsă pe claxon și sperie vulturii, reuși să stropească parbrizul cu apă, pentru ca imediat această apă să fie împrăștiată într-o parte și în alta de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același rezultat. încercă s-o răsucească și monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și apoi se Întoarse iar, dar aceasta Îl urmărea. Doar În momentul Întoarcerii aceasta cedase puțin. Când rămase nemișcat, durerea reveni. Așa că se Întoarse și se răsuci toată noaptea. Existau momente când devenea conștient de vântul de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum e să te afli în liniștea absolută a imensității cerului, desprins de orice, atîrnat și legănat ușurel în hamul și frînghiile unei uriașe umbrele albe... Uneori cînd merg pe jos, am soarele roșu rotund în față iar în lateral vîjîitul mașinilor pe șosea și ceva mai încolo dealurile acoperite de zăpadă, constatînd că îmi îngheață nasul și urechile, mă întreb ce temperatură are soarele atît de colorat care răsare în fața mea... și îmi amintesc de numărul limitat de miliarde de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înspre mare, ducându-și palma streașină la ochi. Acum să vedem dacă putem să-i atragem atenția. Adu-mi aia. L-am urmat pe doctor la imprimanta laser prinsă în șuruburi la pupa. Porni aparatul, care prinse viață cu un vâjâit, aprinzându-și beculețele verzi și chihlimbarii. După ce verifică tăvița cu hârtie, Fidorous desfăcu un cablu cenușiu din spatele imprimantei. Îmi făcu semn să aduc sulița mai aproape și, când m-am conformat, el atinse repede ștecărul de vârful ei metalic. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei pe puntea superioară, iar eu mă țineam treaz scoțând așchii din podeaua de lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]