554 matches
-
le cunoștea; nici ebraica sau idiomul barbar al maurilor. În efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici sidefii, după care urmează un jet perlat de hohote. Sexagenarul e stăpîn pe situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la bustul gol, cu capul plin de apă, spălându-mă cu o cârpă. Avea ochii plini de lacrimi ce semănau cu niște picături de ceară topită, care făceau să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi găsi pe Destinat cu gâtul tăiat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care aidoma unei buturugi mici este totdeauna numai bună spre a răsturna, nu doar carul cel mare... Privind în jur, nu e deloc greu de observat cum scânteia zâzaniei se aprinde cu ușurință din nimic și apoi arde totul în vâlvătăi. Atâtea și atâtea vorbe aprinse ca iasca care zboară pretutindeni, în piețe, tramvaie, ziare, emisiuni și luând locul argumentelor, ard, pârjolesc, mutilează, produc atâtea conflicte care escaladează până la războaie... Se pare că graiul articulat, vorbele, în loc să-l ajute pe om
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
de ai îndrăznit? Dormi uriașule, de ce te agiți? Te dor încheieturile de stâncă, Nu lăsa ca ochii în soare să-ți plângă Căci Primăvara e aproape Și vei fi întinerit. Câte inimi ai tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți vedea îmbujorat, Milenarul obraz. Baia de Arieș 1966 Referință Bibliografică: VÂRFUL
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363530_a_364859]
-
și ura se stinge// Vă colind cu Iubire linu-i lin, leru-i ler...” ( Îmi ninge, Săcuieu, 13 decembrie, 2009). Arderea lăuntrică pe rugul iubirii este atât de intensă încât cu ea se pot aprinde munții: „În clipele sublime am ars în vâlvătaie/ Mărgăritare-n tihnă cules-am de sub gene/ Am stins cu ele focul, a inimii văpaie/ Și-am exilat trăirea într-un ocean de stele.// Din zborul de albine și-a dorului credință/ Am împletit speranțe, descătușări de vise,/ Cortine ridicat
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
trec prin noi, te-ndepărtezi de întuneric și lumină, în umbrele ei adânci vrei sa te-odihnești, acea parte întunecată vrei s-o filtrezi, lăsând-o să treacă. Ești singur acum cu bătăile inimii, în adânc focul îți arde în vâlvătăi, prin ceață, dincolo de orizont, te pot vedea, un izvor te duce la acel tărâm uitat, acolo unde sufletele curajoase își îngroapă inima sub un munte de frunze moarte, iar îngerii suspină, căutând mirosuri prin urme, în speranța primei raze de
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
gânduri pârjolită De arșița acestui dor cumplit. Nu mi-ai văzut durerea încolțită În pleoapa unui timp ce ne-a-ngrădit Un vis mult prea tentat să se încheie La nasturi de cascade, în apus Mai înainte de a-ți fi scânteie Și vâlvătaie-n tot ce-aveam de spus De spus și de trăit pe-un val de viață Prea scurtă pentru-a fi doar o prefață... Referință Bibliografică: Credeam... / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317, Anul IV, 09 august
CREDEAM... de AURA POPA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368290_a_369619]
-
luminos, auriu-argintiu înconjurat de o aură galbenă. Fâșia de pe mare este din ce în ce mai strălucitoare. În jurul lui cerul devine auriu cu reflexe liliachii până la mari depărtări. O lumină aurie se împrăștie deasupra golfului. Se anunță o zi senină, caldă. Soarele devine o vâlvătaie aurie ce se înalță pe cer. Cerul este senin cu mici pete de nori albi. Marea are străluciri de diamant ce se sparg în mii de cioburi de oglinzi ce plutesc în valuri iluzorii. Soarele aduce luminozitate diferită în partea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
sta să-i răpună pe amândoi, cu ochii ațintiți către un brad măreț din apropiere, prins și el în conul de argint al lunii: „Doamne, apără mielul acesta, căci eu nu sunt vrednic s-o fac!” Ca din senin, o vâlvătaie se abătuse dinspre vârful negru al bradului bătrân și dăduse iama în haită. Copilul văzuse doar o minge de foc pârlind cozi și labe de lupi, lovind preajma, adevărată măciucă mânuită de un fermecat apărător... Apoi, cu inima spulberându-i
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
frumoși zece ani din viață... Timpul a trecut, cum trec toate. Pădurea s-a rărit, dar bradul cel bătrân e și-acum acolo. O dată pe an, în Noaptea de Ajun, o stea din vârful lui coboară și se transformă în vâlvătaie ocrotitoare a umbrelor unui copil și a unui miel, împlinind un rost din vremuri vechi... Referință Bibliografică: POVESTE DE IARNĂ / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1455, Anul IV, 25 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
să-nvăț ca să tac Când se deapănă gri dintr-un ghem de apus Și să număr în gând transparențe de spus Între noapte și zi, între bine și rău S-adun vreascuri de rai și cu zâmbetul tău Să aprind vâlvătăi de speranță...Să-ți scriu Cu aldin de curaj...Să-ndrăznesc ca să-ți fiu... Referință Bibliografică: Încă... / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile
ÎNCĂ... de AURA POPA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367948_a_369277]
-
de veritabile vitralii ce absorbeau beatitudinea aerului cromatic al amurgurilor (când situația o cerea), prin care se desfăta ochiul privind recitalul de orgii al cărnurilor flămânde de atingeri, puțin exersate în condiții normale. Temperatura sentimentelor se ducea spre cote de „vâlvătaie și pârjol”, de avarie, în care destrăbălarea indica sens unic și atingea curbe ascendente îngrijorătoare deteriorând „echilibrul” reclamat de consens al opțiunilor și agre(ment)ărilor pe eșichierul vieții politice și sociale. Alcovuri căptușite cu mătăsuri, catifeluri și finețuri exotice
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
glăsuit în culoare. -Eu pun culoare om. Tu pui sentimentul, de acord? -Alb! -Gustul morții. -Galben! -Ura dureroasă a primului geamăt al coapsei. -Roșu! -Jarul unde am ucis ultima pasiune. Locul unde mi-am ascuns teama tălpilor să plângă lacrima vâlvătaie. -Poate plânsul este începutul unui alt drum. Mersul prin flăcări este infernal. Uimitor de drept. -Negrul! -Este ucigașul de timp. Înțelegere, dimensiune, adânc, taină. Clepsidra ta de culoare. Temnița brațelor om. Suma întregului într-un singur punct. Ce este Timpul
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
vineții, și fără sânge în obraz - îmi apucă mâna, Ahhh, este rece! O răceală fierbinte ce îmi zburlește părul, Și șiroaiele mă năpădesc ca o ultimă sforțare a gândului. Dar își scapă țigara din gură, și veșmântul i se-aprinde, Vâlvătăi pline de viață, acoperă-mă cu tot doliu, Purifică a mea cernire bolnavă, și curăță garoafele uscate, Ce peste ochi mi-au înflorit ... și-apoi s-au vestejit. Cumplit! Și-un șuierat, cel de pe urmă s-a stins ... iar pământul
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
DANS Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-au amuțit privirile flămânde și s-au pierdut pe loc în ochii tăi, pe buzele, petale sângerânde, ce au aprins în mine vâlvătăi. În părul tău se ascunsese-o rază și-ți mângâia zulufii jucăuși, copii uitați de mama ce-i veghează în lumi pe unde-aleargă, nesupuși. Și mi-am umplut privirile cu tine de mi s-au revărsat pe trupul tău, și-
SĂRUTUL PRIMULUI DANS de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363696_a_365025]
-
observ că oameni, pe care nu-i cunoști, sau despre care nici măcar nu ai auzit, au venit întotdeauna (și nu cu mâinile goale) să susțină acest lucru și să transforme o cauză personală, într-una generală. Să transforme scânteia în vâlvătaie, să convertească un spațiu virtual, într-un loc de intersectare a energiilor pozitive, din nevoia ardentă de umanitate și prietenie. Am rămas deosebit de impresionat să descopăr oameni, de o rară generozitate, care luptă pentru cauza altor oameni aflați în suferință
OAMENI, OAMENI, OAMENI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364704_a_366033]
-
în ochi să mi se tălmăcească cerul să legăn clipa-n liniștea toridă de ce să-ncui în mine efemerul 23.07.2014 sub clopot de lumină eu simt în dreptul minții o lamă care taie prin pulberea de stele zvâcnește-o vâlvătaie o chakră se deschide prin bolta ei coboară toți îngerii din ceruri în patul meu de ceară simt un fior în mine pe dată-s deblocată sub clopot de lumină răsuflă ușurată a clipei răvășire pe țărmul dinlăuntru un val
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
eliberarea lor din strânsoarea sutienului. Andrada nu mai schița nicio împotrivire. Aparținea total visului nemărturisit încă din pubertate de a trăi la intensitate maximă primele clipele de dăruire în brațele iubitului. Cristian îi murmura cuvinte dulci de dragoste, menținând aprinsă vâlvătaia focului ce i-a cuprins întregul trup virgin. Erau primele mângâieri adevărate de dragoste, primele sărutări pline de patima unei iubiri necenzurate. Feciorelnicia neprihănită până acum și-o apăra din ce în ce mai slab. Era sau nu conștientă de ce face sau de ce va
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
să te păstrezi sloi! ...e-atâta plictiseală-n hardughie: nu-i mai plătesc lui Dumnezeu - chirie! TEATRUL LUMII e comedie: doamne cu regi se taie trebui' s-azvârli - din oameni - totul sânge; păpușa blestemată - proasta - plânge: rămâne-n scenă numai vâlvătaie! cu butoniera-n gât - toți sunt nebuni și trandafirii - din răni - le curg în jerbe iar săptămâna lor începe marți - nu luni: războiu-aduce-n scenă hârci superbe! toți sunt nebuni - tot sângele-i afară e-un teatru de fantome-n zdrumicare
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
Oglinzi, așteptări - nimic deosebit. Visul al șaselea: Fete din soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi Și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins în chip Și-n sori s-au strecurat În vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul Și norii au horit Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea Visul al șaptelea: Întuneric Picături de tăcere Se preling în brazde Contorsionând peștii la mal Forme sub
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
face pe toți mai buni, mai calzi, mai generoși. În acest sens, cutezanța poetului este meritorie. Și când mulți alții se codesc să-și dezvăluie trăirile și sentimentele, el le dă pe față și rugul de liniște din interior devine vâlvătaie. Icoana țăranului român, cu palma cât o țară - a cărui principală hrană este seva mesteacănului care-l face vânjos și-i dă puteri aproape supranaturale, să muncească și să lupte, este un motiv care se regăsește în aproape toate poemele
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
inima ei?” - se întrebă Ian admirând-o pe furiș.„ Este mai frumoasă ca oricând!... Ba nu, este frumoasă în general. E plină se gingășie și armonie, îi simt vibrațiile trupului!” „Simt privirile tale cum se revarsă asupra mea ca niște vâlvătăi. Oare simți cu adevărat ceva anume pentru mine și nu îndrăznești să-mi destăinui?” - și Caterina se retrase ușor de sub brațul lui Ian. - Pe care dintre alei o luăm? Pe aceasta? Dar el n-o auzi. „Suntem colegi și până în
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
Frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete Roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde Într-o lungă-mbrățișare Și în noapte aș aprinde Cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie Aș arde în focul său Descriind o vâlvătaie Către cerul panaceu! Noaptea albă, de mătase, Dacă ne-ar învălui Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă Toată vraja inimii! Un cântec de lumină Un cântec de lumină, ninge mister prin crengi când ciutura-nflorită coboar-adânc în suflet. Izvoru-i
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
după părerea mea o adevărată geneză artistică a universului, și se termină cu un epilog format din 14 poeme - o carte uluitoare care nu-ți mai dă voie să respiri până când o termini.” „... Este vorba de „O carte - poem, o vâlvătaie de trăiri, simțiri metamorfozate în imagini apocaliptice ale vieții și universului, în același timp o carte a științelor exacte și cosmogonice, prezentată poetic. Cred că ne aflăm în fața unui astru, pe numele său poetul Marin Dumitrescu, ce va străluci pe
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]