1,602 matches
-
Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la cot! Rimează, nu-i așa? Unul din ei avea pantaloni baggy lăsați pe vine... de i se vedea crevasa dintre munții fesieri. Celalat, purta niște nădragi army style cu vreo patru numere mai largi. Or fi fost de căpătat!? Poate! Dar, hai să nu fiu rău(tăcios)! „E” oameni și ei! Un cuplu al
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1389771763.html [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea în care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva. ( după un timp de gândire, valurile mării se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos fel de tăcere din toate câte le-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
BRÂNCUȘI : Și totuși, de ce iubesc eu materia? Când îmi dau seama că mai măreț și mai bine ar fi s-o urăsc? ( respiră adânc, gâjâit) Și de fapt chiar o urăsc. Pentru că dacă o iubesc cu sufletul și văd în vinele acelea roșii ale pietrei nesfârșite oceane de piatră fierbinte, de materie stelară, tot universul ca un ocean de lavă roșie, eu de fapt o urăsc. Să iau materia din formele înghețate ale ei, și s-o las așa cum era ea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
identitate care nu numai că este atât de bogată pentru că este vorba de Ortodoxie. Nemții, occidentalii în general, catolici și evanghelici când se apropie de valorile Ortodoxiei realizează bogăția extraordinară și faptul că acesta este creștinismul autentic, creștinismul care are vână mistică, spirituală, duhovnicească, cum nu au celelalte confesiuni care înseamnă de fapt, salvarea omului modern. Nu o spunea Malraux acum aproape o sută și mai bine de ani că viitorul creștin va fi mistic sau nu va fi deloc? Ori
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1401694782.html [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
frumusețea rugăciunii, prin care primești puteri noi, curaj, te pierzi în lumea aceasta; și deci dacă noi avem această identitate, atât de bogată râvnită de alții trebuie să ne bucurăm de ea. Occidentalii își dau seama că au pierdut această vână spirituală, de aceea mulți dintre ei caută adevărul în religiile orientale care îi ajută să se interiorizeze, ori noi avem aici Ortodoxia noastră. Este datoria ortodocșilor să ne ducem în lume să transmitem lumii bogăția noastră cum încercăm să facem
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1401694782.html [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
alb s-au regăsit cu organele ude de lut însângerat, năclăit. Tabloul cinsprezece Ombilicul toți trei și-l taie fără teamă, sau mari remușcări, apoi se îneacă făcând baie în multiplele interpretări. Tabloul șaisprezece Femeile se ridică barbatu-i în vână, totul se strică nimic nu se-nfrână. Tabloul șaptesprezece Ispitit de femei masculul se-ndreaptă spre ceea ce fac de obicei, către cea mai veche faptă. Tabloul optsprezece Din nou la drum pornesc cei trei din pamânt care, abia acum îndrăznesc
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1473834943.html [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
ce se scurgîn ploaia caldă, -mbietoare...Doar pescărușii parcă plâng.... XXVIII. LA JOIE DE VIVRE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. La Joie de vivre... Nu m- ai învins, nefericire, Am sânge albastru în vine, Curge prin mine, în neștire Seva ce se numeste Cuvânt. În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, pește caldul pământ. Bucuria din ochi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
marea cea mare, ajung. La Joie de vivre" nu- i doar un titlu de carte, E o trăire ce- ncepe, pe țărm, în amurg... Citește mai mult La Joie de vivre...Nu m- ai învins, nefericire,Am sânge albastru în vine,Curge prin mine, în neștireSeva ce se numeste Cuvânt.În el îmi tot pun gânduri de bineChiar de mai sufăr și- adesea, plâng.Curcubeul se arcuiește senin după ploaiePeste întreaga fire, pește caldul pământ.Bucuria din ochi strânsă din raza
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pentru că aveam grijă să i-o dau și lui în fiecare seară, ca să nu mă acuze că îl resping pentru că sînt sătula de - știi cum zic bărbații, arză-i-ar focul!, de data aia m-a prins cu chiloții în vine ... și mama ei rîdea cu o tristețe tragicomică - tocmai mă dădusem jos de pe birou, șeful era în camera de alături, de, șef, se spăla primul, iar eu stăteam ca proasta și mi se scurgea sperma pe pulpe și atunci el
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
public credință creștină. Din ordin imperial, sfanțul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credință. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roata, groapă cu văr, încălțămintea cu cuie, băutură otrăvita, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credință să. Martorii suferințelor Sfanțului Gheorhe, uimiți de puterea să de a rezista la durere, au renunțat la credință în zeități păgâne, îmbrățișând creștinismul. O
SFÂNTUL GHEROGHE. Tradiții și obiceiuri de SF. GHEORGHE by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101202_a_102494]
-
pe noi înșine și de a ne cunoaște mai adânc unul pe celălalt, de a ne cunoaște atât cât să putem înțelege că niciun om nu deține monopolul dreptății sau al virtuții, și că orice om are în el o vână de duplicitate și de răutate. Dacă oamenii, rasele și națiunile ar porni de la acest adevăr al autocunoașterii, cred că lumea ar putea depăși stadiul de putreziciune, de disoluție care, involuntar, mi-a inspirat tema de bază, tema alegorică a pieselor
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
2012 Toate Articolele Autorului Un debut viguros Ion Ifrim e un nume care mi-a atras atenția în paginile culturale ale Jurnalului de Vrancea, publicația one line care și-a sistat, din păcate, apariția. Iată că impresia de prozator cu vână se menține intactă, dacă nu chiar sporită, și la lectura cărții sale de debut, The Godmother (Editura RAFET, Rm.Sărat, 2011). Prozatorul, deținător al Premiului „MIRCEA MICU” al Festivalului Internațional „Titel Constantinescu”, ediția a IV-a, Râmnicu Sărat, e salutat
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1339966707.html [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
mai și miră, bietul popor mioritic, fascinat sine die de chipul comunistului cu față umană și cu surâs lăbărțat, că nimic nu mai merge în țara asta! Cu siguranță că despre acest prozator, cu nerv de povestitor înnăscut și cu vână de eseist temerar nu mai puțin viguros și documentat, se va mai vorbi. Ion Ifrim a pășit cu dreptul în lumea literară, cartea sa The Godmother, exaltând în paginile ei nostalgia și tonalitatea marei literaturi ruse, dar nu numai, constituie
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1339966707.html [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
Lopes, Mureșan, Larie, Jorge - Deac, Gomelt - Păun, Omrani, Nouvier - Bud Rezerve: Ț. Marc - Peteleu, Horj, Nascimento, Sarbu, Sorsa, Rus Viitorul: Buzbuchi - Rădoi, Țâru, Hodorogea, Boli - Benzar, Nedelcu, Purece - Chițu, Morar, Fl. Coman Rezerve: Râmniceanu - Dumitrescu, Casap, G. Iancu, Ciobanu, Mladen, Vâna
LIGA 1: Dinamo, în play-off. Celelalte formații calificate by Răzvan Scarlat () [Corola-website/Journalistic/105227_a_106519]
-
pentru mine când am împlinit douăzeci și cinci de ani./ Pe stânga, de câteva luni/ de la moartea ei, inelul mamei:/ inelul lui de logodnă pentru ea/ acum o jumătate de veac,/ dat mie/ după înmormântare.[...] Pun amândouă mâinile pe birou./ Tendoane și vine proeminente/ pe dosul palmei, cum erau mâinile ei;/ palme roșii și roase/ care crapă din nimic, ca ale tatei. Chiar și fără/ inele, carnea mâinilor mele/ e închinare amintirii./ Nu e nevoie de nimic/ simandicos. Nici aur/ nici platină nici
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
crucea bisericii, aș putea să jur că ești chiar Ștefan cel Mare! Atunci streinul puse mâna pe umărul tânărului. - Știam c-ai să mă cunoști! Soldatul se cutremură de bucurie când simți atingerea năzdrăvanului viteaz. Parcă-i curgeau flăcări prin vine, gata să săvârșească nemaiauzite fapte de viteaz, i se părea că de-acum e binecuvântat și sfințit. Dar nu putu să scoată o vorbă, așa de tare-i bătea inima. Celălalt zise: - Am venit să v-aduc biruință, ca întotdeauna
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
de matase își caută strigarea printre degete de fum prelinsele lacrimi țărâna din noapte cernuta peste tâmple și albele frunți un stol îți sunt anii și timpul făclie pierdută e vremea ce trece în van povară uitării îți strigă prin vine și nu poți să scapi de ceață orbită de far ai uitat cum te cheamă făptura divină dobitoacele-ți sunt în frăție de rang asemănat cu pământul ești la chip că o grinda ce proptește minciună de a fi nepătat
POEM HIERATIC XVI FIUL RIDICĂRILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1438540665.html [Corola-blog/BlogPost/372076_a_373405]
-
dărîmate de vreun cutremur unii spun că n-au fost locuite niciodată alții că acel cutremur neștiut ar fi avut loc într-o altă vreme sigur este însă că au fost luate cu asalt de cele cu sîngele-n fierbere în vinele tinere ce-a rămas după măcelul urmat au fost doar grînele și vasele cu untdelemn cu care au supraviețuit pînă atunci cele ajunse acum netrebuincioase și în putrezire precum și o singură filă rămasă nu se știe cum rătăcită din însemnările
Poezii by Octavian Doclin [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
fiica micului boier Ștefanache Chiriac din satul Ursa (la 6 km de Burdusaci), de obârșie grecească, subprefect al ocolului Zeletin. Despre originea sa maternă, Ștefan Zeletin avea să scrie: "Sângele elenic, pe care nu fără fior îl știu pulsând în vinele mele, mi-a creat sălașul sufletesc în templul uman al filozofiei romantice germane, ea însăși plămădită în spiritul și temeliile elenismului" (p. 37). Catinca Chiriac a fost căsătorită cu postelnicul Dumitrache Motăș, care încetase din viață cu 16 ani înainte de
O carte despre Ștefan Zeletin by Mihai Sorin Radulescu [Corola-website/Imaginative/14751_a_16076]
-
la flama care ne putea răpi oricând, de orișiunde. Cu potirul în mâini, știam că putea s-apară un phoenix, să-i sărim în spinare. Arși, să fim cavalerii invincibili. Dintru-nceput, nu există armura. Ca din ceață-i apar vinele, cum se schițează aripa de înger în fața rugătorului. Și-abia după incendiu începe dogoarea amiezii, arderea după ardere. Pârjolul vesel, arsura fericită, hohotul flăcării. Pe vechiul vulcan, copiii află anemone albastre. Strigând, ei calcă pe copca sub care clipesc
Poezie by Simona Dima [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
de sus, De El doar veșnicia mă desparte. Nu-i vremea încă, timpul nu-i al meu, Nici umbra care nu mă lasă-n voie, Mai am de înălțat câte un zmeu, Lucrez și eu, precum odată, Noe... Potop de vine? Nu știu să-ți răspund, Miroase-a fum în zarea cea plăpândă, Din zi în zi mi-e gândul mai rotund, De după el nu-i cine să se-ascundă. Ai alte griji, să-ți fie îndeajuns Și-așa pe lume
NU-ŢI FIE TEAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_ti_fie_teama_.html [Corola-blog/BlogPost/356948_a_358277]
-
provocat de împrejurări străine de exploatare, pe care calea ferată, cu toate diligentele cerute de particularitățile cazului respectiv, nu le putea evita și ale căror consecințe nu le putea preveni; 34.3.2. - total sau parțial, în măsura în care accidentul se datoreaza vinei călătorului sau unei comportări a acestuia care nu este conformă cu comportarea normală a călătorilor; 34.3.3. - daca accidentul se datoreaza comportamentului unui terț pe care calea ferată, cu toate diligentele cerute de particularitățile cazului respectiv, nu îl putea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/117305_a_118634]
-
îl pomenim. „Odihneasss...!” „... în... pace!” Moșu’ Klesch plescăise de câteva ori din limbă, de parcă ar fi vrut să încerce iarăși tăria băuturii. Își umflase pieptul uscățiv și se încordase, de parcă ar fi trebuit să mute din loc o imensă greutate. Vinele gâtului i se umflaseră. Strângea cu atâta putere ceșcuța de lut în mâna tremurândă, încât băutura i se revărsase printre degete. Începuse rar, șovăind: „Era pe timpul războiului. Au plecat mulți pe front. Am ajuns de lucrau și femei în laminor
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Umbra_pe_tulpina_unui_nuc.html [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
și atrăgând asupra sa pedeapsa divinității, o boală incurabilă, care avea să-l doboare în a douăsprezecea zi de agonie sub privirile îndurerate și îngrozite ale lui Ghilgameș: Amarnic Ghilgameș mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînă tor, Pe cîmp, în lung și-n lat, strigă cu jale-n glas: „Cum pot să-mi aflu tihna, cum pot cunoaș te pacea? În inima-mi domnește deznă dejdea! Ce-i frățiorul meu acum, voi fi și eu cînd
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477872550.html [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
savoare filmului. Frumusețea lungmetrajului de acțiune vine tocmai din faptul că nu se axează pe scene de violență și că nu a fost folosită multă muniție . Unele guri rele ar putea spune că filmul nu a avut atât de multă vână pentru că celebrul actor al bătăilor, Arnold, a îmbătrânit. Povestea “ultimei redute” prezintă succint destinele mai multor personaje secundare. Uneori amuzante, pe alocuri triste și emoționante, ele oferă imaginii o căldură aparte. Ca spectator simți că lupta eroului are un scop
Ultima redută by http://www.zilesinopti.ro/articole/4478/am-vazut-ultima-reduta [Corola-blog/BlogPost/98362_a_99654]