2,023 matches
-
Până la urmă, șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu’...», și-o luăm agale, pe jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu o insistență obsesivă, aproape ca un automat, mușcîndu-și buzele ca să-și Înfrîneze impulsul de a striga de durere, pentru că mîinile, jupuite de piele, transformate În adevărate răni sîngerînde, păreau să refuze să mai dea ascultare unor degete tumefiate și vinete, neputincioase să mai țină cu fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură după lovitură, pînă cînd adormi În ploaie și se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la vreo douăzeci și cinci de kilometri în inima unui ținut uscat, acoperit de pelin, peste care zburau alene ciori negre și vinete. De la Lică Făinaru, așa îl chema pe ziaristul spînatec, bețiv serios, deși n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de reprezentare ce-i fusese alocat pentru întreaga misie, așa încît și-a vîrît zdravăn mîna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
F. l-a poftit în salonul de sus, de unde se vedeau spinările domoale ale dealurilor, chiar dacă era plină primăvară verdele lor era destul de palid. Erau acoperite cu scaieți și scaieții niciodată nu se înverzesc îndeajuns. Culoarea către care năzuiesc este vînătul, iar unii ajung să fie chiar albaștri. Acolo, sus, în salon, domnișoara K. F. l-a servit cu ceai și fursecuri, i-ar fi căzut mai bine un pahar de vin ori măcar unul de tescovină, toată ziua se abținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de trei centimetri, oricît de adînci, dar nu mai largi și neapărat întărite cu beton pe muchii ori chiar cu blăni de lemn. Mai erau cîteva șiretlicuri, unul era acela că semănase tufe de scaieți, dintre cei mai încâlciți, mai vineți cu putință, pe tot cuprinsul terenului, făcînd ceea ce nu se face, scaieții sînt semănați de vînt, nu de om, după o regulă a cerului, nu după cum voia mintea cuiva. În privința venirii cu avionul era aproape liniștit. Mai rămînea celălalt drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
control toate punctele pomenite este normal că nu poate fi neglijat tocmai Consiliul de Miniștri. Nu credeți că e obligatoriu să fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
litere brodate „Dr. Ken”. Chiar și vocea lui răsună dintr-un timp îndepărtat. L-am auzit cântând „La mulți ani”. Strigând „Prima greșeală!” la meciurile de baseball. El e, un vechi prieten de-al meu, dar prea înalt, cu pleoapele vinete, buhăite și lăsate. Cu prea multă gușă sub bărbie. Dinții îi sunt cam îngălbeniți și ochii și-au pierdut albastrul strălucitor de odinioară. Spune: — Arată bine. Zic: — Cine? — Cățelușa dumneavoastră, zice el. Încă privindu-i chelia și ochii albaștri, întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a stropit via și explică amănunțit că pompa avea un defect și el trebuia mereu să umble la șurubul de în filetare, să regleze presiunea jetului, din care pricină mâna sa intrase foarte des în contact cu soluția de piatră vânătă și apă de var. Îi asigură că boala aceea a unghiilor, în afară de faptul că era enervantă, din cauză că se agăța mereu, fără să vrea de fel de fel de țesături, se dovedea a fi absolut nedureroasă. Când au ieșit din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e bine? Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu flacăra verde; pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți pregătești sufletul și să veghezi la cele trecute; numai astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se vor înfățișa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de aici. Atâta doar că n-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
terasa largă, din lemn masiv, robustă ca puntea unei corăbii care aștepta doar vremea potrivită ca să se desprindă de casă și să plutească apoi În voie peste singurele vii din regiune plantate cu viță nobilă, din belșug stropită cu piatră vânătă. Era o imagine fastuoasă, recunoscu Terente Marcovici, abia ieșit de sub vraja unei emisiuni cu Iosif Sava, În stilul maestrului, mai exact, dar care cerea mici schimbări: va fi vorba de un iaht de mărime medie, fără pânze, cu un motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trase una peste boț. Se duse iar In colt. Ridicé iaréși céldarea. Umblă din colț În colț și grohéia. Își bégé iaréși botul. O lovi cu fundul céldérii. Se auzea fleoșcéitul din treucé și bolboroseala. Pe spate avea cîteva pete vinete și pe riț, chiar sub ochi, avea o zgîrieturé cu sînge. Din treucé ieșea abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l scutură. 37 - Credeți cé pot crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cafenie de nuc, pe care se așeza cîteodaté Șasa, ar fi putut sé fie copac pe acest deal. În partea dreapté era grédina lui Șasa, Împrejmuité cu un gard de plasé, În care creșteau nuci și un mér cu mere vinete și mirositoare, cum nu mai avea nimeni În tot satul, iar mai la vale se prelungea rîpă cu maluri albe care Începea chiar În podiș și se sfîrșea tocmai la iaz. Aici erau și tufele de singer, si frunzele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Rusalin nu se vedea sau eu nu puteam vedea nimic. Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Care altul decît Ceasul izgonirii din grădină? Pe ultima foaie e el. Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la începutul albumului, să mă asigur că nu halucinez. Femeia ridicată pe jumătate din iarbă sînt tot eu. Firele de mohor, lipite de coapse, mă sug ca lipitorile. Recunosc: e un deliciu pervers în a mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a cerut scuze. Dacă ar fi încercat să corecteze impresia proastă pe care mi-a făcut-o ca mascul, aș fi acceptat... Păi, Roxana, duc eu la bun sfîrșit treaba începută, se oferă cineva. Mulțumesc. Îmi ajunge doar un ochi vînăt. A naibii Roxana asta, poetesa! Și aista ca și aceala Claudia stătea cu ochii în tavan și asculta sfîrîitul monoton al prosperului burlac, om de afaceri, Viorel. Pe măsură ce trecea timpul, femeia devenea tot mai iritată și își făcea sînge rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte, fetița mea, cuminte, nu-ți fac nimic, hai, uite ce are bunicu aici. Ai mai văzut așa ceva? Îți dau o sută, dacă pui mânuța... îți dau două, hai, nu-ți fie rușine, întoarce-te și privește, apoi plec. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te rog, hai să ieșim din această fotografie înrămată! 46. Spânzurat de tocul ușii, rece, livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai covor de așchii albe. Pardoseala pătată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]