160 matches
-
Cu pilitură de corn din ăsta, bărbatul nu obosește niciodată, chiar de s-ar duce de la o femeie la alta, nopți de-a rândul, ne zise Kikil. Spre seară, s-a făcut frumos deși dinspre Miazăzi Încă mai bătea un vânticel rece. Eram frânți de oboseală așa că ne-am hotărât să rămânem pe loc și să Înnoptăm În adăpost. Când să aprindem focul, am zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei și, În toate luntrele se Întâmpla același și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se va numi simetrie, dar În noaptea aceea, singurul meu gând a fost cum să scap cu viață fără să-i trezesc pe Marea, pe Omăt și pe draga mea de Nunatuk. Din nou am auzit zgrepțănitul. Afară bătea un vânticel care Îmi aduse la urechi niște șoapte Îndepărtate. Oare pusese Logon pândarii În sat, așa cum hotărâsem Înainte de chef? Deodată, pereții de stuf ai casei foșniră ca izbiți de un vânt puternic și se prăbușiră. Am țâșnit În picioare, gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era doar mare, ci și lacom. Iubea dulciurile. Ar fi mâncat toată ziua bomboane, halviță, prăjituri cu nuci și miere. Cât despre ciocolată și, mai ales, despre torturi de ciocolată, ce să mai vorbim! Și cum dinspre magazie bătea un vânticel de iunie, balaurului îi veni pe la nas aromă de ciocolată. Mmm, zise el, la palat au făcut tort de ciocolată. Vreau și eu o bucățică. Și porni spre castel, urmând dâra aromată. Amețit de mirosul îmbietor, Balaurul ajunse în fața magaziei
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
că Îmi plăcea mai mult de tine pe vremea când scriai poezii și trăiai ca un animal“, i‑am spus eu imaginii mele din vitrină, strâm‑ bându‑mă la ea. Din fericire, Începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsĂritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi‑am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar În piață, asistând resem‑ nați la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Cred că îmi plăcea mai mult de tine pe vremea când scriai poezii și trăiai ca un animal“, i-am spus eu imaginii mele din vitrină, strâmbându-mă la ea. Din fericire, începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsăritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi-am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar în piață, asistând resem nați la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înțelesul tuturor, cu piciorul. Nu avea de făcut altceva, decât o discretă plimbare nocturnă, ceva mai lungă, care putea deveni chiar plăcută, dacă știa s-o fructifice. Era trecut de miezul nopții. Lipsa totală a norilor, adierea ușoară a unui vânticel călduț de primăvară abia perceptibil, stelele care se zăreau pe cer printre luminile fluorescente ale tuburilor cu neon, toate la un loc se puneau chezășie că ploaia nu constituia o amenințare imediată. Ca să se simtă cât mai lejer, trase de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
extrem de fertile pentru inte lligentsia franceză, volumul se rotunjește ca o meditație complexă asupra iubirii și a multiplelor forme de atașament pe care le implică. O carte tristă ca un mausoleu, dar în același timp, proaspătă și reconfortantă ca un vînticel de primăvară. Fără pudoare, fără indiscreție, fără mască, fără excese... o sumă de declarații de iubire asumate și înțelese cu maturitate și gratitudine. Între cele două locuințe, între cele două familii, se țes mii de fire iubitoare, dar acceptarea homosexualității
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fată mare! Afară plouă mărunt - e ploaie de-aia de te pătrunde, zisese Sandu imediat cum intrase pe ușă și-și ocupase locul În prezidiu -, iar amicii au evitat terasa și s-au refugiat În cârciumă, fiindcă bate și un vânticel de primăvară păcălită. La televizor, pe toate posturile, subiectul principal al buletinelor de știri este virusul care face ravagii prin Mexic. Sunt raportate Îmbolnăviri și În SUA, Canada, Israel, Noua Zeelandă. Stare de alertă medicală. Controale la granițe. Panică. Și ăsta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
după ce va sta țara pe năsălie... Cu lumânarea pe piept, Învelită În tricolor și cu Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte În interpretarea excepțională a lui Vali Vijelie... Privirea lui Sandu Șpriț varsă melancolie pe față de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele În care stau chiștoacele la taifas, un fel de șezătoare a micilor vicii care dăunează foarte grav sănătății, vorba ălora de după calupurile publicitare. Mda, ascultați-mă pe mine, că am experiența dezastrelor naționale, se duce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de fag și gorun, cu dulcea revărsare a coastelor până în Valea Elanului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
balansoar pe veranda casei lor, îl întrebă la ce se referise când menționase ocaziile și alegerile acelea. În ultimul timp, Aidan începuse să vorbească din ce în ce mai mult despre viitor, și-acum, ascultând greierii rătăciți printre pinii din spatele casei, mângâiați de un vânticel ușor care înfiora grădina, Nieve voia să știe ce gânduri îl tulburau. —O, n-am în cap nimic anume, îi spuse el. Cum zicea și Courtney, poate că vrei să-ți pui pe picioare o afacere proprie. —E și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Simți mobilul vibrând în buzunarul blugilor și îl scoase. — Eu sunt, se auzi vocea lui Tish de la celălalt capăt. Stai puțin. Darcey ieși din bar ca să poată vorbi în liniște. Ce s-a întâmplat? întrebă tremurând ușor înfiorată de un vânticel rece de seară. N-o să-ți vină să crezi, îi spuse Tish direct. E ridicol: s-a întors tata. Capitolul 19tc " Capitolul 19" D intre cei două sute de oameni pe care îi invitaseră la nunta lor, o sută șaptezeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țesătură din petice în nuanțe diferite de verde, iar parfumurile primăvăratice de iarbă proaspăt cosită și trandafiri cățărători îmbălsămau aerul. Minette, care se trezea întotdeauna devreme dimineața, lua micul dejun în bucătărie, cu ușa din spate deschisă ca să lase un vânticel ușor să pătrundă în încăpere. —Are parte de o zi splendidă, remarcă atunci când Darcey intră și îi dădu bună dimineața, cu pletele ciufulite de un somn agitat. —Ai zice că da. Darcey o puse la curent pe mama sa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Air Force, decolează cu încă trei aparate pentru un zbor de rutină. La aceeași oră, din baza germană stabilită la Cappy, se înalță și cele trei avioane ale formațiunii lui Richthofen: ajung la altitudinea medie de 1200 de picioare, de unde un vânticel lejer, apoi din ce în ce mai puternic, le împinge spre liniile engleze. La ieșirea dintr-un nor, lupta începe fără nici un avertisment. Combatanții se mitraliază, un aparat englez încearcă să scape și e urmărit imediat de-un avion nemțesc de vânătoare, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreo 8-10 tunuri. S-a tăiat panglica, Vasa a fost lansat la apă cu cîntece și piepturi bombate de mîndrie. La o tribună luxoasă era prezent și Regele cu familia. Maiestuos, monstrul a înaintat vreo două sute de metri, apoi un vînticel l-a înclinat puțin și o pală de vînt anemică l-a răsturnat pe o parte. În cîteva clipe, fala Suediei s-a scufundat, luînd cu ea vreo treizeci de suflete. Un inginer a schimbat destinul unui popor. Un proiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg să deschid portiera.. Apoi cu sticla în mînă, dau să iau pălăria care... se evaporase. Doar o secundă... poate un vînticel... poate a căzut jos, poate... Doamne, nu cred că mi-au furat-o! Și totuși, mi-au furat-o, pur și simplu. Nu, nu plîng, dar tare aș face-o. Banditul, hoțul, nesimțitul, să-l pedepsească Dumnezeu cu buba neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Trebuia să se grăbească... să le „plătească”, el, aici, pe pământ.. pentru faptele lor. Se înnoptase de mult... De undeva din înălțimi albastre se lăsă tihna păcii și visării... Era frumos și liniște. Cerul părea o imensă cupolă înstelată. Un vânticel, ca o binecuvântare, cu miros de cetini adia de dincolo de creastă. În jurul focului, într-un loc ferit, camarazii lui Baltă stăteau chirciți roată.. Tot așa cum, seară de seară, în jurul focului își cântau durerea și dorurile de casă.. murmurând încet, abia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
până atunci transpirasem din cauza căldurii, acum tremuram În tricourile lipite de corp și pantalonii suflecați. Dar ca orice ploaie la tropice după ce a spălat bine pajiștea și a băltit-o, s-a oprit. După ce cerul s-a mai limpezit, un vânticel rece porni să risipească, asemenea unor armăsari Înaripați, negreața norilor buclucași. Natura respira feciorelnic prin plămânii săi verzi și surâdea cu gingășie pentru primeneala primită de la zei. Temperatura a mai scăzut cu câteva grade, alungând arșița amiezii. Firea Întreagă părea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zi de muncă, se pregătesc de culcare. Pe cerul Înstelat, luna părea cât un bostan din grădina bunicilor, surâzând creaturilor fantomatice ale nopții, precum o fecioară În pragul primei iubiri, cu flori de iasomie În pletele fluturânde de adierea unui vânticel șăgalnic; toate lucrurile păreau poleite de serafice raze de heruviMi, chiar și zbuciumata Întindere de apă devenise o lungă vale de argint. Este trecut de miezul nopții, și liniștea benefică se așterne peste toate făpturile... Noapte Bună! SPRE BLUE MOUNTAINS
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În țărnă. Deodată norii se adună pe cer, se văd primele fulgere și se aud bubuiturile tunetelor. În curând Începe să plouă torențial și Întreaga suflare se adăpostește sub streșină unei colibe. Este timpul să ne retragem, mai ales că vânticelul care s-a pornit ne umflă umbrelele, făcându-le inutilizabile. Uzi până la piele, dar mândri de noua noastră Întâlnire cu ingenioșii ifugao, revenim la hotel. Timp de două zile am reușit să Îmbinăm cele văzute În muzeele din Bontoc și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
doi oameni de la mine din sat au fost vindecați după ce s-a rugat și Părintele la Sfântul pentru ei”. Reintru în rând. Ce se mai întâmplă în curtea mănăstirii. Atingerea moaștelor. Vremea a devenit schimbătoare, soarele apare și dispare, un vânticel subțire, înghețat se face din ce în ce mai simțit. Starea de spirit a celor din rând pare să varieze în funcție de episoadele cald-rece ale capriciosului soare de primăvară. Se aud din ce în ce mai des în jur replici de genul „Mișcă-te pe loc, mișcă degetele în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
terminat. Abia atunci ne am așezat să ne odihnim puțin. De pe vârful unei coline se apropia un bărbat; era un gardian. Ne anunța să așteptăm cele trei mașini mari și cele șapte căruțe pentru a încărca fânul până seara. Un vânticel ridica în văzduh puful păpădiilor și frunzele uscate de porumb de prin lanurile vecine. Cerul a început să se înnoureze și vântul, transformat în vijelie, smulgea vârful căpițelor; crescând în intensitate s-a prefăcut în furtună și umfla în văzduh
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]