369 matches
-
a explodat capsa într-o parte. Și ăla a fugit". S. B.: Cât a durat situația asta încordată? M. M.: După două zile s-a stabilizat situația din Piață în sensul că nu au mai fost morți, nu mai era vânzoleală, dar erau alarme tot timpul. Erau dispozitive radioelectronice, auzeam zgomot de elicopter nimic, zgomot de avion nimic, uruit de șenile nimic. S. B.: Despre acest fenomen se scrie și în Raport: "numeroși martori confirmă zgomotul insuportabil echivalent cu cel produs
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dispozitivul pe care l-am avut în Piața Palatului, eu nici Gărzi patriotice nu am primit. Le-am spus oamenilor mei: "Stați grupați, protejați-vă, închideți-vă obloanele la tancuri, nu ieșiți, nu trageți în populație". Dar, sigur că în vânzoleala aia nu știi ce e. Ne anunțau, strigau și prin megafoane: "Vine o mașină cu numerele cutare, este plină de teroriși, împușcați-i!" Stai un pic, dar cine i-a identificat, cine i-a văzut? Mă întrebau oamenii mei ce
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că aș fi scutit astfel drumul dus-Întors de o oră și ceva, iar seara n-aveam cine știe ce de făcut În demisolul meu din Bariera Vergului. Atâta doar că simțeam nevoia unui răgaz, Îmi pica bine să fiu singur după toată vânzoleala și roboteala de peste zi. Romanele vieții mele aveau o legătură din ce În ce mai firavă cu viața mea din ultimele trei luni, dacă nu cumva legătura asta se risipise de la sine dimpreună cu toate strădaniile mele de a o Întrevedea. Seară de seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi, măcar că văr-su habar n-avea și nu-l durea nicăieri de necazul și durerea noastră. Ar fi trebuit totuși să spună și el ceva, bunăoară că-i greu, știm și vedem și noi și ne dăm seama, e vânzoleală mare și balamuc, războiul e-n toi, a-nnebunit toată lumea, d-aia am și zis că plecăm și fugim de nu ne mai uităm În urmă, ca să scăpăm de nebunia asta și să nu ne sfârșim dracului aici de-atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noaptea s-au auzit Împușcături. - Or fi făcut manevre. Dar pe zi În nici un caz n-au tras nici un foc. N-or fi fost chiar atât de dobitoci ca să strice muniția pe boschetarii ăia. Adevăru’ e c-au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a cocoțat unu’ pe un tramvai și-a Început să zbiere cât putea ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care se auzise, cu doi soldați În urma lui și făcându-și loc anevoie prin mulțimea bulucindu-se În toate părțile. Unii fugeau curioși Într-acolo, Încrucișându-se și ciocnindu-se cu cei care o luau speriați În sens invers. Toată vânzoleala și zarva aia Îmi Înpăianjeneau vederea și nu mai aveam chef și nici putere să fug. Înțepenisem acolo pe ciment, În țarcul-camping care aproape că se golise. Rămăsese doar cineva cu o pătură În cap, la un pas de stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și altădată, dar parcă mai zgomotoasă. Tarabele și vitrinele erau pline cu de toate, zbătându-se și plutind pe zvonurile Încrucișate ale muzicienilor. Luminile și belșugul șiroiau pe fețe și pe trupuri și nu mă mai săturam Îmbăindu-mă Îm vânzoleala poporului, dragostea mea dintâi și dintotdeauna de care-mi apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt curgea năvalnic prin vinele lui, Împingându-mă pe străzile care ies spre casa maiorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe altul să facă ceea tu Însuți trebuie să faci e un semn de lașitate și abdicare. Să ne imaginăm că toți indivizii ar tinde către așa ceva și că am intra Într-o zodie a delegării generalizate. Ce delăsare, ce vânzoleală și ce brambureală ar fi! Din păcate, unele practici din școlile și universitățile noastre fac pledoarie pentru o cultură a dependenței și delegării, a raportării la ceea ce cred sau fac alții și a Încrederii mai degrabă În ceilalți decât În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tranziență, plictiseală (o fi tras trenul la linie?). Totuși, forfoteală, lume pestriță, agitată, oameni activi și moțăială, amestec de certitudini și șovăială. O lume În miniatură, cu Înălțările și precaritățile ei. Prilej de a ne-ntreba la ce bun această vânzoleală, de ce trebuie să facem toate câte ni se cer, care ne e ținta, cine suntem. Tonetarul Își oferă covrigii, paznicii de la intrări Îți cer să le arăți biletul, un cerșetor se zvârcolește dând de ceasul morții, difuzoarele anunță că Încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
-mi aduc aminte, când avea 1 an sau cam așa, și a murit. Nu-mi amintesc perioada când a murit, dar îmi amintesc de shiva, care a rămas o amintire foarte ceva extrem de neplăcută pentru mine, ceea ce îmi amintesc este... vânzoleala, era o locuință mică situată într-un cartier proiectat special pentru imigranți, până să ne mutăm în alt apartament, și îmi amintesc experiența, așa-numita „experiență”, o spun din nou, o casă plină de oameni. I: Avea deci deja 1
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mama, a murit din cauza unei boli de fapt, o boală de copii care probabil s-a transformat în altceva mai grav, așa că - nu mi-e foarte clar ce, hepatită, dacă nu mă-nșel, dacă îmi amintesc bine. Deci [îmi amintesc] vânzoleala oamenilor care stau pe jos, veneau și plecau și sunt destul de confuză cu toate lucrurile astea și ies afară să mă joc în cartier și apoi nici măcar nu înțelegeam ce se întâmplase și apoi una dintre fetele mai mari din
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
o soră, și nu-mi aduc aminte, când avea 1 an sau cam așa, și a murit. Nu-mi amintesc perioada când a murit, dar îmi amintesc de shiva care a rămas o amintire foarte neplăcută, ceea ce îmi amintesc este... vânzoleala, era o locuință mică situată într-un cartier proiectat special pentru imigranți în care locuiam până să ne mutăm într-un apartament, și îmi amintesc experiența, așa-numita „experiență”, o spun din nou, o casă plină de oameni. I: Avea
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mama, a murit din cauza unei boli de fapt, o boală de copii care probabil s-a transformat în altceva mai grav, așa că mi-e nu foarte clar ce, hepatită - dacă nu mă-nșel, dacă îmi amintesc bine. Deci [ îmi amintesc ] vânzoleala oamenilor care stăteau pe jos, veneau și plecau și sunt destul de confuză cu toate lucrurile astea și ies afară să mă joc în cartier, și apoi nici măcar nu înțelegeam atunci ce se întâmplase și apoi una dintre fetele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Pătrășcanu, care își aduce aminte în timpul anchetei că Bogdanovici i-a mărturisit că în luna octombrie 1948 a făcut un memoriu adresat unui comisar, în care explica motivele pentru care dorea să facă „reeducare”. În urma acestui memoriu ar fi început vânzoleala în jurul Sucevei, care a primit vizite inclusiv de la București în legătură cu reeducarea 1. Se pare că acum a sesizat și Eugen Țurcanu (destul de retras și afectat de arestarea sa până la acea dată) oportunitatea de a se face remarcat în vederea unei eliberări
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
luna aceasta am avut legături politice numai cu Tineretul Frontului Plugarilor și cu Tineretul Sindicalist, cu care împreună am elaborat comisia județeană a tineretului după directivele date de tov. Pârvan dela Comisia Electorală Centrală (subl.ns.)”. Așa cu subliniam, marea vânzoleală începuse. Tov. Pârvan va fi fost trimis special de la București la fel ca și tov. Dimitrev la debutul anului 1945, pentru a pune la punct problemele nerezolvate ale uteciștilor vasluieni care, cu toate presiunile și manevrele, nu reușiseră să convingă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de partid”, tov. Zota nu-i era chiar „tovarăș de luptă” ci, mai degrabă, un rival. Pâra lui Bighiu l-a scos, probabil, din circuitul și circul politic comunist de mai târziu. Speculații. Deoarece alegerile parlamentare băteau la ușă și vânzoleala ștabilor începuse să crească exponențial. Așadar, pe lângă Tanda și Manda de la Iași, Vasluiul mai fusese vizitat și de Filopat și Patafil de la „centru”: „...tot în decursul acestei luni am fost vizitați de delegați dela Centru, care au venit pe linia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
e drept că nudul inspiră teama de moarte chiar dacă ofelia cu pielea ca brînza nu mai spune prea multe din acest tOM aflăm că haRAbaBUra e o chestiune de gust din celălalt tom aflăm că judecătorii nu-s impresionați de vînzoleli metafizice în tOMUL XXXII scrie negru ep alb: "die WELT steht auf keinen Fall mehr lang" timpul se împarte ca un zid în bucăți ce este poetul viclean? sais pas léon drieux, parnasian, nu cred să fi fost la înmormîntarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aerodinamică rămășițele toxice ale procesului de combustie. Camera se umplea de fum, iar noi simțeam deja usturimea lui în ochi și pe căile respiratorii. Aerul devenea irespirabil, aproape sufocant. Cu ochii înroșiți de fum ne zburătăceam de colo-colo, iar în vânzoleala asta generală, cineva a atins căldarea de apă ce mai avea pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gustativă o imprima acestuia doar sarea care ne făcea să înghițim mai lesne hrana astfel pregătită. După atâtea zdrumicături și ronțăituri care ar fi pus în pericol smalțul dentar al oricărui rozător, corpurile noastre, sastisite și cuprinse de lehamitea față de vânzoleala și de taifunurile culinare manifestate cu violență la nivelul cavității orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor infernale produse de concasoarele în plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fu introdus un băiat tânăr, foarte speriat și vizibil bătut, adus special ca să mă recunoască. Eu nu-l cunoșteam. De altfel, și el răspunse negativ la întrebările anchetatorilor. Așa cum mă aflam în cabinetul respectiv, îmi dădeam seama că era o vânzoleală destul de mare pe culoare. Uneori chiar se deschidea ușa ca să fie introdusă o altă persoană arestată, dar, văzându-se că era deja cineva înăuntru, se renunța și se pleca mai departe... Prin urmare, dacă nu mai ajungeau camerele pentru efectuarea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care primeam, treptat, accesul, nu era trecută cu vederea! Shoebeat-ul și havan-ul le executam doar în grup, atunci când ieșeam cu toții la iarbă verde, în vreo zonă retrasă a Parcului Monument sau la Dunăre, pe malul opus cetății, feriți de vânzoleala, zgomotul și ochii indiscreți ai concitadinilor. Pentru că tot vam povestit despre cât de harnic eram atunci când se punea problema purificărilor, doresc să vă relatez o întâmplare ce, până la un punct, poate fi considerată amuzantă: mi se permisese accesul la Devi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
șantier, ca muncitor necalificat (condiție obligatorie, credeam eu, pentru o eventuală reprimire la facultate, după exmatricularea din aprilie 1959) și îmi trebuia un certificat medical, ca să-mi justifice zilele de absență. La circă, în sala de așteptare, lume multă, destulă vânzoleală și în cabinetul medicului. Care îmi explică, nervos, că nu lui trebuia să mă adresez; să mă duc la cabinetul medical de la locul de muncă... „Așa mi s-a spus”, încerc eu să mă dezvinovățesc, dar omul în halat alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
disperat, dorind s-o facă să opteze în favoarea maternității. Eu îi dau dreptate Medeei. Mai bine să trăiești și să suferi iubirea până la capăt, decât s-o transformi într-un act convențional. Ebrietas Uneori mă întind în iarbă ca să ascult vânzoleala gâzelor și mă pierd emoționat de atâta rumoare muzicală. La un moment dat adorm și sunt foarte intimidat de târcoalele amoroase pe care mi le dau doi fluturoi albi. Mă simt bine în clipele astea: sunt senin, cuprins ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
există bărbat din generația mea (vorbesc de cei cu bună-credință, cu apetituri virile Încă sănătoase și cu gus turi sexuale necontrafăcute) care să nu regrete, Îm preună cu mine, farmecul și pitorescul bordelurilor de odini oară, pline de zburdălnicia și vânzoleala voioasă a tinerelor preotese ale Amorului, așa cum le-am cunoscut În tinerețile noastre, pure [de] abrutizantele perversiuni trupești, de care s au molipsit mult mai târziu, de la colegele lor, și câteodată mai mult decât vă puteți Închipui; romanticoase și sentimen
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]