1,102 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MARINĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ce tristă-i marea înghețată-n larg! Aburul vâscos se-nalță-n aer, Cheiul mort e-un zgâlțâit în vaier, Iubirea urcă steagul pe catarg. Dantelării de flori plâng în ceață, Ar fi frumoase dacă le-ai vedea, Sub țărmuri împietrite fără nea Cum absorb din ochiul apei viață
MARINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361254_a_362583]
-
rămâne decât să se disipe și în locul ei apare durerea fizică, sufletească, dezechilibrul interior care nu duce către nimic bun pentru ființa mea. Am simțit de multe ori energia... cum o numesc eu, a cancerului. Este de culoare kaki, densă, vâscoasă și parcă atunci când mă spăl pe mâini cu sare grunjoasă, neiodată, se desprinde greu de mâinile mele. Dacă nu-mi fac autoprotecție puternică rostind de mai multe ori Tatăl Nostru și rostind Numele Tău, Doamne!, mai târziu un pic încep
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu mai multă grijă funia peste grumazul obosit și-naintezi prin clisa vâscoasă trăgându-ți cu încă un pas viața la edec. Referință Bibliografică: LA EDEC / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
lapte stabilizatori (E420iii, E463) emulgatori (E472e) lecitină din soia E322 E472b sare arome colorant E160a Mod de fabricare: În mod “miraculos”, din apă, amestecată cu zahăr și margarină, plus aditivi de rigoare, și ceva proteine din lapte rezultă un lichid vâscos de consistența smântânii. Ca să arate până la identitate ca și produsul original, amestecul este colorat în alb. Apoi, ținut la rece și agitat ulterior, acesta e capabil să ia consistența frișcăi originale. Părerea specialistului: Deoarece în mod normal frișca ar trebui
Alimente periculoase contrafăcute [Corola-blog/BlogPost/93290_a_94582]
-
puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii. Sub picioare simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia să fie argila de pe malul râului Arno, care urca până acolo atunci când se revărsa. Acum, pe timpul uscăciunii estivale, pe acolo se putea trece. Continuă să privească În jur, cu uimire. O lucrare impunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
moară. Vulturii veneau acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene ca magma care se ridică bolborosind în craterul unui vulcan, dar care, pe măsură ce se scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă. De-acum nu mai asudau. Nici măcar nu mai asudau. Retrasă într-un ungher al jaimei celei mari, Laila închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându-se într-un ecou uriaș, inexistent până în acea clipă. Trecând pe culoarele unde apa curgea în neștire, susurând și picurând în lacrimi ale căror filamente erau aprinse, driblând cu pricepere stalagmite pline de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea a fi în regulă. Din spatele ușii închise nici un zgomot nu tulbura tăcerea îngrozitoare ce reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Spera să simtă la un moment dat șanțul de pe marginea drumului iar apoi, odată ajuns acolo, să poată porni spre casă. Numai că nu mai ajungea la locul dorit. Se mișca greu, de parcă membrele îi erau înconjurate de o pastă vâscoasă ce îi împiedica deplasarea. Pierduse noțiunea timpului și nu mai știa de când se află acolo. Se opri în loc, ascultând încordat. Ceva se petrecea în jurul său, parcă zgomotul picăturilor de apă ce se scurgeau de pe copaci se schimbase. Îi făcea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa ceva. Am auzit vorbindu-se, dar, de văzut, nu! Trebuie să plecăm imediat de aici, să ajungem cât mai repede acasă la noi. Erau acum în dreptul pontonului pe lângă care trecuseră mai devreme. Capătul acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cunoscut, cu siguranță de cineva apropiat. Tovarășii de călătorie ai mortului: Într-acolo mă poartă instinctul, și rațiunea pe care acesta o ascunde. - Așadar, interoghează-i, cu toată forța minții dumitale ascuțite. - La ce ar sluji? Aș obține un amestec vâscos de adevăr și minciună În care lumina celui drept ar fi coruptă de artificiul celui vinovat. N-am darul de a pătrunde În mintea lor. - Pari fără speranță, priorule. - Nu, replică poetul. Nu am nevoie de cuvintele lor. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
absolut cinstit, trebuie să recunosc că această voce activa parcă În mine un soi de cod secret. „Consumați produsul Împreună cu o prietenă intimă demnă de Încredere“, cuvintele lui Porcușor Îmi rezonau Încă În urechi. Îmi spusese asta cu vocea lui vâscoasă care parcă voia să mi se lipească de ceafă. „Produsul va avea un efect mai redus după o masă prea copioasă și să știți că s-ar putea să aveți grețuri de la el. Prima dată ajunge să luați o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
resimți. Spărgându-se, bulele de spumă emiteau o căldură care răzbătea până la suprafața corpului și se acumula sub epidermă. Când am Început să fac sex cu Akemi, când am pătruns În despicătura ei umedă din care se revărsa un lichid vâscos ce se Întindea În firișoare aproape transparente, căldura acumulată sub piele trecu brusc În vasele de sânge, străbătându-mi sistemul nervos, și se concentră În vârful penisului. Cum era posibil ca acest organ care-mi provoca atâta plăcere să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cărnoasă și flască, abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
beut de peste noapte o aruncă spre Sofinca; soră-mea o luă la fugă, se împiedică de un scaun și căzu peste toporul de după ușă; cana îi ateriză în tâmplă lovind-o peste urechea dreaptă. Sângele începu să țâșnească roșu și vâscos din cap și dintr-un picior. Se făcu liniște de mormânt; doar gemetele cuminți ale Sofincăi se auzeau ca un oftat. Liniștea fu străbătută dintr-odată de un răcnet de fiară înjunghiată: -Dumnezeul mamii lui de vis! Ce-am făcut
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
viteză fantastică trăgând după ele imagini înfiorătoare de Iad și cimitir...oasele dansau într-o nebunie de chiote asurzitoare, călcând în băltoace de sânge roșu, un roșu curat în care îmi venea să mă așez...am atins cu palma lichidul vâscos și am început să mă ung cu el pe gât, pe brațe și pe glezne...mirosea puternic a rugină! -Vioară, trezește-te! Te rog, te implor! O senzație plăcută de proaspăt îmi invadă simțurile...apa rece se scurgea peste mine
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
să nu? Nu-i treaba noastră, nuuu! Și stăpâna se repezi spre Moș Gerilă, lovindu-l cu o aripă. Ghearele sale ascuțite ieșiră la iveală și începu să-l zgârâie peste tot, facându-i răni, și din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau și ele de zor cu fârtații lui moșului negru și urât, și peste tot se vedeau niște pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris. Între timp, Moș Crăciun și
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
aramă unse din plin cu unt și acoperite cu smântână bătută cu ouă, de către bunica Maria. Spre ziuă răcoarea dimineții ne trezește și pimim în dar spuma dulce și parfumată ridicată din mierea ce mai fierbe căpătând o consistență din ce în ce mai vâscoasă. Focul a transfomat lemnele-n jar și o cenușă fină, argintie începe să-l acopere ca un voal. În arămie, minuscule bule de aer colorate-n curcubeie la răsăritul soarelui, arată că mierea-i gata. Aromată, avînd culoarea chihlimbarului și
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
căutau sfredelitori de sub sprâncenele stufoase, ridicate mefistofelic în sus către tâmple. Își proteja de soare capul pleșuv cu o batistă înnodată la cele patru colțuri, de sub care i se iveau niște perciuni zburliți cu părul cărunt. Mâna lui păstra umiditatea vâscoasă a unei băuturi răcoritoare, cumpărată cu puțin timp în urmă la automatul din vecinătate, cu toate că și-o ștersese, înainte de a mi-o întinde, de turul șortului. Apoi se așezase gemând lângă mine. Nu stau mult, îmi spusese, parcă scuzându-se
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
avez � marcher pour ne pas produire existence anormale. Suspinul este o stare a faptului că semenii și-au adus aminte de noi. Lacrimile, chiar dacă nu se materializează prin umezirea ochilor, ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
mai zbate pe pământ. Ea m-a atins cu obrazul ei atât de drag și de iubit de mine, pe partea unde inima încerca să-i spună că a obosit în pieptul meu să bată. Și asculta cum susura lichidul vâscos ce mă încălzea prea mult decât aș mai fi vrut să fie. E-atâta liniște în casa mea și eu privesc afară; prin geamul ferestrei văd fulgii mari, răzleți, ce încă mai cad lin pe pământul înghețat. știu că într-
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]