282 matches
-
-s niște răufăcători, stingheriți de lanțurile de la picioare. Dar în clipa cînd rudimentarul suport de lemn al celui de-al treilea drug era azvîrlit peste bord, el se încurcă sub una din bănci și o smulse pe loc, proiectîndu-l pe vîslaș în fundul ambarcațiunii. Prin scîndurile sparte, apa pătrunse în ambarcațiune, dar am izbutit să astupăm găurile cu cîțiva chiloți și cîteva bluze. N-am fi putut lansa aceste harpoane rudimentare dacă, pe măsură ce înaintam în turmă, balena cu pricina nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care fac ca diamantul cu flacără blestemată, odinioară simbol divin al cerurilor cristaline, să semene cu un juvaer furat din coroana regelui Infernului. Să revenim însă la povestea noastră. în timpul expediției care se sfîrșise prin capturarea acelei pungi de ambră, vîslașul de la pupa ambarcațiunii lui Stubb își scrîntise o mînă, devenind astfel infirm pentru ceva vreme, iar Pip fusese pus să-l înlocuiască. Cînd Stubb îl luă pentru prima oară în ambarcațiunea lui, Pip se arătă foarte nervos, dar, din fericire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era, în orice caz, intenția lui. Căci în urma lui veneau două ambarcațiuni, iar el își făcea socoteala că acestea vor ajunge repede lîngă Pip și-l vor pescui - deși vînătorii de balene nu manifestă întotdeauna o astfel de solicitudine față de vîslașii care-și primejduiesc viața din pricina propriei lor lașități; asemenea accidente se petrec destul de adesea pe mare, iar în tagma vînătorilor de balene, un laș este aproape invariabil privit cu aceeași scîrbă necruțătoare cu care sînt priviți fricoșii în armatele și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scot jartierele, să-i desprind cele mai ascunse oase din balamalele și încheieturile lor și să vi-l pun sub ochi în forma lui esențială, adică în stare de schelet pur. Dar cum ai putea oare tu, Ismaele, un simplu vîslaș, să pretinzi că știi ceva despre structura internă a balenei? Nu cumva eruditul Stubb a ținut, călare pe cabestan, conferințe despre anatomia cetaceelor, conferințe exemplificate cu cîte o coastă de balenă, coborîtă cu ajutorul vreunui palanc? Explică-te, Ismaele! Ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cală forja mobilă, după ce-i meșterise lui Ahab accesoriile pentru piciorul său, ci o lăsase încă pe punte, legînd-o zdravăn lîngă arborele trinchet, cu niște belciuge grele. Acum era mereu solicitat de șefii de echipaj, de harponiști și de vîslași să le meșterească și lor cîte ceva, să le repare sau să le modifice diferitele unelte și arme sau garniturile din ambarcațiuni. Nu rareori era înconjurat de cîte un cerc de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aplecată peste parapet și-i făcu semn să întoarcă vasul și să-l urmeze, nu prea repede și de la o distanță potrivită. Ridicîndu-și privirea, îi zări pe Tashtego, pe Queequeg și pe Daggoo, care se cățărau nerăbdători pe catarge, în vreme ce vîslașii se hîțînau în cele două ambarcațiuni sfărîmate, care tocmai fuseseră trase lîngă bord și încercau de zor să le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vin ca să se ospăteze cu balena sau cu Ahab?“ Ă Hai, băieți, trageți! adăugă el cu glas tare. Trageți cu putere acum, ne apropiem. Cîrma, apucați cîrma și dați-mi voie să trec! Și spunînd acestea, porni, cu ajutorul a doi vîslași, spre prova ambarcațiunii care zbura. Cînd, în cele din urmă, ambarcațiunea ajunse lîngă Balena Albă, aceasta nici nu păru să-și dea seama de prezența ei - lucru ciudat, deși balenele dau uneori impresia asta. Ahab aproape că intrase în ceața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prova ambarcațiunii; deși n-o sparse, aceasta se aplecă atît de mult și atît de brusc, încît, dacă nu s-ar fi agățat zdravăn de copastia înaltă, Ahab ar fi fost azvîrlit și de data asta în mare. Trei dintre vîslași, care nu se așteptaseră ca Ahab să arunce harponul chiar atunci și care, din această cauză fuseseră luați prin surprindere de urmările lansării lui, fură azvîrliți peste bord, dar căzură în așa fel, încît doi dintre ei putură să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care căzuse la pupa, continua să înoate, deznădăjduit. Cam tot atunci Balena Albă țîșni prin marea agitată, cu o repeziciune și o putere uimitoare. Dar cînd Ahab îi porunci cârmaciului să tragă saula și s-o înfășoare cît poate, iar vîslașilor să se așeze și să se îndrepte spre balenă saula plesni și sări în aer, din pricina îndoitei presiuni la care fusese supusă. Ă S-a rupt ceva în mine! Pe semne vreun mușchi... Dar nu-i nimic. Pe ea, vîslașilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîslașilor să se așeze și să se îndrepte spre balenă saula plesni și sări în aer, din pricina îndoitei presiuni la care fusese supusă. Ă S-a rupt ceva în mine! Pe semne vreun mușchi... Dar nu-i nimic. Pe ea, vîslașilor, pe ea! Auzind zgomotul stîrnit de ambarcațiunea ce venea valvîrtej spre ea, balena se răsuci ca să primească lovitura cu fruntea ei albă; dar, în timpul acestei mișcări, observînd pesemne coca neagră a corabiei, ce se ținea pe aproape și socotind că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia? Dar, în timp ce vîslașii trăgeau din răsputeri la rame, împingînd ambarcațiunea printre talazurile furioase, prova ei, lovită de balenă, se rupse la capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea se scufundă aproape pînă la nivelul copastiei; bălăcindu-se prin apă, oamenii încercau acum să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trase afară din ambarcațiune, pe tăcute, așa cum turcii își sugrumă victimele - înainte ca echipajul să bage de seamă ce se întîmplă. în clipa următoare, nodul în formă de ochi al capătului saulei zbură din coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se mai arată cineva pe scenă? Pentru că un supraviețuitor al naufragiului tot a mai rămas. După dispariția partului, s-a nimerit ca tocmai eu să fiu pus de Ursitoare să-i iau locul în ambarcațiunea lui Ahab, ca șef al vîslașilor; tot eu am fost cel care, în ultima zi, cînd cei trei vîslași au fost azvîrliți peste bordul ambarcațiunii, am căzut în apă la pupa acesteia. înotînd ceva mai departe de locul catastrofei care-a urmat și pe care am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai rămas. După dispariția partului, s-a nimerit ca tocmai eu să fiu pus de Ursitoare să-i iau locul în ambarcațiunea lui Ahab, ca șef al vîslașilor; tot eu am fost cel care, în ultima zi, cînd cei trei vîslași au fost azvîrliți peste bordul ambarcațiunii, am căzut în apă la pupa acesteia. înotînd ceva mai departe de locul catastrofei care-a urmat și pe care am putut s-o privesc în întregime, am sfîrșit prin a fi eu însumi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Broussard, Asta e, București, 2002; Jacques Lovichi, Ultimele fortificații, București, 2002; Jean-Max Tixier, Grădina de argilă, București, 2002 (în colaborare cu Gabriela Abăluță); Vahé Godel, Aici/altunde, București, 2002 (în colaborare cu Gabriela Abăluță); Beatrice Libert, Le Rameur sans rivage - Vâslaș fără țărm, ed. bilingvă, București, 2002 (în colaborare cu Gabriela Abăluță); Gérard Augustin, Constantza - Constanța, ed. bilingvă, pref. trad., Constanța, 2003 (în colaborare cu Gabriela Abăluță). Repere bibliografice: Doinaș, Diogene, 180-181; Constantin, Despre poeți, 142-145; Tomuș, Istorie, 250-253; Cristea, Un
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
și Sfatul Bătrânilor, zâmbi mai departe Velasco, v-au poruncit ca după ce vom ajunge în Nueva España să vă supuneți întru totul la îndrumările mele. A doua zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl întrezărea pe fundul bărcii era fratele său. înjurând, Geremar își biciui calul și se porni în goană în jos pe cărare, cu Balamber după el, urmat de toți ceilalți. Când ajunseră la porțiunea de teren deschis, barca, datorită abilității vâslașului, câștigase deja mai multe zeci de lungimi de brațe de la mal. Sunt încă în bătaia arcului! exclamă Geremar, oprindu-și calul, iar mâna sa alergă la tolbă. Cu o mișcare rapidă, potrivi o săgeată și întinse arcul. Calul lui Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai putea face un vers... Sunt cel mai trist din acest oraș. Monosilab de toamnă Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând și animal Frânt. În
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât târziu un caic cu doisprezece vâslași care aducea la bordul lor un grup de opt ieniceri. Căpitanul Morovan Îi primi și le arătă hârtiile conform cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre țărmul Trebizondei. Transportul nu avea nimic ieșit din comun, fiindcă Genova Întreținea relații comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea unui puternic detașament al Apărătorilor. Ali beg se bizuise pe prioritatea care avea să fie acordată evacuării domnitorului și a suitei lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
2003; 5. Educator adevărat - proză, Editura PIM, Iași, 2004; 6. Toamnă la Copou - proză, Editura PIM, Iași, 2005; 7. Lumina educației - o microantologie a studiilor și a textelor pedagogice cu o postfață de Alexandru Zub, Editura PIM, Iași, 2005. 8. Vâslaș în luntrea vieții - memorialistică, Editura PIM, Iași, 2006; 9. Stropi de înțelepciune - aforisme, cugetări, maxime, Editura PIM, Iași, 2006; 10. - proză scurtă și poeme în proză, Editura PIM, Iași, 2007. În cuvântul meu de precititor pentru cititor la cea de-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ales/asumat drept vector al vieții și operei sale, autorul reliefează - în educație, în arta vie de a fi om - tocmai plusul și pulsul, particula și unda în complementaritatea ontic-axiologică numită lumină, ca lumină a educației. În hățișul tranziției, experimentatul vâslaș ne previne că însuși optimismul pedagogic trebuie privit, racordat prin prisma principiului măsurii în toate, altminteri el se poate reduce la un iluminism sinonim cu voința de putere sau „voința de adevăr”, deformator. Reflecțiile sale, în contemporan acord cu stenica
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]