5,030 matches
-
Într-o carte consacrată poeziei lui Cezar Ivănescu (Eros & Thanatos la Cezar Ivănescu, Contemporanul, București, 2010), Petru Ursache observa, cu temei, ca „primează (Încă) legendă omului”. Incomodul poet, ins orgolios și, inevitabil, polemic, risipind - În apariții zgomotoase, vădind o „iritație perpetua” - cuvinte grele, atacuri și laude, trăia Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a-și „mântui” existența. Și aducând În peisajul liricii noastre un sunet
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
la fenomene beletrisitce aparținătoare Renașterii sau Barocului. De aceea, într-un sens extins, termenul de „modern” sau „modernism” definește anumite opțiuni apropiate, vecine cronologic, legate de reflecții asupra actului artistic, estetic, filozofic, social, moral. Concordant, la rându-i, contemporanul nostru vădește alte valori, preferințe, opțiuni vis-à-vis de predecesorii săi de acum 30 de ani, sau chiar mai puțin. Termenul de „postmodernitate”, de „neomodernitate” implică enorm de multe lucruri și fațete, sub cupola sa intrând tendințe, direcții, modalități de expresie extrem de diverse
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
erau ciugulite de peștișori-sabie”. Dimensiunea organico-scabroasă În care sunt reliefate toate stările și trăirile personajelor nu poate duce nicidecum lectorul mai departe de zona trivialului sau a respingătorului. Punctul slab al romanului rezidă tocmai În aceea că expresivitatea textului se vădește doar prin formulări virulente, minuțios Închipuite. Ne pare că toate energiile vitale din incipit se topesc viral Într-o revărsare nervoasă de forme scatologice. Într-un nucleu al abuzurilor. Grija autorului pentru detalii egalează cu expunerea unor scene de o
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
să nu se Înceteze a se curăța materia prin foc, până când Înfățișarea aurului nu-și va mărturisi curăția și lipsa de pată. Pentru ce am făcut pomenire de aceasta, Începând tâlcuirea de față a celor citite, ni se va face vădit din Însuși Înțelesul celor scrise. La Început firea omenească era ca aurul și strălucea prin asemănarea cu Binele cel nepătat. Dar s-a urâțit la culoare și s-a făcut neagră după aceea, prin amestecarea răului În ea, precum am
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
dintre rușine Și sfială se poate defini Și descrie așa: rușinea este o sfială mai tare, iar sfiala este o rușine mai slabă. Aceste sentimente ÎȘi arată Și deosebirea Și asemănarea, În culoarea feței celui care le simte. Sfiala se vădește printr-o mică roșeață, căci Și trupul este afectat Împreună cu sufletul, printr-o predispoziție naturală, comună atât sufletului cât Și trupului. Când cineva simte sfială, căldura din jurul inimii i se ridică În obraji Și devine vizibilă. Dar cel ce se
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
bun chip, a luat cu giulgiu curat Și nepătat trupul Domnului, punându-l Într-un mormânt nou Și curat. AȘa că ceea ce ni s-a vestit prin Sfântul Apostol Pavel ne poate sluji de adevărată lege, iar ceea ce ni s-a vădit atât de frumos de evanghelistul Luca ne poate fi o adevărată poruncă, pentru ca Întotdeauna să primim Sfântul Trup al Domnului cu suflet curat, iar dacă se va găsi În noi vreo pată, să o Ștergem mai Întâi cu apa lacrimilor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Gal 2,9). Cu prilejul acestei vizite, Paul i-a Întâlnit iarăși pe Petru, pe Iacob și deopotrivă pe Ioan. Paul simțea nevoia să-și pună propria Învățătură față În față cu a celoralți, pentru că erau unele diferențe radicale, fiecare vădind Însă respect față de ceea ce Învăța celălalt și, În fapt, dându-și mâna, În semn de bună Înțelegere. Acum se află În plin avânt Închegarea tradiției orale, pentru că nu avem nicio dovadă că și-ar fi pus laolaltă ideile În scris
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
pentru a putea obține eliberarea sau a-i putea vizita pe cei Întemnițați, la disprețuirea morții pentru afirmarea credinței, la Învățătura despre nemurire, la simțul fraternității, la punerea În comun a bunurilor, la excomunicare etc. (Moartea Pelegrinului). Aceeași cunoaștere o vădește și Celsus care scrie o lucrare Împotriva lor și nu Împotriva iudeilor, În cea dea doua jumătate a secolului al II-lea. Lucrarea, probabil scrisă la Roma, trebuie că era destul de răspândită Între păgâni, de vreme ce Origene s-a simțit dator
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
primită; bisericile comunicau Între ele Încă din secolul II prin lucrarea Romei (cf. Eusebiu, Ist. Bis. 5,25; 6,43,3). Biserica romană se bucura de un mare prestigiu Încă de la Începuturile creștinismului; Paul Îi scrie o epistolă În care vădește multă considerație, cu toate că nu este o comunitate fondată de el, și laudă credința romanilor care „se vestește În toată lumea” (Rom 1,8). Cea dintâi Epistolă a lui Petru, Îndreptată către creștinii din unele provincii anatolice, provine din biserica din capitală
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
episcopii „din Galitia, din Cilicia și din alte regiuni apropiate” (Între epistolele lui Ciprian 75,5,2; 19,4). În acest sinod s-a discutat și despre botezul administrat de către eretici (75, 19,4). Firmilian Îi scrie lui Ciprian: „se vădește de trebuință ca an de an noi, prezbiteri și episcopi, să ne reunim În adunare pentru a pune În rânduială ceea ce a fost Încredințat zelului nostru și pentru a ne ocupa de treburile mai grave căzând la bună Înțelegere” (Ep.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
păcatul când privești nu prezentul, ci viitorul ... dacă fericiți sunt cei curați cu inima, nefericiți sunt, fără îndoială, cei cu mintea întinată, pentru că privesc spre fața vrăjmașului. Și, dacă prin virtute, însăși pecetea dumnezeiască se întipărește în viața noastră, e vădit că viața în păcat se face chipul feței vrăjmașului”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, „Opt omilii la Fericiri”, omilia a șasea, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 93-94. footnote
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sau culturală) și aspectul/estetica sunetului (brut/zgomotos sau filtrat/muzicalizat), este luat-la-sine (adus în propria persoană) spontan, prin vocalizare (reproducerea cu propriul glas). Resortul, de ordin existențial, ține de necesitatea supraviețuirii, ca orientare și integrare prin comunicare. Vocalizarea se vădește astfel a fi un comportament arhetipal, de însușire (a lumii sonore din jur) prin redimensionarea după/cu unitatea propriului glas. Pe plan artistic, comunicarea se sublimează în intonare, ca melos. Omul vocal nu tinde să se integreze doar în raport cu exteriorul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cadențiale (de acordaj adus până la pragul de tăcere/neauzire), ale OS. Restrâns perspectivei autorului, OS este desemnată să semnifice propriul lui act, pe sub care, de această dată, verbalizarea (rostirea sensului) este cea ascunsă auzirii, în tăcere. Căci autorul își va vădi actul exclusiv prin opera-de-audiat, ca metaforă-simbol a verbalizării sale, sensul textualizat al acesteia păstrându-se drept temei tainic, neauzibil ca atare. ● La suprafață, ceea ce se lasă de-auzitului prin destăinuire, ia simbolic chipul unei povestiri sonore incantatorii, prin a cărei
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
nu putea ceva împotriva lui, nici apa să-l înece, nici fiara nu-l vătăma, nici otrava nu-și producea efectul asupra lui. Dar, odată ce s-a supus amăgirii, a predat stăpânirea amăgitorului. Din această pricină vrăjitorii și descântătorii se vădesc cu îngăduința lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnică, făcători de lucruri minunate. Ei stăpânesc otrăvurile și cutează împotriva focului și apelor, cum arată cei din jurul lui Iani și Iamvri, ce s-au împotrivit lui Moisi, și Simion, ce s-a
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
suflet mintal și din trup înzestrat cu simțire (simțuri), Sfântul Maxim concluzionează că, după un prim înțeles, pomul vieții e mintea sufletului, în care își are scaunul înțelepciunea, iar pomul cunoștinței binelui și răului e simțirea trupului, în care e vădit că se află mișcarea nerațională<footnote Ibidem, pp. 154-155. footnote>. Amândoi pomii, sau atât mintea cât și simțirea, au puterea de a deosebi între anumite realități. Mintea deosebește între cele spirituale și cele sensibile sau între cele veșnice și cele
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
desigur, și coeziunea cea mai trainică a publicului românesc în jurul lui Eminescu și al operei lui. Căci, în timp ce sentimentalitatea romanțioasă e o formă istorică a sufletului colectiv, față de care însăși societatea noastră manifestă din ce în ce mai multă libertate, sentimentul național, care poate vădi câteodată slăbiri, dar nu pauze, este realitatea sufletească, necondiționată, a oricărei culturi.’’ De reținut că afirmațiile de mai sus aparțin unei personalități ce a ucenicit, încă din studenție, pe lângă marele critic și istoric literar E. Lovinescu, în al cărui cenaclu
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
scării" și al năvălirii pe trepte, a fost să-l prindă măcar pe unul din mitraliori și să-i tragă o chelfăneală scurtă și-ndesată. Dar tiraliorii s-au împrăștiat ca vrăbiile când pe cer apare uliul, și femeia este vădit dezamăgită de insucces. Și, s-ar părea, cam iritată, căci pe terenul ambuscadei a mai rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să-l prindă. Asta se vede clar, după cum întinde mâinile, când într-o parte, când într-alta
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
nu se învechește, nu se primează niciodată. O tragedie, un român, o nuvelă, șunt învechite după, cel mult, o sută de ani. Orice construcție literară, orice opera organizată are, cu timpul, tendința să-și piardă substanță umană și să-și vădească șforile, mecanismele. Genurile se perimează. Trebuie să se facă un efort permanent de reînnoire tehnică, de primenire. O tragedie clasică ne pare o zi convențională. Majoritatea teatrului clasic sau romantic, plictisitoare. În schimb, jurnalul, proza memorialistica, mărturisirile, (gîndiți-vă numai la
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Că snobismul Elenei motivează demersul organizării concertului, o spune explicit autoarea. Tot ea ne avertizează însă că vocația artistică a doamnei Drăgănescu e autentică. Elena e o bună pianistă și amănuntele tehnice ale concertului, puse la punct cu Marcian, îi vădesc o reală competență în materie. Joile muzicale, organizate în locuința ei au darul de a metamorfoza asistența: Aceeași oameni nu mai erau aiurea deopotrivă de plăcuți. în cadrul acela simțeau nevoia să-și cânte cea mai bună partitură, nu numai muzicală
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
poet." Mais, voyons, îți vine să surâzi... Îl copleșise o frază a abatelui Brémond, care atribuie starea de poezie "au rayonnement d'un seul vers, disparate, indépendant, créé." Așadar, un poet trebuie să dea unele versuri excepționale, atotcuprinzătoare (?) care să vădească starea de poezie... Exigența este, în parte, admisibilă, dar deloc obligatorie. Există poeți care nu și-ar dori așa ceva, precum M. Ivănescu sau Gh. Grigurcu, care propun lumi personale iar nu "țâșnete" lirice de un vers. Și, invers, întâlnim în
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
complezențe, supărați pe lumea căreia vor să-i atragă cu orice preț atenția și recunoașterea ca artiști. Numai că scrisul tipărit e necruțător ca o oglindă măritoare, scoate ca uleiul la suprafață notele false, contrafacerile, stîngăciile. Ioana Bradea în schimb vădește o excepțională înzestrare de romancier, chiar dacă și la ea e vorba într-o anumită măsură de autoficțiune: are un auz perfect pentru limbajele străzii, capacitatea virtuoză de a crea personaje din doar discursurile lor, un mare interes pentru adevărul de
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine". Fără îndoială, versurile din Pasărea tăiată vădesc o sensibilitate cu o acută propensiune spre aporiile realului. Rezonanța tăierii păsării în conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
nu este atras de ideile grave, de marile interogații pe seama destinului, timpului, istoriei etc., ci, mai degrabă, se dovedește fascinat de universul mărunt, al "boabei și fărâmei", un univers doar în aparență minor, care, la o privire mai atentă, își vădește aspecte și reliefuri inedite, semnificații cu totul aparte. Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
bob bălosc ce ochiu-și cască,/ Aluaturi tapisate, crescând grele/ într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în butoiașe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeiuri ireale, șunci gingașe/ Când sufletu-n muștar vrea să se culce,/ Și-n ceainice vădindu-și eminența/ Prin fast de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența/ Trandafirie-a lucrului în sine". Între implicarea în tectonica acestui univers al intimității, al galanteriei rafinate și al roadelor și distanța parodică se stabilește un echilibru subtil
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
conjugă, așadar, cu tentația erotizării existenței, impunându-se, totodată, o poză, mai curând supradimensionată, a unui poet ce caligrafiază cu fervoare latura estetizantă a universului, fapt remarcat și de Gheorghe Grigurcu: "Poetul voiește a "înfrumuseța" realul cu (aproape) orice preț, vădindu-și, într-o probă de virtuozitate prodigioasă, ce are ca durată însuși spațiul volumului (volumelor), înclinația pentru lucrurile neluate în seamă, pentru vorbele dezafectate, pentru stările marginale, "minore", "compromițătoare" (inavuabile), culese parcă dintr-un cimitir de mașini al poeziei, spre
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]