285 matches
-
se părea hidos. De când eram la școala particulară - și de când umblam cu Obiectul -, gusturile mele se schimbaseră și, mi se părea mie, deveniseră mai rafinate. Sărmana Tessie nu mai știa ce să-mi cumpere. Orice-mi alegea era Întâmpinat cu văicăreli de dezgust. Mă opuneam cu o voință de fier la orice lucru sintetic sau care avea cusături vizibile. Părinților mei li se părea amuzantă noua mea dorință de puritate. Adesea tatăl meu Îmi pipăia materialul cămășii Între degetul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie niciodată la cârma statului un alt rege, ca nu cumva mai târziu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face decât prostii. — Bine, bine, mormăie plictisită bătrâna. N-are timp să-și piardă vremea cu văicăreli fără rost. Cealaltă nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să stropească zidurile și alta rul cu pămătuful, își iese din fire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns de la castel pentru pricina cu pământurile din Kurokawa. Tăcut, samuraiul începu să rupă niște surcele stivuite pentru foc. Ascultând trosnetul lor ascuțit, îndura văicărelile obișnuite ale unchiului său. Tăcea, dar nu pentru că nu era deloc mișcat sau pentru că nu se gândea la nimic. Pur și simplu, nu era obișnuit să-și arate sentimentele și nici nu-i plăcea să-i contrazică pe alții. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din frunze uscate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război? Samuraiul era și el uimit peste măsură. Pesemne că în Sfatul de la castel se plănuia în taină ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu se gândea decât la viața lui de acolo, dar acum își dădea seama că se schimbase. Mica vale, unchiul său și văicărelile lui sâcâitoare, poruncile din partea Sfatului Bătrânilor. Samuraiul simțea pentru prima dată de când plecaseră din Mexico un imbold de a se împotrivi acelui destin necruțător care-i fusese dat. Japonezii înaintau ca niște furnici ce-și poartă hrana în spinare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucrat pentru JR. Sunt obișnuită cu situațiile de urgență. Avea o privire rătăcită și n-a putut să spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei care stăteau încremeniți și le-am atras atenția că nu aveam timp de văicăreli. Nu plângem, mi-au răspuns ei. Deși păreau să plângă. Mă gândeam că plângeau pentru că-și pierduseră camarazii. Ați chemat salvarea? i-am întrebat și mi-au răspuns că o chemaseră deja. Se auzea sirena ambulanței. Nu venea spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ceva de furcă. E un urcuș urât, observă, arătând cu capul spre vechea construcție care domina valea de pe un vârf de stâncă. Balamber știa că prietenul său era, cu siguranță, stânjenit fiindcă în sat se făcuse purtătorul de cuvânt al văicărelilor războinicilor, și încerca, de fapt, să-i cerceteze starea de spirit, iritarea. Poate chiar se căise. Ridică, la rândul său, privirea către sihăstrie. Cu o zi înainte ajunseseră la picioarele acelei stânci uriașe pe la apus, după ce străbătuseră un traseu presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de procuratură, timorat, pierdut În nemărginita lui durere, Încercând să analizeze la rece ultimele cuvinte ale procurorului. Era limpede. Acesta Îi dăduse un sfat Înțelept cu suficiente semnificații. Dar dacă procurorul Îl considerase dereglat mintal și Își bătea joc de văicărelile lui? Cum putea oare afla adevărul...? Hotărî să mai facă o Încercare. Se prezentă la camera de gardă a unui spital Întâlnit În drumul său, unde o doctoriță tânără și deosebit de comunicativă după ce ascultă expunerea de motive a bolnavului, Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi respirația, dar nu e timp de văicăreli. Azi e discotecă în club, intrarea e liberă și o să mă distrez împreună cu toți ceilalți... Clubul, o sală veche cu pereți scorojiți dar generoasă ca spațiu, se deschidea la sfârșitul săptămânii începând cu ora unu. Până pe la patru puteai urmări
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să fie teribil de tragică... Dacă mă servește doar cu ceai, apoi știu bine că se moșmondește. Ce ți-e și cu femeile astea! Nu se auzea decît apa de la robinet curgînd monoton... Soției mele Îi plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș fi jucat și acum rolul neplăcut pe care-l jucam În mod obișnuit, enervînd-o cînd o Întrerupeam cu socoteli meschine și dîndu-mi bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-i afectezi cel puțin două are. Și-apoi, mai Închipuie-ți că iei masa cu subiectul cercetării tale, În mai multe ipostaze: ești șeful lui și Îi spui ce mai are de făcut, ești un coleg și Îi asculți văicărelile, ești subordonatul lui și te lași muștruluit. Dacă-i femeie, Închipuie-ți că te culci cu ea; dacă e bărbat, imaginează-ți că ești femeie și-i ții companie. Din păcate Însă, eu n-am dat dovadă de prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prin forțe proprii, din orice rahat și că nu aștepți să te scoată alții. Pesimismul și nefericirea noastră sunt bine cultivate, îngrijite și cocoloșite. Noi nu sperăm în happy end și nici nu vrem autonomie. Mai degrabă cultivăm gândirea apocaliptică, văicăreala și neajutorarea. Și, firește, o dată cultivate, ele cresc și înfloresc în celulele noastre și ni se urcă la cap. Sigur, dacă cei mai fericiți sunt nigerienii, cum vine asta? Ce relații are cu dezvoltarea? În nici un caz de determinare mecanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alăturaseră, în anul acela, sute de soldați castilieni, care năpădiseră încă de dimineață numeroasele taverne deschise după căderea cetății, înainte de a se risipi prin diverse cartiere. De aceea tatăl meu n-avea nici un chef să ia parte la distracții. Doar văicărelile mele și cele ale surorii mele, cât și intervențiile Wardei și ale maică-mii l-au determinat să ne ia la plimbare, „fără a ieși din Albaicin“, a precizat el. A așteptat așadar să asfințească soarele, întrucât ne aflam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încurajat de schimbarea de atitudine a Wardei, tatăl meu s-a apropiat și a spus: — Este soția mea! A spus-o în arabă, apoi într-o castiliană stâlcită. Juan l-a pălmuit zdravăn, expediindu-l în noroiul drumului. Mama începuse văicăreala ca o bocitoare, în vreme ce Warda țipa: Nu-i face rău! S-a purtat întotdeauna frumos cu mine! Este soțul meu. Soldatul, care o înșfăcase pe soră-sa fără menajamente, șovăi o clipă înainte de a spune, brusc înmuiat: — În ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plece cu capul sus și cu căutătura semeață. Curând a sosit luna dhul-qaada, penultima lună a anului, și a venit rândul lui Hamza s-o pornească la drum: sâcâit de bătrâna lui mamă, moașa, care-l bătea la cap cu văicărelile ei, acuzându-l că vrea să-i tragă pe toți ai săi spre Gheena, a plecat fără să-și mai vândă pământurile, făgăduindu-și să se întoarcă singur câteva luni mai târziu spre a găsi un cumpărător. Și pentru Astaghfirullah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cinci dirhami de argint! I-am numărat și răsnumărat, socotit și scuturat. Iată tot ce a rămas din imensa mea avere, tot ce-mi rămâne ca să străbat Sahara până în ținutul Nilului, și ca s-o iau de la capăt! La văicărelile mele repetate, Hiba a răspuns printr-un zâmbet greu de deslușit, șiret, zeflemitor și totodată plin de bunăvoință, care n-a reușit decât să-mi ațâțe mânia. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! am urlat eu iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cum dintre scriitorii anatemizați, unii provin și din rândul jurnaliștilor sacrificați, poate legiuitorul a vrut să le compenseze într‐un fel furtul săvârșit de la ei de însuși statul român. Dar articolul din ziarul citat este o falsă și mincinoasă problemă. Văicăreala cu impostorii și sumele ce li s‐ar cuveni este alături cu realitatea. Adevărul, nu știu d in ce interese, este total strâmbat, răstălmăcit, falsificat. Nu toț i cei care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sunt acceptați în Uniunea Scriitorilor
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
au nici o clipă de pierdut, dând de înțeles vizitatorului că prezența sa este deranjantă. Dar cea mai la îndemână și uzuală modalitate de a scăpa de un oaspete inoportun este invocarea oboselii sau a unei suferințe. Ținuta neglijentă și câteva văicăreli bine spuse au efecte sigure în îndepărtarea musafirului. Am cunoscut o familie care avea o puzderie de prieteni pe care îi vizita la rând, săptămânal sau la două săptămâni, după informațiile pe care le culegea, astfel ca vizita lor să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
râde, organizatorii politici sunt și ei în categoria asta... Ăștia sunt intelectuali! Nu cei care pălăvrăgesc prin cafenele. O clasă nouă, importantă, care reglează activitatea socială. Așa că... ce să-ți spun? Fac lucrări interesante, am o căsnicie plăcută, ce altceva... văicăreală? Fănică se apropie și mai mult de interlocutoare, pentru a fi convingător. — Am și călătorit. Destul de mult. De vreo cinci ani au început să mă trimită peste tot. I-am văzut și pe ăia, de dincolo... Sigur că au mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șase zile pe săptămână, s-a văzut limpede că le învăța bine. Dezavantajele muncii erau atât de evidente, de omniprezente, de zdrobitoare, încât, dacă nu găseai o modalitate de a le ignora, erai condamnat la o viață de amărăciuni și văicăreli permanente. Programul lung de lucru, leafa mică, pericolele fizice, lipsa mișcării - toate erau date și bătute în cuie și nu puteai spera să le schimbi după cum nu puteai spera să schimbi vremea. De câte ori o auzise pe mama spunând asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prima dată când îl întâlneam și trebuie să recunosc că nu m-a impresionat prea plăcut. Era înalt și prezentabil, așa cum mi-l lăudase Tom, dar s-a plâns fără întrerupere de căldură și de musculițele care roiau în pădure, văicăreală pe care am interpretat-o ca pe un semn de infantilism și de prea multă grijă față de propria persoană, mai ales când venise acolo ca să aducă un ultim omagiu unui om care nu se va mai putea plânge niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vin, vorbește cu ei de parcă ar fi prieteni la cataramă. Doar după ce au plecat începe mama să se vaite din nou. Și eu trebuie s-o ascult. Dar mi-a ajuns. E foarte greu să suporți așa ceva, să știți. Toată văicăreala. Nu că aș avea ceva cu soră-mea. De fapt, acum mă înțeleg mult mai bine cu ea decât atunci când eram copii. Pe atunci nu era prea drăguță. Cu un an mai mare ca mine, credea că asta îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru care, madam Ortansa i se dedica trup și suflet. Degeaba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]