332 matches
-
căutat altă soluție. Acum caută un loc de dat cu capul, ca să găsească mintea românului, a de pe urmă. Ce-ar zice madam Firuța acum:Trache,Trache, Trache, micul meu mare geniu, caută soluția și ieși din rahat, nu te mai văicări atâta! --Cum, mamă? se pomeni că bocește cu voce tare. Și observă pe gardul din dreapta o căciulă cu doi ochi pișicheri care luceau lacom. Referință Bibliografică: Fragment 2- TUNARII / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului văicărelilor cuprinzînd acum o țară, sînt alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se numără printre ultimii care cred că văicărindu-se ajung la rezultate (sigur, sînt și excepții: unii visători cu pensulă sînt convinși că le stă mai bine să împrumute de la văicăreții cu pix stupida și neîntrerupta bombăneală, asta ținînd, cred ei, și de talent), deci nu ei, visătorii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și concluzia noastră: păi, dacă Arghezi vorbea ca azi, azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre de la începutul secolului cu cele de-acum. Ia să nu ne mai mirăm atîta! Mă arunc în iazul de la Horpaz. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
creând o sursă nouă de valorizare a personalității bolnavilor respectivi. d) Bolnavii oligofreni: conștientizează și exteriorizează cu greu, mai ales simptomele obiective ale bolii (observație personală). În privința simptomelor subiective, se pot înscrie, uneori, în categoria bolnavilor “transparenți” (dintre a celor “văicăriți”) dar, de regulă, acuzele lor sunt monocorde, stereotipe. e) Bolnavii retrași, “distrați”, solitari Preferă să “sufere în tăcere” spre a-și păstra independența și a rămâne în lumea lor. Necesită o abordare limitată la a nu li se “tulbura” liniștea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
se află în oraș? Johansson aprobă mut. - Rămân totuși o sumedenie de probleme. Ce e de făcut dacă nu găsim zestrea originală a Sfântului Augustin cel Nou? Ce ne facem dacă nu reușim să folosim Alambicul ăla? Dar dacă...? - Te văicărești ca o babă. - Nu-i adevărat. Pun doar câteva întrebări care ar trebui să ne scutească de necazuri. - Numai certitudinile ne-ar fi putut scuti de necazuri, dar nici chiar ele nu mai au cum să o facă acum. Știi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din mlaștini, săpat și lucrat de ei și de strămoșii lor mai bine de un secol. Vocea colectivă nu are nici o ezitare: Credeți că am făcut toate astea pentru alții? Sau ca să ne Întoarcem În bătrâna Franță și să ne văicărim cu necazurile noastre la urmași?» Destinele lui Beausoleil și ale lui Pélagie se vor despărți, se vor Încrucișa din nou, Într-un moment greu și din nou se vor despărți. La capătul atâtor ani de eforturi, de privațiuni, de emoții
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
interesul personal și de puterea de retrăire a autorului. Purtat de imaginație, el vede și simte, vibrează, participă afectiv la toate relatările, impregnând textul de un puternic subiectivism, dramatizându-l. Adoptă tonuri potrivite pentru fiecare situație, se bucură sau se văicărește, lăudă sau blamează, exprimându-și simpatia sau formulând caracterizări sarcastice și apostrofe ironice. O particularitate puțin obișnuită este lipsa sentimentelor firești față de rubedenii, aversiunea puternică față de unchii și de verii Cantacuzini, cărora le sunt aduse cele mai înverșunate critici și
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
-se într-un judecător imparțial (nu și rece), neiertător cu toți. O conștiință singulară, izolată, care privea lumea cam de sus, surprinzând prin acuitatea observației, un spirit ciudat de modern (în pofida aparenței de bătrân boier în caftan, om care se văicărește mereu) prin detașarea interpretării, prin ironia malițioasă, prin lipsa de iluzii asupra naturii și manifestărilor umane. Personalitățile istorice constituie în cronică lumea vie a unei opere literare, devin personaje văzute sub aspectul comportamentului și al psihologiei individuale, nu sub cel
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Înțelegea. ― N-aveam destui eunuci În Turcia? Acum trebuie să vorbim despre ei și pe insula Ellis? ― Americanii primesc pe oricine, glumi Lefty. Inclusiv pe eunuci. ― Ar trebui să ne lase să vorbim grecește dacă sunt așa de toleranți, se văicări Desdemona. Vara Își lua rămas-bun de la ocean. Într-una din nopți În barca de salvare se făcuse prea răcoare ca să mai caute combinația care deschidea corsetul. Așa că rămaseră ghemuiți sub pături, vorbind de una-alta. ― Sourmelina ne așteaptă la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nici vorbă! ― E așa cum i-a spus Bérenger lui Clemenceau: „Stăpânul petrolului e stăpânul lumii“. ― Afurisiții ăștia de turci! Ucigași și violatori! ― Au pângărit Hagia Sofia și acum au distrus și Smirna! Dar aici interveni Zizmo: ― Ia nu vă mai văicăriți atâta! Războiul a fost din vina grecilor! ― Cum? ― Cine-a invadat pe cine? Întrebă Zizmo. ― Turcii au invadat. În 1453. ― Grecii nu-s În stare să-și conducă nici propria lor țară. La ce le mai trebuie una? Moment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
servească gratis. Dar ceva e altfel În seara asta, ceva se Întâmplă... fetele nu dispar, cum fac de obicei când apar polițiștii. Stau și se uită cum clienții barului sunt scoși afară Încătușați și câteva fete chiar Încep să se văicărească... și acum se deschid alte uși și se opresc mașini și dintr-o dată toată lumea e pe stradă... oamenii năvălesc din alte baruri clandestine și din case și de pe la colțuri și se simte ceva În aer; parcă aerul, Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vara trecută pe aleea lungă dinspre Școala de Fete Baker & Inglis. Pe bancheta din spate, o tânără foarte nefericită de doisprezece ani - eu - vine sub constrângere la un interviu. ― Dar nu vreau să merg la o școală de fete! mă văicăresc eu. Prefer să merg cu autobuzul. Și apoi o altă mașină care vine să mă ia, În luna septembrie a aceluiași an, În prima zi a clasei a șaptea. Înainte mă dusesem pe jos la școala elementară Trombley, dar gimnaziul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că doar eu am mărit-o acum patru ani. Ridică tonul: — Când m-ai silit să prelungesc serviciul militar de la șaispre zece la douăzeci de ani, plus încă cinci în rezervă. Înverșunarea pune stăpânire pe el. — Ai uitat cum te văicăreai întruna că nu sunt bani pentru plăți către armată și alte recompense? Furios, izbește încă o dată cu pumnul în masă. — Și te-am ascultat, deși niciodată nu i s-a cerut până acum unui om să-și sacrifice pentru țară mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
veniturile. Nu-i spune și celălalt motiv. Chestorii sunt niște tinerei la prima lor magistratură, care n-au habar de nimic, pe când pretorii au mai multă experiență. Secretarul lăsă să-i scape un vaiet prevestitor de rău. — Of... — Ce te văicărești ca o babă? îl repede bătrânul. Ianuarius își împreunează mâinile a rugă. — Mărite Doamne, la mine se centralizează doar cheltuielile, nicidecum toate veniturile. Enervat, cezarul răpăie cu degetele în tăblia de lemn. — Tezaurul lui Saturn e creditat cu totalitatea veniturilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sărbători împreună cu Augustus? Dar cum rămâne cu Germanicus și cu Drusus? Trebuie să primească și ei ceva, măcar niște ovații triumfale, dacă nu mai mult. Pentru o fracțiune de secundă are din nou în fața ochilor figura acră a lui Germanicus, văicărindu-se că nu i s-a acordat niciodată triumful, deși l-a meritat de atâtea ori. Suspină descurajat. Nici despre triumf n-au vorbit. Într-o stră fulgerare, amintirea îi crestează mintea ca un cuțit. Au discutat despre tulburările de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
argint și o togă cadou. Femeile se abțin de obicei să participe la acest schimb repetat și plictisitor de politețuri. Dar astăzi unul dintre vizitatori pare să fi venit însoțit de jumătatea lui. — Nevastă-mea e borțoasă și bolnavă, se văicărește în gura mare nefericitul, arătând cu gesturi mari litiera cu perdelele trase. Tiberius face greșeala să zăbovească în dreptul lui. — Stăpâne! îl imploră bărbatul, dă-mi te rog rația și pentru Galla. Uite-o acolo! Se întoarce spre litieră: — Galla! Galla
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
constată o schimbare nefavorabilă, cel puțin în timpul verii. Pentru plante, condițiile de viață au devenit improprii (în România), în zonele de câmpie și de dealuri, în lunile iulie și august. Plantele s-au uscat. Cum au reacționat oamenii: s-au văicărit că Dumnezeu nu le dă ploaie, au făcut rugăciuni în câmp și au cerut bani, ajutoare, de la guvern. Singura sursă de bogății o constituie pământul. Dar ca să le obții, trebuie să muncești, să le produci. Înainte de anul 1989, în România
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
În urma acestei probe, Îți lași În urmă firea muritoare, strat după strat, până devii ceea ce ai fost menit să fii. Dacă mori, Înseamnă că nu ai fost decât un simplu muritor. Dacă Însă supraviețuiești, devii zeu. Așa că nu vă mai văicăriți așa de tare. Zeul se poate trezi și când se va scula și vă va auzi vorbele nestatornice și ațâțătoare, vă va izgoni Într-un loc unde nu sunt fecioare Încântătoare, ci numai câmpuri pustii de orez. Când vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noi ce facem în timpurile noastre? Dăm cultura și sănătatea în mâna reprezentanților unui popor, ce ne- a fost ostil dintotdeauna, și care a jurat că nu are liniște până nu ne termină. Și apoi tot noi începem să ne văicărim, că se duce dracului sănătatea publică și cultura noastră de veacuri. Citiți numai, cine sunt acum mai mari la Ministerul Sănătății și o să găsiți numai de al de Arpad ori Atila. Ce credeți, niște maghiari, care în mod fățiș declară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost frumos“, răspundea Mașa. „Ai reparat și tu măcar vreun ceas?“, o ispitea păpușa. „Le-am reparat pe toate, altfel nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gest de-a contribui la plata consumației. În această situație, proaspătul salariat suportă cheltuiala, gândind să-l Întrebe În ce direcție locuiește pentru a-i ține companie până la stația unui mijloc de transport. În acel moment, noul său stăpân se văicări. „Afurisită băutură...Sincer să fiu, mi-a făcut o teribilă poftă de mâncare. Ție nu...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone Îngână la voia Întâmplării. „Întradevăr, mi s-a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parale la tine...??” „Nu prea multe, dar...Cât ai nevoie...?” „Nu pentru mine, vei vedea...!” În fața intrării În restaurant,Șeful de Șantier făcu un semn tuturor să se oprească.Scoase o batistă stergându-și transpirația de pe frunte, slăbind nodul la cravată, văicărindu-se de o așa manieră Încât stârni compătimirea celor prezenți. „Nu mai pot de arsură...! Simpt transpirație pe coloana vertebrală, urmată de amețelă...! În mod sigur mă deshidratez astai...!” „Întradevăr...! - fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca niciodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am spus și nevesti-mi: Încearcă și rabdă doi ani și nu spune nimănui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
foarte călduroasă, că le-a lipsit tradiționala vacanță la munte și odihna activă de pe pârtiile de la Predeal și, firește, prezența mea. Scrisorile lor, primite prin curier, le știam aproape pe de rost, ele nu vorbeau de nici o privațiune, nu se văicăreau, dar insistau pe tema revenirii mele în București, cât mai repede. Aceste insistențe simțeam că nu sunt numai sentimentale, ci erau generate și de anumite lipsuri de care eram conștient și care mă preocupau constant. Începusem să număr zilele care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]