184 matches
-
boala lui Simion." Într-adevăr, bătrânul, trecând cu iuțeală hipocondrică de la o ipoteză la alta, părea totuși bolnav cu adevărat. Ochii îi erau injectați și ficși, și pântecele îi era balonat îngrozitor, încît părea o minge învelită cu broboadă. Se văieta de bătăi de inimă după masă și declara că inima lui bate din ce în ce mai tare, fără să se mai poată opri. - Ești nebun, strigă Aglae, cu hipocondriile tale! Unde vezică-ți bate inima? Îi punea și ea mâna pe piept, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prins în delirare. Convorbirea obișnuită era normală, și toate actele vieții îndeplinite cu o relativă regularitate. Mânca vârtos și dormea tun. Felix își puse în cap să-l descoase, din interes psihologic. Simion fu încîntat de convorbire. -De ce te vaieți mereu, întrebă el, cine te supără? - N-ai văzut, scurtează hainele, bat lucrurile Domnului.Cînd le bate pe ele, pe mine mă bat! - Cum se poate să crezi dumneata una ca asta, că lucrurile neînsuflețite suferă și-ți aduc dumitale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aruncă colocartea, vorbi Aglae. - Uite-o, dă-o la naiba, partida asta am pierdut-o. Baremde aș trage vreun folos de unde știu eu. Acum toți suntem la ordinele mamei-soacre, ea e cloșca cu pui. Nici nu mai joc. Aurica se văietă: - Vai, dar de ce nu mai jucăm, ce vrei să facem? Ne plictisim să tot păzim atâta. Stănică schiță cu buzele mai mult decât pronunță: - Îți păzești zestrea ta, fetițo. Mama-soacră ne umple debani, dacă... mă-nțelegi. Aglae îi făcu semn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mprumut eu, cu toată sărăcia mea, îți fac eu rost, doar dumneata ești cel mai solvabil om de pe lume. La aceste cuvinte, aprehensiunea zugrăvită pe fața bătrânului se șterse în bună parte. - Când mi-o trebui, o să-ți cer, se văietă el, că n-am bani în casă decât ce-a fost în cutie, o să-ți cer eu, dacă n-oi putea să merg în oraș. În loc să răspundă, Stănică se-ntoarse spre Pascalopol și zise: - Domnule, ce toamnă superbă, altădată pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nerecunoscut. Spune nevastă-sa că s-a luptat trei zile cu moartea. Moș Costache făcea sforțări să scape de evocările lui Stănică, dar acesta le dădea drumul cu o viteză satanică. Bătrânul începu să fie superstițios și hipocondru, să se vaiete de dureri adevărate sau închipuite. I se părea că-i pocnesc urechile, că nu mai are stomac bun, că inima i se oprește deodată, fiindcă el n-o mai aude. Luă purgativele cele mai respingătoare, stând ore întregi cu gravitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
popă Țuică fuse preot mai înainte la biserica părintelui, și acum bătrânul rămăsese supranumerar. Avea șaptezeci de ani, o barbă ascuțită și vânătă, ca o bidinea, și bea multă țuică, de unde și porecla. Ocăra, pronunțând foarte des numele necuratului, se văieta chiar în biserică, la lume, de bătrânețe și dureri prin încheieturi și spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir, întrebîndu-i dacă au mâncat fasole și varză acră. Cânta mormăind, sughițând, trecând repede de la cele mai grave registre la un schelălăit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
oi lua și-un pahar mai mult... La urmă, 1-a îmbrăcat ovreiul și pe Sandu. La el a mers ușor, că mai purtase. Știa cum se stă picior peste picior și cum se umblă ca domnii. 195 Nicu-Piele se văietă: - Nu poți nici să scuipi în trențele astea! Au ieșit pe la prânz și cu câte un palton de împrumut pe ei, călcând rar. Încă rîdeau: - Cum îti vine, Paraschive, jantilicu ăsta? - Să n-am spor dacă nu semeni cu Mafoame
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se gîndește să facă ibovnicei un plocon și-i dăruiește un stih „făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul. Cine suspină ușor oftează tot atît de ușor. Și plînge repede. Plîns, vaiet, oftat, suspin sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am putea spune care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă frig ca pe foc. Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere.” Conachi este primul nostru poet astenic. Conachi este primul nostru poem astenic. Romanticii vor da o mai mare identitate lirică acestor nuanțe ale suferinței erotice. Melancolia, sentimentul solitudinii, angoasa sînt simptome curente În poezia lor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
putea oare vreodată să-ți înapoiez marele devotament dublat de afecțiune? Fără de tine n-aș fi fost decât un câine hoinar. Te rugasem să te odihnești, să întrerupi truda măcar câteva ore pe zi; mi s-a spus că te vaieți în somn. Ai nevoie cumva de un spițer? E vorba de sciatica mea, de-aia mă vaiet, iar încheieturile nu prea sunt în regulă și nu mă mai ascultă. Ar trebui să mă mișc oleacă, să-mi dezmorțesc oasele, dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
decât un câine hoinar. Te rugasem să te odihnești, să întrerupi truda măcar câteva ore pe zi; mi s-a spus că te vaieți în somn. Ai nevoie cumva de un spițer? E vorba de sciatica mea, de-aia mă vaiet, iar încheieturile nu prea sunt în regulă și nu mă mai ascultă. Ar trebui să mă mișc oleacă, să-mi dezmorțesc oasele, dar n-o să fac asta înainte de a duce la bun sfârșit proiectele cele mai urgente: la mânăstire nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
materiale. Ce-i împiedica de la creația la care simțeau că sunt obligați? Ca să scrie o mică notă arheologică în zece ani, Hagienuș, omul cu gusturi bibliofile, care poseda cărțile cele mai rare și călătorise de atâtea ori în străinătate, se văieta la toată lumea de dificultățile studiului, de lipsa de concurs. Pentru acea notă, estorca mereu aconturi, ajutoare, delegații în străinătate și, lucru curios, nici un oficial nu se credea mistificat, toți îi dădeau dreptate. Ioanide pretindea că ne aflăm încă în era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l asculte. Pe urmă, cum țigla n-a căzut nici după o lună, lui Julius Zimberlan începu să-i fie frică pentru întreaga sa familie, iar lumea se obișnui cu bietul țicnit. "Vă dați
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l asculte. Pe urmă, cum țigla n-a căzut nici după o lună, lui Julius Zimberlan începu să-i fie frică pentru întreaga sa familie, iar lumea se obișnui cu bietul țicnit. "Vă dați
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
satisfacție; scaun; scîrbă; semnal; sentiment neplăcut; senzație de nesuportat; senzații; sex; sfîrșit; singurătate; slăbiciune; spate; de spate; stare; stare rea; stimul; stomac; pe suflet; suportabil; surdă; suspine; tare; trai; traumă; traumatism; tăiere; tăietură; tăiș; trădare; trăire; trece; trist; trupească; văicăreală; văietat; văitare; victimă; vis; zgîrîietură (1); 772/242/82/160/0 dușman: inamic (129); prieten (96); rău (92); ură (57); răutate (34); invidie (24); om (16); amic (10); om rău (10); aproape (8); manele (8); prost (7); răutăcios (7); rival (7
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Jeluindu-mă / Și văietându-mă. Nime nu m-o auzit, / Nime nu m-o văzut, / Numai Maica Domnului / Sus în poarta cerului/ (...)/ Maica Domnului i-a răspuns / Și din gură-așa i-a zis: / -Taci N. nu te cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste/ Te-oi îmbrăca, / Cu brâu de dragoste / Te-oi încinge, / Coroană de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care a fost "bătută" de razele soarelui, descântecul fiind rostit de fetele care vor să fie "căutate, iubite" și "jucate de feciori": "Maica Domnului i-a răspuns / Și din gur-așa i-a zis: / Taci N. , nu te cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste / Te-oi îmbrăca / Cu brâu de dragoste te-oi încinge, / Coroană de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să ajungă nemuritor, în Olimp (Strofa a III-a). Durerea este exprimată printr-un câmp semantic al martirajului: jalnic, ard, chinuit, rug, mistuit, mă topesc, flăcări. Atingând momentul culminant al suferinței, începe agonia: "De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet/ Pe-al meu propriu rug,/ mă topesc în flăcări..." Prin ardere (prin iubire) se poate ajunge la o viață purificatoare, încât poetul se gândește la o renaștere în felul păsării Phoenix: "Pot să mai revin luminos din el ca/ Pasărea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
somnului ce face posibilă această fitomorfoza.383 Dintre contextele în care sunt prezente ocurentele termenului sonno somn o mențiune aparte merită cele în care femeia iubita este subiectul acțiunii de a dormi. Ca să te am te pierd, / și nu mă vaiet: frumoasă ești încă, / în dulcea-ți nemișcare adormita / seninătatea morții bucurie adâncă (Silabe pentru Erato); Nici nu m-adăpostesc în tine / tu pradă somnului lăsată / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii); Pe tâmpla ce se-nclină-n somn
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei turme de oi și la un asasinat; ca și cum familiei păgubite îi este dat doar să rămînă în umbră, să verse șiroaie de lacrimi și să se vaiete neputincios. De altfel, Mihail Sadoveanu s-a arătat aproape indiferent la comparațiile privind cele două opere. Dat fiind că stăpînea o informație extrem de bogată, la concurență cu folcloriștii cei mai redutabili, mi se pare mai mult ca sigur că avea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
manifestată în materie de respectare a normelor igienico-sanitare elementare ne este oferită tot de C. Argetoianu, care povestește o întîmplare petrecută la Orhania: "Iată că se ivește pe șoseaua vecină un lung șir de care, și din ele ieșeau numai vaiete... Erau bolnavi de holeră de la Divizia I, trimiși la spital la Orhania și îndesați în carele destinate să aducă [la înapoiere] pâine de la Orhania la trupe. "Să nu meargă carele goale", fu explicația care mi se dete! Dacă n-am
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se întoarce din Libia. Marcu Eugen îi va oferi flori, va fi sărutat. Pentru asta, se află de douăzeci de zile în cantonament, perfect izolat, supus la toate analizele medicale. Hrana, mâncarea, somnul, strict supravegheate. Nu poate fi vizitat !, se vaietă mama, inginera Marcu Sidonia. Ortansa ascultă, înțelegătoare, fără comentarii. Târziu, doamna Mitulescu l-a întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Să vadă ce va fi de acum încolo. Deocamdată era în viață. Nimeni nu părea să râvnească la viața lui. Iahuben era bărbat și ostaș vechi. Mai fusese luat o dată rob și scăpase. Va scăpa și acum. De ce să se vaiete? Va aștepta și se va gândi cum să scape. Dimineața era frumoasă. Soarele se ridica spre cer, ieșind din nisipuri. Era încă răcoare și ușor de mers. Acum Iahuben începu să zărească destul de aproape verdeața oazei cu copaci înalți, cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime, zicând: − Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei dar să intru? După ce a spus aceste cuvinte, a plecat. Când m-am deșteptat, am început să mă vaiet și să mă gândesc dacă n-am păcătuit cu ceva în mintea împotriva ei, căci nu era altcineva în chilie decât numai eu. Deși m-am chinuit multă vreme, totuși nu m-am găsit vinovat cu nimic față de ea. Văzându
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]