783 matches
-
bune pentru unii și rele pentru alții. De data asta a fost bună pentru Oprea, deși el nu scapă de urmărirea penală (cum vrea să ne convingă, împotriva realității, șefa DNA) @ Când toți factorii politici - inclusiv cei care acum se vaită - se vor pune de acord și vor anula această prevedere, lucrurile se vor clarifica decisiv @ A căzut prima ninsoare în Harghita. Semn că pe meleagurile noastre, dintre cele patru anotimpuri, au mai rămas doar două...@ Cioloș este în America, la
Ce s-a mai întâmplat în această săptămână? Hai să răsfoim ziarele şi să revedem ştirile. [Corola-blog/BlogPost/92355_a_93647]
-
mănuși în astfel de cazuri, a zis că așteaptă să mă întorc cu banii. La nici două ore după plecarea mea de la dânsa, revenind, am găsit-o cu altul! Că să vezi, Emilică, c-o fi, c-o păți, se văita ea, eu nimic, hai sictir, cucoană, să-ți fie de bine și am plecat trântind ușa!... La scurtă vreme după aceea, i-am citit necrologul inginerului Donciu în ziar. Dar ce s-a întâmplat? am telefonat nedumerit unei cunoștințe. S-
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
și-i fac praf dintr-o pocnire! Când a ajuns în pădure, acolo... liniște, zăpadă, copaci și tufișuri înghețate și cu chiciură pe crengi. Moșul, văzând atâta liniște: “ Dacă pădurea este fermecată și când voi da cu toporul o să se vaite și-o să se repeadă cu toate crengile la mine? Mai știi? Am mai auzit eu o poveste când copacii au sărit pe unul cu toporul în mână și l-au făcut zob! Ei, ce te faci? Pe urmă au chemat
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
sunt copii! Dar noi? Oameni în toată firea! Turnă pe gât cu sete vreo două pahare. Între timp, mama scotea de pe mine paltonașul, hăinuța, ghetuțele...După fiecare, exclama stupefiată : -Aooleuuu! Aoaaoleuuu! Se trezise și surioara mea, care chicotea când se văita mama. Eu tăceam chitic și scoteam limba la ea, înciudat că râde de mine. Mama a sărit în sus, înfuriată : -Uite, mă, Ioane ! Să ți-l spun ! A lăsat copilu’ singur, cică să se facă bărbat. Să se călească în
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se temeau. Răzăși în teatru! Cine-a mai văzut?! Boieri, curteni, mai treacă meargă, dar răzăși?! Mneata, mărite Doamne, să nu zic cu păcat, te visai la Tibru, și când colo, la doi pași, Bahluiu, sireacu! Oi, oi, oi! - se vaită cel gras. Oi, oi, oi! Nu-mi mai aduce aminte! Ce rușine! Cum m-au azvârlit, ca pe-un bolovan! — Așa-s turcii, spuse spătarul. Noroc că era apa mică și ai șale mari. Dar și așa, dacă nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pivniță, descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții!” când dau cu ochii peste hârtia asta... era aruncată peste napi... îi recunosc scrisul... of, of, of! - reîncepu să se vaite hangiul. Metodiu luă hârtia și citi: „Quousque tandem abutere, pater, patientia nostra? Quamdiu etiam furor iste tua nos eludet? Nihilne te amorem nostrum, nihil timor urbis moverunt? Salve, pater meus. Post festum, Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ajunse în cele din urmă la Dunăre, în spatele unui vas tras lângă un mic debarcader din scânduri. Pe punte, cel ce părea a fi stăpânul, de cum îl văzu pe turc, se sculă de pe un butoi și începu să se vaite: — Bre, Osman, halva ai luat, sardea ai luat, icre ai luat, la Beci nu m-ai lăsat, ce face io, bre, aici? Vrei io murit? Murit, bre, dacă vrei, da’ lase plecat! — Gura - făcu turcul calm. Grecoteiule, îl iei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înfrunta doar o mână de mercenari care nici măcar nu cunosc acești munți. Planul lui Gacel pare bun, iar noi trebuie doar să-l urmăm punct cu punct. — Dar nici măcar nu știm cu câți mercenari va trebui să ne luptăm! se văită Laila. — Pilotul m-a asigurat că nu vor fi mai mult de douăzeci... - spuse Gacel. Și părea destul de convins. — Ai încredere în el? — Totală. Altfel n-aș fi aici. Arătă cu mândrie arma. Am încercat-o pe drum și nimeresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asigură că nu se zărea nimeni și că tovarășii lui, cel din stânga și cel din dreapta, se apropiau acoperindu-i spatele. Abia atunci se hotărî să străbată fără grabă mica distanță ce-l despărțea de rănitul care nu înceta să se vaite și să scâncească. Când se află la numai o aruncătură de piatră, numărul doi strigă: — Stați liniștit! Am venit să vă salvăm, dar vă avertizez că vă văd și că la cea mai mică mișcare suspectă vă împușc. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scurge foarte încet și, cu fiecare clipă, se făcea tot mai întuneric. Nimeni nu se mișca, gândindu-se, stând ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Strickland. — Când a orbit, ședea ceasuri întregi în cele două încăperi pe care le pictase privindu-și cu ochi nevăzători operele și văzând poate mai mult decât văzuse vreodată în toată viața lui. Ata mi-a spus că nu se văita niciodată de soarta lui și nu-și pierdea nici o clipă curajul. Până la sfârșitul vieții, mintea i-a rămas senină și netulburată. Dar i-a smuls Atei făgăduiala că după ce-l va îngropa - v-am spus că i-am săpat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp al infamiei, al cărui clește din lemn strângea mâinile și gâtul unui bărbat Îmbrăcat țărănește. În jur, râsetele privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei prăvălii, Întipărită pe caldarâmul arzător. Dante Îi făcu semn tânărului să se oprească, apoi se așeză pe lada pe care celălalt o lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcat și ochii i s-au umplut imediat de lacrimi. - Eleanor, ai pățit ceva? - Nu, cred că nu, a răspuns ea cu voce pierită și a izbucnit În plâns. Calul meu a murit? - Doamne! Sigur că da. - Ooo! s-a văitat fata. Credeam că sar și eu. N-am știut... El a ajutat-o blând să se scoale și a ridicat-o pe șaua lui. În felul acesta s-au Întors acasă: Amory mergând pe lângă cal și ea aplecată În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul a intervenit deja artificial, și își expune impresiile cu lux de amănunte. Anna se vaită și întreabă cu voce răgușită dacă n‑ar fi bine să se așeze undeva. Nu ești deloc în formă, spune Sophie, dar totuși se așează. Anna ar vrea să‑și piardă urma în America, să cunoască și altă viață în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a altora? Pentru că negativul se împarte, într-adevăr, inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una mai mare ca a noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
mă alinți câteodată ? N-ai să mai poți să mă găsești, căci viața mea e minunată. Durere...Știu că-ți este dor să umbli-n mine cu-a ta haită, dar de când prin speranțe zbor nimic în mine nu se vaită. Regrete...În zadar ați vrea să vă-nsoțesc în lumea voastră. Am uitat tot ce-n viața mea avea ca spațiu doar o glastră. Trăiesc intens. Trăiesc plenar, având speranțe, perspectivă și nicio lacrimă măcar nu poate să-mi mai stea
TRĂIESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364346_a_365675]
-
și ea redusă ca dimensiune așa că Halviță de-abia-și menține echilibrul. Fond muzical, un cântec de petrecere. În mijlocul scenei brancardierii ridică targa la subsuori și o trântesc cu putere de podea. Urmează tânăra subofițer. Când o zărește, Halviță începe să se vaite. Apoi fuge constant din calea sa. Halviță are hainele șifonate și rupte ca vai de lume. Brancardierii pleacă fără targă, se întorc de la ușă, o iau și vor să pornească față în față, apoi spate în spate, până când unul dintre
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Leterați, așa cum nu prea și-a dorit, da, dar revoluționari?! Dimpotrivă! Acest mesianist de o zi al plebei proletare (întotdeauna vota cu opoziția care-i era profund antipatică), cochetând în mijlocul camarilei socialiste, unde se bătea amical cu Gherea pe umăr, văitându-se de afacerile ce-i mergeau din ce în ce mai prost, iacobinul răspopit ce simte o arzătoare dorință de a intra în parlament, renegându-și, spre sfârșitul vieții, convingerile de altădată: „Să apăr Sfânta Constituțiune!”, girondinul cu nostalgia iacobinismului și viceversa, asemenea unui
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
rar...imensitatea aceea albastră , tronând peste verdele munților o supăra...simțea ușor , temerea munților: să nu se dărâme cerul peste ei. Visase într-o noapte că valuri de cer, se prăbușeau peste păduri , amestecând verdele crud al frunzelor ce se văitau a moarte, cu valuri de noroi negru și urât mirositor; ea fugea la o distanță foarte mică, amenințată de goana albastrului din cer, care declanșase apocalipsa...Valurile de pământ negru acopereau , pe unde treceau , case, grădini, sate , orașe. În urmă
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
de ani!”. - La noi ar funcționa același „sistem”? - Aici nu trebuie să existe democrație pentru că nu este construit sistemul. Întâi disciplinează-i, apoi dă-le libertate! Când ai dat libertatea fără disciplină, iată ce se întâmplă! Văd că deținuții se vaită acum în închisori că nu au televizor cu nu știu ce diagonală. Și l-am întrebat pe tata ce televizor avea în pușcărie. Să-i scoată la muncă, că n-au cu cine face autostrăzile! Eu, care umblu în toată țara, observ
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
femeia în treaba asta? - Dar cine să aibă - tu-i anafura mă-sii de iepuroaică. Auzi la ea! Să-mi facă două odată, la vremea aista! Abia le hrănesc pe ălelalte, dapă-i încă două! - Lasă, măi, Vasile, nu te mai văita ca o babă beteagă de șale, te descurci tu cu toate greutățile, că doar nu sunt muritori de foame prin zonă. Atunci, dacă nu faci tu cinste, las’ că fac eu pentru tine. Vino să te cinstesc cu un țoi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
te pedepsește, dacă m-a trimis pe mine în întâmpinarea dumitale. Tocmai treceam prin fața casei în drumul meu, când ți-am auzit țipetele de disperare și de durere. Lasă că totul o să iasă bine. Stai liniștită. În timp ce tânăra necunoscută se văita în mijlocul patului din cameră, doctorul Istrate scotoci prin dulapul indicat de gazdă și își alese ce-i trebuia să aducă pe lume o nouă viață. Descoperi-se întrerupătorul de pe perete și aprinse lumina în locuință. În cameră atârna un bec
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]