237 matches
-
căldarea roșiatică, fierbinte a străzii, admirând zidul morții de pe First Avenue. Drumul urcă brusc aici, unde tunelul se deschide ca un evantai, cățărându-se iar spre lumină. Mașinile săreau și se hurducau pe pragul de la ieșirea din tunel, provocând teribilul vălmășag de la periferie din cauza trapelor din pasajul subteran. Fielding a concediat Autocratul cu un gest, după care am hoinărit gânditori, producătorul în costumul lui gris-perle, regizorul în costumul lui larg și negru ca tăciunele, și într-o stare de agitație teribili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
târziu, Barry a intrat în posesia unei înregistrări video a cursei și până și astăzi o mai soarbe din ochi. Nu numai că Bumboy a câștigat, dar aproape că a fost singurul supraviețuitor. La penultimul obstacol s-a produs un vălmășag cumplit. Bumboy a sărit sforăind prin întreg haosul - și a rămas singur să mai sară peste un ultim gard. Unicul cal rămas în cursă s-a cabrat hotărât Nu a mai sărit ultimul gard viu: pur și simplu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strop de rușine, nicăieri. Câteva se zbătea să se elibereze și să se amestece de furie, în zbârlirea părului facial al polițiștilor - dar nici un strop de rușine... Câinele se zbătea să se elibereze și să se amestece cu acest riscant vălmășag omenesc. L-am dezlegat. La început a alergat în cercuri tot mai largi, cu limba practic aruncată din gură peste umăr, ca o eșarfă. Apoi s-a oprit și s-a așezat în profil, drept și cu o înaltă conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie. Foame, Plânset mondial... Pe când lasă-amurgul flăcări Pe-un final ce se anunță Pe-un decor
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
e o misiune, proclama Durán. Spania are nevoie de mai multe coaie și de mai puține cenacluri literare. Din nenorocire, locotenentul Durán avea să-și piardă viața În curînd, Într-un accident spectaculos survenit În timpul unei razii În Barceloneta. În vălmășagul ciocnirii cu niște anarhiști, Durán căzuse printr-un luminator, de la etajul al cincilea, plesnind Într-un morman de măruntaie. Toată lumea a căzut de acord că Spania pierduse un mare om, un bărbat ilustru cu viziune asupra viitorului, un gînditor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
concrete. In unele zile privilegiate, Mini, printr-o sforțare, zărea, în lumina mare în care plutim, desenîndu-se acele forme nimbate. Unele erau asemeni unor imagini pe jumătate suprapuse, cu o dublă aureolă de cercuri îngemănate în jurul capului oval; altele, un vălmășag de suprapuneri; câteva, bine închegate și izolate statornic; multe din ele rătăcite de puterea coeziunei și rătăcind în materialul spiritual inform, lărgindu-și nemăsurat și diluat proporțiile aureolate și descompunîndu-și substanța sensibilă spre pericolul dizolvărei în spațiu. Așa îi apăreau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
au fost atât de viață pline, și azi se sting așa ușor. În tot, se simte un fior, O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și‐n mine. Pe sub amurgu‐ntristător Curg vălmășaguri de suspine, și‐ n marea noapte care vine Duioase‐ și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor. Al. Mateevici (1888 - 1917) Poetul preot Al Mateevici s‐a născut în Cainar, sat vecin cu Căușenii. Ca poet el s‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
trăită frumos, cinstit și demn!”. Despre Bârlad: „Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma.... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!...” Ion Hurjui, „Pagini medicale bârlădene”, Nr.130-131, 2009 *** Bârlad, 21 dec. 2008 Stimate Domnule Dr. Hurjui, Mă adresez doar cu acest titlu, din multitudinea de titluri medical-profesionale și scriitoricești pe care le-ați obținut ca rezultat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
S-au fost atît de viață pline, Și azi se sting așa ușor. În tot, se simte un fior. O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor Mor în grădini, și mor și-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmășaguri de suspine, Și-n marea noapte care vine Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor. (cca 1927) Tablă de materii Traducătorul la maturitate (Ștefan Avădanei) / 5 Dincoace de oglindă Sonetul XVIII / 9 Trăia-n umbrar de codru
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Michael Jackson. Atunci, știam că și-au atins profilul definitiv. C XX Dacă trece o zi fără să ia pastilele verzi cu care-l îndoapă doctorul Iolescu, i se întunecă vederea și începe să vadă doar în interior. Un așa vălmășag de imagini i se acumulează sub frunte, că i se pare că universul nu există decât în capul lui. Atunci Cosmin își ia capul în mâini și-l așează pe poliță, între Sfânta Treime și poza lui Leo, care fluieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de magazine, în fața cărora vânzătorii se războiau cu trecătorii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de foame și de frig... ― Nu mai putem, oameni buni! strigă deodată și Leonte Orbișor, încurajat parcă. Din iarna asta nu-i chip să ieșim. Ori murim, ori... ― Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. Murim! Din vălmășag se desprinse mai clar o voce ascuțită: ― De trei zile n-am băgat nimica-n gură, de nici nu știu cum mă mai țin pe picioare, uite asta mi-e crucea! Primarul, ca să-și redobândească autoritatea, răcni mînios: ― Ho!... Ho!... Destul! și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai bine ne-am duce cu toții la boierii cei mari să-i rugăm să împartă moșia la oameni, dacă tot nu-i mai trebuiește cucoanei și o leapădă! ― Uite-așa, da! aprobă ascuțit Leonte Orbișor. Asta-i vorbă înțeleaptă! În mijlocul vălmășagului stârnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai pătrunzător: ― Ne ducem și până la vodă să ne facă dreptate! Primarul se răcorise răcnind; continuă deci mai liniștit și chiar cu o undă de batjocură: ― Măi oameni, măi oameni, de ce vorbiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta-i țară de haram, domnule părinte? Fii liniștit și nu mai asculta toate prăpăstiile! A doua zi se pomeni la Drapelul cu Grigore Iuga. Nu se întîlniseră de vreo două săptămâni. Venea să se intereseze care este adevărul în vălmășagul de știri ce circulau și se băteau cap în cap. La club se colportau lucrurile colorate după partide. Chiar oamenii despre care se știa că sunt în relații intime cu miniștrii sau nu știau nimic precis, sau ascundeau înadins adevărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pace, conașule! zise vizitiul. Răspunsul cu "deocamdată" nu-i plăcu lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. În toate gările, în schimb, vălmășag de oameni speriați, care-și povesteau grozăvii despre țăranii răzvrătiți și mai ales despre intențiile lor. Toți recunoșteau până la urmă că la ei e liniște, ce-i drept, dar că se pregătesc lucruri nemaipomenite. Grigore știa bine că prin părțile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căreia clocotul de urlete îi împrumuta o înfățișare războinică. ― Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorîți?... Noi nu ne speriem de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... Să nu trageți, fraților!... Prefectul împietrise pe șosea, privind vălmășagul de țărani și murmurând în neștire: ― Calm, calm, domnilor... Primul-procuror Grecescu rămăsese câțiva pași mai înapoi, iar maiorul, abia strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților!..." M-a împușcat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îi din cauza golanilor iștia care ne-au luat totul și am devenit slugi fără simbrie, zâua mamei lor!” „Ai grijă, Toadere, ce vorbești, că nu știi pe cine ai în față”. „Ai dreptate. Lumea-i plină de nemernici”... Cu acest vălmășag în minte, s-a ridicat de pe laiță și a ieșit. A ocolit magazia și a pornit către biroul șefului. Ce s-o întâmplat? Nu ai astâmpăr? - l-a întâmpinat acesta. Păi nu prea am. Aș vrea să știu ce treabă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ceva neîngăduit. Se gândise desigur la compoziția lui Weber pe care o cânta orchestra.) Nu i-am răspuns nimic, pentru că a trecut pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat, făcând de câteva ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca niște umbre pe un perete alb, apoi capătă înfățișări adevărate de oameni și cai...Aud aievea tropot de cai, zăngănit de arme și glas omenesc. Peste toate unul răsună mai clar. Se simte că este al unui stăpân... În vălmășagul acesta - ca un ecou - aud și glasul țigăncii: „Am să te mai caut, boieruleee! Nu te voi lăsa siiingur! Am să-ți fiu mereu în preajmăăă!” În clipa următoare, aceleași imagini - cai și călăreți - curg prin fața mea ca un râu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de scriitor, socotind că cele două volume sunt doar un dar ce-mi vine de la Creatorul a toate, fiindcă mi-a dat mai multe zile și ani decât am sperat în cele mai optimiste așteptări. Dacă aș fi dispărut în vălmășagul războiului sau după aceea, în vremurile crâncene prin care am trecut ca un neagreat, tacit potrivnic stăpânirii din vechiul regim când mă putea aștepta oricând o temniță din care să nu mai supraviețuiesc, activitatea mea literară n-ar mai fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
parcul și orașul magic al viitorului dispăruseră. În schimb, un șir de magazine cu etaj, foarte unite, alcătuiau un tipar monoton de o parte și de alta a străzii. Ajunse la el un glas de bărbat, detașându-se dintr-un vălmășag de alte sunete: - Sunt sigur că este reporterul care a intrat în magazinul acela de arme. Deci revenise în epoca lui. Poate chiar în aceeași zi. În timp ce se îndepărta încet, auzi același glas pătrunzător: - Pare cam bolnav. Mă întreb ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ciudate ce izbucneau de peste tot. Deschise nerăbdător ușa, și zgomotul îl izbi ca o lovitură de baros. Era atât de intens, încât se opri în prag, retrăgându-se speriat. Dar rezistă, clipind continuu din ochi, și încercă să-și ordoneze vălmășagul de imagini vizuale care rivalizau ca magnitudine cu acel torent de sunete. Bărbați, bărbați, bărbați pretutindeni. Mii de bărbați într-o sală de spectacole lungă și lată, cu zeci de șiruri de scaune, bărbați neliniștiți care umblau, în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al vieții, găsindu-mi sufletul pereche (deci o altă minune), care mi-a permis să încheg o familie fericită care mi-a fost scut împotriva răutății vremurilor și a oamenilor. O altă mare minune a fost aceea că, prins în vălmășagul vremurilor de război, cu toată vrăjmășia unor oameni răuvoitori, am fost ocrotit tot timpul și salvat chiar din focul luptei alegându-mă chiar cu brațul stâng zdrobit, revenind nesperat la profesia de educator. După război, alte noi minuni m-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]