1,093 matches
-
-te că poimâine ne vom despărți! Posibil pentru totdeauna... dar poți să fii sigur că vei rămâne pentru mine o plăcută și de neuitat amintire. Mai avem totuși focul de tabără de mâine seară și încă o posibilă potolire a văpăilor din inimile noastre... Munții se-ntâlnesc, darămite oamenii... Natașenka. I-adevărat, dar iubirea noastră mâine seară se va încheia... Păcat că aparținem unor gulaguri diferite. Am înțeles perfect că și voi aveți gulagul vostru împrejmuit cu aceleași lozinci mincinoase: fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
temutul tată. Mămucă-mămucă! Nu știu cum să-ți spun... dar parcă pluteam prin ceruri și pentru o clipă aproape că am luat foc, parcă mi-a dat foc, mămucă! Precum cei din vechime care aprindeau focul cu bățul, prin frecare. Și o văpaie parcă a trecut prin mine, mămucă!.. Îți mulțumesc și-ți sărut mâna că m-ai făcut fată, mămucă! Vreau și eu să fiu mamă, mămucă! Dă-mă, mămucă după el! Vei fi! Fără îndoială vei fi, Paraschiva mamei! Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
slugăreală? Ce zici, Paraschive? Douăzeci și doi de ani din tinerețea mea, nu tu bărbat, nu tu gospodar, nu tu amant pentru o dulce mângâiere după care am tânjit zile și nopți în șir! Ajunge, Paraschive! Că ardeam ca o văpaie, ca un cuptor încins, Paraschive! Și tu... nicăieri... Ori, dacă nu, dormeai lângă mine ca o bucată de lemn... Ca un pisoi castrat, Paraschive! Dar tu nu te-ai gândit că aveam pe cap atâtea responsabilități, Iosefina?.. O eroare, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt legată strâns, și dedesubtul meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întâi războiul cu tranzitul dintro localitate de graniță nu era deloc ușor, graniță frământată de către trupele care se retrăgeau după război, urmată apoi de secetă. Având în minte și-n gând bine imprimată imaginea secetei din 1946, am compus poezia „Văpaia.” Războiul ne-a afectat serios pe noi cei de la granița de est, moral și material. Pe mine m-a marcat profund și m-a sensibilizat într-un mod cu totul deosebit, astfel că puțin mai târziu am compus poezia „Trecut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care i le dedică Rob Riemen sunt decupate parcă dintr-o fascinantă elegie ce vorbește despre curaj, demnitate umană și irepresibiliă dorință de libertate: Deodată i-a venit în minte o altă imagine. O dimineață de vară timpurie. În văpaia primelor raze de soare, câmpurile de grâne colorau colinele din depărtare într-un galben și mai intens. Satul era gol. Tocmai își sărutase cei doi copii care dormeau și bebelușul abia născut. Era gata să plece la Roma, dar tânăra
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu tonalitate de rugă, în potirul salutar al muzicii: "Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are / A nevăzuților mișcare / Și în sine strălucește pe cînd mă contemplă / Cu văpaia sa, aș ține / Un colocviu fără milă cu eroarea din mine, / În genunchi, cu fața în lacrimi către templul / Prăbușirii soarelui. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, / Ascult sunetele ce mă înconjoară / Născute din mîinile tale, cu pudică / Soartă
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
poezia formelor legale ale naturii, în care omul și conștiința sa morală și-au aflat clima de bucurii și dureri; iar plutonică acea parte ce corespunde în general laboratorului și care ș...ț vine mai din adînc, de unde se frămîntă văpăile obscure". De aici încolo, întregul demers critic, desfășurat cu fervoare și erudiție, urmărește un unic țel: demonstrarea superiorității postumelor și calificarea antumelor drept rodul unui proces al degradării. Enunțurile de acest gen sînt atît de numeroase încît problema constă doar
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
cenușă Și supraviețuirea n-o afli decât prin săvârșire. Semnul era temeinic: cine l-a distins Nu poate să dea greș de vrea să te găsească. Oricine-și recunoaște pe ai lui: mândria Nu era izolare, umilința nu era lașă, Văpaia cea plăpândă, camuflată din cuget nu era o scăpărare de chibrit
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
a reaminti mereu combustia a cărei nostalgie o poartă: „Din fluviul de flăcări/ născut atunci mă trag, din lava ce-a luat/ în sine priveliștea și-mprejurarea, lăsînd/ pe loc apneea, absențanfricoș ată, de eclipsă” (Fulger); „Ne priveau apoi lacomi văpăile colorate din palme” (Printre cei primejdioși); „O piatră căzînd prin vidul cosmic, arsă de tot, postumă. Tristețea-i lipitură de pe flăcări” (Interiorul lucrurilor); „ai voie să bei/ în sinea ta pentru focul devorator” (Politețe). Astfel s-ar putea explica senzualitatea
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin pătimire și moarte, al unei întregi umanități, desigur; dar biruitor prin luptă activă, niciodată. Biruința e a celor mulți.” Poate, de aceea, versiunea a
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
mîneca îmbibată în benzină, o puse deasupra discului, o lipi și pe ea acolo, o aprinse, apoi se întoarse și intră țopăind în drogherie. Străbătuse mai bine de jumătate din intervalul dintre rafturi cînd mașina de-afară explodă cu o văpaie care dărîmă aproape toată vitrina de sticlă a magazinului. Chigurh se strecură prin portița de acces de la tejghea și se duse direct la rafturile farmacistului. Găsi o cutie de seringi și un flacon cu tablete de Hydrocodone 1 după care
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
un flacon cu tablete de Hydrocodone 1 după care se întoarse la tejghea și se uită după penicilină. Nu o găsi, dar descoperi în schimb niște tetraciclină și sulfamidă. Și le îndesă pe toate în buzunar, ieși de după tejghea în văpaia portocalie a focului, o luă pe intervalul dintre rafturi, luă o pereche de cîrje din aluminiu, apoi împinse și deschise ușa din dosul magazinului și o porni țopăind pe pietrișul parcării din spate. Alarma de la ieșirea din spate se declanșă
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
democratic, prin formalizarea vieții parlamentare. Corespondența diplomatică străină confirmă demersurile făcute de Rege pentru a nu deschide aceste lucrări în formula rezultată din alegerile nedemocratice. Exilul și Constituția din 1992 Ochii mei se sfârșesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia... Plângeri 2:11 „După aceea Mă voi întoarce și voi ridica iarăși cortul cel căzut al lui David și cele distruse ale lui iarăși le voi zidi și-l voi îndrepta,” Fapte 15:16 La 30 decembrie 1947 se proclamă
Băsescu, atac inutil la monarhie. Vezi aici cronica prezenţelor Regelui Mihai în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/47466_a_48791]
-
ceriul e cu nouri mestecat, O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simțiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simți a mea turbare, Cum nu vede al tău ochiu cu văpăi de chihlimbare Noaptea turbure din peptu-mi, zbuciumul ce am în sân, De când sunt deștept pe lume, de când știu că sunt român! Cum n-am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioare Să jelesc ticăloșita a poporului meu stare
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
pleca, voi merge să pun o jerbă pe mormântul lui Edgar Poe.” Pentru că e înmormântat la Baltimore. Și ce flori să-i duc poetului? Cele mai frumoase, cele mai regale dintre toate: iriși. Nimic nu are splendoarea mantiei lor - de văpaie albastră, strălucitoare și noptatecă totodată. Așadar - iriși. Ai putea crede că nu e mare lucru să duci la cimitir o jerbă de iriși; ei bine, nu e chiar așa, jerba asta îți dă un aer stângaci și naiv greu de
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
și totuși străbătut de umbre și de iluzii. Care vin de departe și sunt, chiar cu prețul vieții, peste poate de înțeles. La Alecsandri, în Pastel-ul chinez, unde convenții complicate și stări abia mărturisite culminează, discret, totuși, într-o văpaie arătată ca în oglindă: „Umbra ei pe fața apei, de pe pod ușor plutind,/ Cu-o mișcare voluptoasă trece lin și se oprește/ Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... / El tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește.// Iar
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și anume răcorirea văpăii dorințelor carnale“ (p. 196) Între „refrigeratio“ și „răcorire“ e aceeași distanță ca între „aestas“ și „văpaie“. Parcă treci de la răceala unei capele romanice la firida de cuptor a unor mirosuri intime. În loc de frigul fără mister al unui jargon aseptic, dai peste o clocotire de urdori îmbietoare. Hotărît, româna e o limbă calidă, unduitoare, lipicioasă, dar fără
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
nici cînd, nici cum M-a prins în ghearele lui calde Un fluture crepuscular. Alături mie, copilandre Torc mierea lumii din mărar, Funii sfințite leagă timpul De păpădii, roua-i țigaie. îngeri gigantici țin, cu schimbul, deasupra-mi jerba de văpaie!
Mierea lumii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15643_a_16968]
-
transparența unei raze topite într-o floare de colț rechini prin morminte electrolitice lasă închisă în urmă privirea care nu mai vrea să moară și lacrima traversată de la sărat la dansuri alegorice de la prezent la tristețe enzima transformînd alcoolul în văpaie și harfele în sînge întinerit în sincope transformă inima în vîntul coagulat pe tipsii înflorite transformă scripeții durerii în curvia curcubeului și țipătul mărăcinelui în tuburi de orgă intru în singurătatea camuflată a memoriei orb în claie de fosfor acolo
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
o individualitate, nu doar o parte geografică a lumii, ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea la cer,/ Câmpii de lumini să-nfioare,/ Luceafărul simte văpaia arzând/ Și tremură, bietul, și moare./ Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de zări/ Lin picură liniștea dulce" (din poemul Dimineața). Unda tristeții metafizice, înălțarea durerii la
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
vibrație cosmică definitorie, prevestind destrămarea sacrului și răvășirea lumii din poezia lui Lucian Blaga. Caracteristică imaginilor acestei poezii - "vâltoare de patimi și de năzuinți" - e fluidizarea furtunoasă a materiei ca o formă de revoltă. Totul se topește în "râuri de văpaie", într-un unic și impunător val al energiei protestatare, ca un "uragan de lavă" sau ca "un râu de flăcări". Apa stihială sau valul aprins sunt alte combinații metaforice de elemente primordiale. Percepția lumii (,valul firii") și percepția timpului (,valul
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]