469 matches
-
citit actul de canonizare al Sf. Iosif. La această ceremonie au participat și IPS Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, PS Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor. În diferite perioade, la Mănăstirea Văratec au viețuit mai mulți teologi și oameni de cultură. Printre aceștia sunt de menționat următorii: <poem>:""În singurătatea mănăstirii Ulterior, acest epitaf a fost înlocuit cu un altul, scris chiar de Veronica Micle. După cum mărturisea el mai târziu, pe atunci
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Ștefana Velisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Vara, în special, aveam adevărate șezători, audiții muzicale, o viață spirituală foarte frumoasă"". Referitor la șederea părintelui Bartolomeu la Văratec, maica stareță Iosefina Giosanu își amintea în 2011 că acesta ""toată săptămâna o petrecea la masa de lucru și scria, scria, scria... Duminica și în sărbători lăsa însă masa de lucru pentru sfânta masă a altarului. Cobora la biserica mare
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
când, lăsa deoparte scrisul și mergea pe sub poala pădurii pentru a se destinde în mirificul peisaj al împrejurimilor Mănăstirii Văratic. Parcă sorbea din ozonul de brad acea putere și inspirație pentru a scrie mai departe operele sale"". Vorbind despre Mănăstirea Văratec, Zoe Dumitrescu-Bușulenga afirma: "" Când am intrat pe drumul de la Piatra Neamț într-acoace, (...) am intrat într-o stare foarte ciudată. Mi se părea că sunt într-un decor. Într-un decor, într-o scenă turnantă, fiindcă nu realizam bine unde sunt
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
aceea am venit aici, mi s-a părut totul mai altfel decât la alte mănăstiri. (...) Deci, peisajul m-a fascinat mai întâi. Și simțeam că în peisajul ăsta stăpânesc niște forțe. De 25 de ani, însă, am înțeles. Aici, la Văratec, a fost ceea ce au numit un topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt."" Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost zidită între anii 1808-1812, fiind sfințită în anul 1812. A fost pictată în 1841, după care a fost sfințită de mitropolitul
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
un osuar unde au fost depuse osemintele maicilor din vechiul cimitir al mănăstirii. În exteriorul bisericii, lângă absida altarului, se află mormintele acoperite de plăci funerare ale unor călugărițe care au jucat un rol important în istoria comunității monahale de la Văratec. Aici sunt înmormântate următoarele maici: Biserica "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" a fost construită din lemn în anul 1817, în cimitirul vechi al mănăstirii, aflat la o distanță de aproximativ 150 m sud-est de Biserica "Adormirea Maicii Domnului", pe o culme
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
1960-1961 în câteva încăperi din cadrul mănăstirii a fost amenajat un muzeu unde este expusă colecția de obiecte bisericești - broderii, icoane, vase liturgice, manuscrise, cruci etc. - cu valoare istorică și artistică. Printre aceste obiecte de patrimoniu sunt de menționat următoarele: Mănăstirea Văratec a fost descrisă în mai multe opere literare care descriu zona munților Neamțului. Printre primii autori care au descris Mănăstirea Văratec se află diplomatul Wilhelm de Kotzebue (1813-1887), care a trăit 15 ani în Principatul Moldovei și s-a căsătorit
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
liturgice, manuscrise, cruci etc. - cu valoare istorică și artistică. Printre aceste obiecte de patrimoniu sunt de menționat următoarele: Mănăstirea Văratec a fost descrisă în mai multe opere literare care descriu zona munților Neamțului. Printre primii autori care au descris Mănăstirea Văratec se află diplomatul Wilhelm de Kotzebue (1813-1887), care a trăit 15 ani în Principatul Moldovei și s-a căsătorit în 1842 cu una dintre fiicele prințului Gheorghe Cantacuzino și ale Elenei Gorciakof. El a scris o carte de memorii intitulată
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
fost tradusă în limba română de Anna Rosetti-Maiorescu în 1884, la București, sub titlul "Din Moldova. Descrieri și schițe". În schița „Mănăstirea Tomnatica (Varatic)”, diplomatul german descrie o călătorie făcută în zilele de 11 și 12 iulie 1853 la Mănăstirea Văratec. El este încântat de priveliștea maiestuoasă, cu munți care "„se înălțau în fața noastră, acoperiți cu păduri tufoase de brazi întunecoși”". Pe atunci, în mănăstire viețuiau vreo 800 de călugărițe. În jurul bisericii se aflau case călugărești risipite pe un vast teritoriu
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
poposit aici s-a aflat și poetul și diplomatul Dimitrie Bolintineanu, aflat în toamna anului 1857 într-o călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică "Călătorii în Moldova" (1859). Poetul a mers la Mănăstirea Văratec, unde fusese invitat cu câteva zile înainte de către maica Eugenia Negri. Pe drumul spre mănăstire, el întâlnește trei trăsuri, în prima dintre ele aflându-se maica Eugenia ce mergea la Iași. Aceasta se oferă să-i însoțească la mănăstire, dar
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de călugărițe!”". El descrie casa maicii Eugenia, unde găsește o bibliotecă în care se aflau toate cărțile tipărite până atunci în limba română și un salon care rivaliza în lux cu cele mai renumite saloane din Iași. Pe atunci, la Văratec viețuiau mai multe sute de călugărițe, care formau un sat mănăstiresc. El laudă patriotismul maicii Safta Brâncoveanu, "„acea femeie extraordinară pentru timpul nostru; ea lăsă poziție strălucită, bogății mari și, oprindu-și o parte din veniturile sale, se retrase într-
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de călugărițe, care formau un sat mănăstiresc. El laudă patriotismul maicii Safta Brâncoveanu, "„acea femeie extraordinară pentru timpul nostru; ea lăsă poziție strălucită, bogății mari și, oprindu-și o parte din veniturile sale, se retrase într-această mănăstire. Călugărițele din Văratec ne spuseră că, puțin timp înainte de a muri, bătrâna Brâncoveancă zicea: «Este un an de când era să sfârșesc cu viața; dorința însă a vedea Principatele unite, mi-a lungit zilele; acum speranța este pierdută pentru mine; nu mai am pentru
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
asfințitului”." Pe aici a trecut și scriitorul Calistrat Hogaș în călătoriile sale prin Munții Neamțului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, descriind mănăstirea în povestirea „De la Văratic la Săcu” din volumul "Pe drumuri de munte" (1912). După cuvintele scriitorului, Mănăstirea Văratec "„își revarsă valurile sale de case albe pe poalele colinelor, cu care se isprăvesc munții săi”". El a stat două zile, constatând că în lunile de vară veneau aici o mulțime de oaspeți din toate părțile Moldovei pentru o lună
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
izbutit să se suie pe spatele unui bolovan greoi, trece de ceea parte, îi spune o glumă și-și urmează drumul înainte, scăldându-se în raze de soare”". Scriitorul și teologul Gala Galaction a prezentat și el peisajul monahal de la Văratec. "„Dacă mă gândesc la Varatec, îi văd turlele cum se ivesc peste livezi și peste holde, văd alături Filiorul, dealul rotund ca un arici și purtând pe el stejari în loc de țepi, văd căsuțele albe ca omătul risipite larg printre sutele
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Ioan N. Roman, ajutându-l să-și promoveze scrierile, de aceleași avantaje bucurându-se memorialistul Gheorghe Jurgea-Negrilești, și scriitorul satiric Radu Cosmin. Deși are probleme cardiace, Sadoveanu face excursii prin țară, unele dintre monumentele inspirându-i opera: Mănăstirea Agapia și Văratec și Cetatea Neamțului. După 1923, alături de Topîrceanu, Demostene Botez și alți colaboratori ai revistei "Viața Românească", obișnuiește să meargă la vânătoare. Este fermecat de priveliștile pe care le vede în timpul unei vizite din 1927 la râul Arieș. În același an
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
la ora 9 dimineața, fiind înmormântat pe 21 octombrie la Cimitirul Bellu din București. Casa din apropierea Schitului Vovidenia este astăzi un muzeu dedicat scriitorului, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”. După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea Mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga și poeta Ștefana Velisar Teodoreanu, dedicându-și viața apărării comunității de călugărițe. Ea a mai trăit timp de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Șchiopul (n. 1537 - m. 1594). În această ctitorie s-au mutat, pe la 1550, călugărițele de la Mănăstirea Boiștea (atestată printr-un document din 6 iunie 1446). De la Mănăstirea Topolița pleacă, în 1781, Maica Olimpiada și construiește un nou așezămănt mănăstiresc la Văratec, între anii 1781-1785. În 1790, locțiitorul de mitropolit Ambrozie vede că, din cauza extinderii satului, mânăstirea Topolița era înconjurată de casele sătenilor și hotărăște mutarea obștii de maici la Mănăstirea Văratec, care era situată într-un loc retras, mai potrivit vieții
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
1781, Maica Olimpiada și construiește un nou așezămănt mănăstiresc la Văratec, între anii 1781-1785. În 1790, locțiitorul de mitropolit Ambrozie vede că, din cauza extinderii satului, mânăstirea Topolița era înconjurată de casele sătenilor și hotărăște mutarea obștii de maici la Mănăstirea Văratec, care era situată într-un loc retras, mai potrivit vieții monahale. După mutarea obștii de maici la Văratec (1790), Biserica Topolița este preluată de către obștea satului, fiind folosită de atunci ca biserică parohială.
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
mitropolit Ambrozie vede că, din cauza extinderii satului, mânăstirea Topolița era înconjurată de casele sătenilor și hotărăște mutarea obștii de maici la Mănăstirea Văratec, care era situată într-un loc retras, mai potrivit vieții monahale. După mutarea obștii de maici la Văratec (1790), Biserica Topolița este preluată de către obștea satului, fiind folosită de atunci ca biserică parohială.
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
credință. Viața crudă și nemiloasă, a făcut ca Eminescu să fie smuls din brațele Îngerului de pază. Murind, el a luat și viața Veronicăi cu sine, dăruindu-i nemurirea. La numai 50 de zile de la moartea lui Eminescu, la mânăstirea Văratec, Veronica Își cheamă prietenii și le citește dintr-un jurnal pe care Îl alcătuise În ultimele zile, „Dragoste și Poezie”. Acolo a transcris poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu și unele din cele care i-au fost dedicate
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Însoțindu-le cu comentarii. Și-a procurat arsenic de la farmacie și În timpul nopții, acesta i-a adus sfârșitul. Ea a săvârșit un gest ca În antichitatea greacă, așa cum a subliniat N. Iorga. Și astfel, În curtea bisericii „Sf. Ioan” din Văratec, Își doarme somnul de veci cea mai frumoasă și mai cultă femeie a vremii ei, muza poetului-geniu, Mihai Eminescu, departe de mormântul acestuia pentru care și-a jertfit viața din iubire fără margini. Dar ei sunt legați pe vecie prin
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Iosif Naniescu (1818-1902), de la care ne-au rămas celebrele răspunsuri liturgice pe glasul 8, păstrate cu sfințenie și astăzi, alături de cele ale lui Anton Pann, pe glasul 5, în forma lor neschimbată - creații pur românești; Filotei Moroșanu (1876-1951), de la Mănăstirea Văratec, alcătuitorul melodiei pe glasul 8 al imnului de la Vecernie “Lumină lină”, melodie ce cunoaște astăzi cea mai largă răspândire la români; Victor Ojog (1909-1973), care a alcătuit și a tipărit "Anastasimatarul Sf. Mănăstiri Neamț" ș.a. În Transilvania și Banat activează
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
ridică biserica din cărămidă și clopotnița. De-a lungul timpului bucurându-se de numeroase danii, schitul își sporește atât obștea cât și averile. În 1860 schitul (legea secularizării averilor bisericești) se desființează, maicile fiind trimise la mânăstirile Adam, Agapia și Văratec, rămânând 12 monahii (cele foarte bătrâne) în chiliile lor. Sub păstorirea marelui cărturar și patriot Melchisedec Ștefănescu, episcop al Dunării de Jos își recapătă toate drepturile, iar după 1879 biserica este refăcută și zugrăvită de Stoica Ioniță Gheorghe (Păcătosul). Mănăstirea
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
, din botez Ștefan-Petre Ciopron (n. 30 septembrie 1896, Păltiniș, județul Botoșani - d. 28 iulie 1980, Mănăstirea Văratec) a fost un ierarh ortodox român, care a îndeplinit demnitățile de episcop al Armatei, cu sediul la Albă Iulia (1937-1948) și apoi de episcop al Românului și Hușilor (1962-1978). Născut în anul 1896 în satul Păltiniș, din apropierea orașului Darabani, | (astăzi
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
informativa nr. 304/1/23.03.1967 . Din cauza vârstei înaintate și a sănătății precare, episcopul Părtenie Ciopron s-a retras din scaunul episcopal la 1 ianuarie 1978, stabilindu-se la casa personală pe care și-a construit-o la Mănăstirea Văratec. Acolo a fost îngrijit de sora să, maica Augustina, de nepoata să, maica Adriana, precum și de către alte maici în frunte cu stareța Nazaria Niță , trecând la cele veșnice la 28 iulie 1980. A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii la 30
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Agapia (în trecut, Filioara) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Agapia (reședința), Filioara, Săcălușești și Văratec. Comuna se află în zona central-nordică a județului, la poalele subcarpaților Moldovei, în depresiunea Ozana-Topolița, la sud de orașul Târgu Neamț, pe malurile râurilor Filioara și Agapia. Este străbătută de șoseaua națională DN15C (cu micile ramificații DN15F și DN15G), care
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]