557 matches
-
Vuia, Coandă, Cioran, Eliade etc. Probabil că în cultura de anonimat de la Porțile Orientului nu ar fi ieșit din mediocritate. La moldo-valahi nu există o clasă de mijloc sau o burghezie națională, ca în apus, ci numai intermediari, agenți, dealer, vătafi, interlopi, care cu toții sunt hotărâți să distrugă orice șansă de integrare reală în UE, pentru că ei nu au o religie, ci popi, care ierta mai mult decât pot ei fură. Zeci de miliarde de euro le stau la dispoziție ca să
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374486_a_375815]
-
forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la sapă. Seara, încolonați câte cinci, făceam calea
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la sapă. Seara, încolonați câte cinci, făceam calea
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
înțelegându-se numai prin semne. Că stăteau în poziții ciudate, nemișcați și...nu știu ce tot făceau, parcă se rugau...Că duminică seara, înainte de săptămâna Rusaliilor, s-au îmbrăcat pe malul bălții în costumele lor de călușari. Dintr-un lan de grâu, vătaful a venit cu steagul la ei și toți călușarii au sărutat ștergarul steagului. Că vătaful i-a pus să jure. Că ei ridicau bețele, le loveau de al vătafului și strigau: jurăm, jurăm! Cineva l-a întrerupt pe povestitor: ce
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
parcă se rugau...Că duminică seara, înainte de săptămâna Rusaliilor, s-au îmbrăcat pe malul bălții în costumele lor de călușari. Dintr-un lan de grâu, vătaful a venit cu steagul la ei și toți călușarii au sărutat ștergarul steagului. Că vătaful i-a pus să jure. Că ei ridicau bețele, le loveau de al vătafului și strigau: jurăm, jurăm! Cineva l-a întrerupt pe povestitor: ce le-a spus, bă, vătaful? De ce să jure? -Nu v-am spus, bă, că nu
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
bălții în costumele lor de călușari. Dintr-un lan de grâu, vătaful a venit cu steagul la ei și toți călușarii au sărutat ștergarul steagului. Că vătaful i-a pus să jure. Că ei ridicau bețele, le loveau de al vătafului și strigau: jurăm, jurăm! Cineva l-a întrerupt pe povestitor: ce le-a spus, bă, vătaful? De ce să jure? -Nu v-am spus, bă, că nu se auzea? Că eram prea departe, ascuns după movilă. -Bă, da’ mincinos mai ești
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
la ei și toți călușarii au sărutat ștergarul steagului. Că vătaful i-a pus să jure. Că ei ridicau bețele, le loveau de al vătafului și strigau: jurăm, jurăm! Cineva l-a întrerupt pe povestitor: ce le-a spus, bă, vătaful? De ce să jure? -Nu v-am spus, bă, că nu se auzea? Că eram prea departe, ascuns după movilă. -Bă, da’ mincinos mai ești! a râs cel care-l întrebase și toți au râs în hohote.Povestitorul a tăcut rușinat
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
dans dintr-o suită executată la festivalurile folclorice, în pauzele dintre recitalurile cântărețelor. De atunci, o grindină de întrebări îmi zdrențuie sufletul: de unde acest obicei la români?, care au fost tainele inițierii în acest ritual?, care sunt semnificațiile lui?, de ce vătaf?, de ce steag cu pelin, usturoi, spic de grâu și ștergar de borangic?, de ce panglici albe și roșii?, de ce clopoței la picioare și diagonale roșii pe piept? Această obsedantă împerechere de roșu cu alb la călușari și de roșu cu negru
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
domnu’ Trache, fu curios Buhăianu. --Cu temei, domnule, cu temei! Numai așa se stinge supărarea. Haideți să bem temeinic, domnilor! --Nu mai bei nimic, domnule! Plecăm imediat! se oțărâ Zamfirescu. Toți săriră pe el: --Se poate, Dane? Tocmai tu? Fost vătaf de gașcă? --Puțin respect, Zamfirescule! Puțin respect pentru un om supărat! interveni ferm Buhăianu. Zamfirescu era disperat. Înciudat, își spuse hotărât în gând: le trag acum câte o înjurătură la fiecare, că prea m-au fraierit. Acum e momentul! Dar
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VĂTAFI DE HIMERE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului în această lună atât de verde ți-ai dilatat conturul prin care îți respir absența porți cu tine tot ce-i al meu
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
prin care îți respir absența porți cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam cu apusul gata să se împlinească în această lună atât de verde te-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinile ca niște gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al tău și al morții pe partea cealalat e răsăritul sau pivnița masacrul speranțelor tale Referință Bibliografică: Vătafi de himere / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
verde, galben, alabastru, multe culori, pe care le făceam fiecare rost de pe la casele noastre. Noi îi împodobeam și plugul. Nimeni nu avea voie să intervină în pregătirile noastre, decât noi. Nu am știut niciodată ce murmura, în timpul pregătirilor șeful nostru, vătaful. Era ceva de care numai doi-trei știau. Cailor li se punea pe spate câte o pătură țesută, groasă, din lână, să nu le fie frig, că era un ger de crăpau pietrele, nu alta și nu aveau hamuri. Întotdeauna caii
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
era cu noi în tot ceea ce făceam. Astăzi, oamenii au uitat să se mai roage la Dumnezeu și vezi ceea ce se întâmplă. Nu mai au frică și nici rușine unul de altul, e greu și greul ni-l facem noi. Vătaful era un om ales, îmi relatează în continuare intervievatul meu, mai în vârstă decât toți și foarte cinstit. În general, oamenii ne ofereau bani, se duceau la vătaf și introduceau banii în cutiuța pe care o avea acesta. Lungimile acestei
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
rușine unul de altul, e greu și greul ni-l facem noi. Vătaful era un om ales, îmi relatează în continuare intervievatul meu, mai în vârstă decât toți și foarte cinstit. În general, oamenii ne ofereau bani, se duceau la vătaf și introduceau banii în cutiuța pe care o avea acesta. Lungimile acestei cutii, destăinuie Moș Vasile, erau de 20cm/20cm/35cm. R: Care era rolul acestui om. Pe care dumneavoastră l-ați numit foarte cinstit? MV.: Am zis foarte cinstit
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
Pe care dumneavoastră l-ați numit foarte cinstit? MV.: Am zis foarte cinstit pentru că umbla cu banii iar banul este ochiul diavolului. Ne cunoaștem între noi și ne știam care și ce vrem. Au fost cazuri, în alte sate, când vătaful și-a făcut partea lui, separată, fără să știe grupul. Cazuri izolate, dar se aude și oamenii îl nesocotesc pe cel ce face astfel de hoții, de aceea s-a înființat și un contabil, care ținea evidența banilor, care se
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
se aude și oamenii îl nesocotesc pe cel ce face astfel de hoții, de aceea s-a înființat și un contabil, care ținea evidența banilor, care se tot băgau în cutie. He. Nu era treabă ușoară cu grupul de colindători. Vătaful strângea banii pe care îi primea de la oameni. Ducea cu el o cutie în care i se puneau banii. În timp ce gazda punea banii în cutie, contabilii, nu mai țin minte cum le spuneam, scriau câți bani s-au primit. Ei
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
îi primea de la oameni. Ducea cu el o cutie în care i se puneau banii. În timp ce gazda punea banii în cutie, contabilii, nu mai țin minte cum le spuneam, scriau câți bani s-au primit. Ei erau tot timpul lângă vătaf. După ce se termina de colindat trebuiau să iasă toți banii. Să știți că în satul nostru nu au fost niciodată probleme în această privință. Lăutarii, după cum am mai subliniat și în rândurile de mai sus, însoțeau ceata de băieți, de
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
mare. După spusele bătrânului pregătirile colindului începeau cu una-două săptămâni înainte de sărbătoare. Atunci se puneau toate la cale. Formarea cetei de băieți, împletirea bicelor, alegerea boilor și cailor, construcția buhaiului. Toate acestea se adunau în casa celui care era desemnat vătaf. Cutia în care se strângeau banii dăruiți de cei colindați era de diferite culori, în general culorile curcubeului. În ziua plugușorului se întâlneau dis-de-dimineață și porneau să colinde din casa în casă. În cazul în care curtea omului era destul de
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
fără oprire: Să trăiți / Sa-nfloriți / Ca merii, / Ca perii, / În mijlocul verii, / Ca toamna cea bogată / De toate-ndestulată!. Apoi gazda le dădea covrigi, vin, nuci și alte bunătăți, în cazul în care dispunea și de bani, gazda se ducea la vătaf și punea banii în cutia pe care acesta o purta. Tot atunci contabilii scriau suma primită. Toate porțile erau deschise astfel încât ei să poată intra fără a întâmpina niciun fel de probleme, urând toată ziua, de dimineață până seara târziu
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
de sărbătoare se mai păstrează doar în mediul rural, acolo unde mișcarea urbanistă nu a pătruns, minimalizând rostul datinilor. Încă acolo, în acele puține regiuni ale țarii, oamenii care au colindat se adună, la fel ca în trecut, în casa vătafului, împărțind tot ce au strâns, în timp ce fata gazdei le pune pe masă: friptura și vinul după care ea părăsește camera. În puține locuri, mi se destăinuie Moș Vasile însă fără a-i fi pus vreo întrebare: a mai rămas și
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
unei sfinte mănăstiri. De sus, ea nu exsistă. O grotă-n dealul acesteia, ascute genunchii unui om. Chipul ascuns în sacul glugii, împietrit, murmura întoarceri. Într-un palat de marmură și altul într-o vilă muzeu, foști diriguitori și mari vătafi, cu părul prea alb de lumină zilelor, multora furate, vor ajunge să numere clipe de eternitate cerând indurare. În marmură și-n expoziție, și-au construit drept rea pomenire, încă din plină glorie, cosciug. Un altul face mâțanii pe cărări
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
cu alai de lume după ei, mai cu seamă femei. Lăutarii cântau binecunoscuta melodie, iar călușarii, încolonați câte doi, strigau, împungând cerul cu bețele ridicate deasupra capului: -Înc-o dată iar așa! Hăi!.. Hăi!.. Hă-lăi-șaa! În fruntea coloanei de călușari era vătaful călușului. Lângă el un călușar, purta steagul. Adică, o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era un mănunchi de spice de grâu, date-n pârg, o funie de usturoi și o legătură de pelin, toate legate cu un
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
steagul. Adică, o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era un mănunchi de spice de grâu, date-n pârg, o funie de usturoi și o legătură de pelin, toate legate cu un ștergar galben de borangic. Tot lângă vătaf era și mutul călușului, îmbrăcat în haine femeiști, adică într-o bluză roșie și o fustă neagră, trasă peste pantaloni negri. Avea pe față o mască din catifea neagră, cu găuri în dreptul ochilor și al gurii, iar în dreptul nasului avea
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
a călușarilor care amenințau cerul cu bețele și a mutului, care alerga după femei cu sabia ridicată, m-a speriat îngrozitor. Am fugit în curte plângând și m-am agățat de pantalonii lui taică-meu. După mine a intrat și vătaful, împreună cu doi călușari. Am început să plâng și mai tare, însă vătaful s-a apropiat de mine și m-a mângâiat pe creștet. Ca prin minune, m-am liniștit. Apoi, vătaful l-a întrebat pe tata: -Ne dai voie să
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]