193 matches
-
unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt al salonului se afla un cămin cu cîteva lemne pregătite. Un teanc de ziare vechi zăcea lîngă vătrai. Șemineul mirosea a foc recent și a cărbune. Bea Îngenunche și Începu să strecoare mai multe foi de ziar printre lemne. Scoase un chibrit și le aprinse, obținînd Îndată o coroană de flăcări. MÎinile ei mișcau bucățile din lemn, pricepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mea! Ai tăi, regino! — Ei bine, dați-vă toți la o parte, fac ce vreau! Să nu încercați să mă împiedicați! Ferdâșcenko, ațâță focul! — Nastasia Filippovna, nu mă ascultă mâinile! îi răspunse stupefiat Ferdâșcenko. — E-eh! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul, răscoli două bucăți de lemn care ardeau mocnit și, de îndată ce răbufniră flăcările, aruncă pachetul în ele. Se auziră țipete; mulți chiar își făcură cruce. A înnebunit, e nebună! se auzea din toate părțile. — Oare n-ar... trebui s-o legăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu făcuse nici doi pași, când se clătină și se prăbuși pe dușumea. — A leșinat! strigară toți. — Măiculiță, ard banii! răcni Lebedev. Ard degeaba! se auzeau țipete din toate părțile — Katia, Pașa, dați-i apă, spirt! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul și apucă cu el pachetul. Aproape toată hârtia din exterior arsese și se prefăcuse în scrum, însă de îndată remarcară că interiorul era neatins. Teancul de bani fusese învelit într-un ziar împăturit în trei și banii erau întregi. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ea Însăși se simțea expusă, dar la modul delicios, de parcă toată carnea de deasupra nervilor dormitînd fusese dată la o parte, jupuită. Niciodată n-o să mai traverseze o cameră, n-o să mai dea drumul la radio, n-o să mai pună vătraiul În foc - nimic de genul ăsta - se gîndi ea, fără să se gîndească la faptul că doi Îndrăgostiți ar putea sta Îmbrățișați În camerele din apropiere. Își duse capul spre clavicula Juliei - dar nu-l puse pe piele ci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și nu putu să termine ce-avea de spus. VÎrî mîna În buzunarul fustei să caute o batistă, și-și suflă nasul. Se simțea epuizată, neputincioasă, ca o păpușă. Julia se dusese să dea cenușa peste cărbunii de pe grătar cu vătraiul, dar acum se ridicase și stătea lîngă poliță fără să se Întoarcă. Nu mai veni lîngă Julia, ca Înainte. Rămăsese acolo de parcă urmărea focul și se gîndea la cărbunii pe cale să se stingă. Și cînd, În cele din urmă, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum locul ar fi fost străpuns de un vătrai uriaș; focul mai lumină vreo cincisprezece minute, apoi Începu să se stingă. Unul dintre motoare fusese oprit și furtunele Înfășurate la loc. Lumina aceea Înspăimîntătoare se topi, și la fel și zgomotul pompelor. Luna apusese sau era acoperită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe jos, urinase pe el, înainte de a-ncerca să-i dea foc. În acel moment tânărul Jeanmaire, cel mai mare din clasă, avea aproape 15 ani, se ridicase calm și îl oprise lovindu-l tare în moalele capului cu un vătrai de fontă. „Steagul e sacru!“ spusese puștiul mai târziu, tare mândru, înconjurat de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag. Când sosi primarul, învățătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lipsit dă comision. Daru a fost dă mare succes, care io i l-am sucit pă inelaru cu unghia ruptă. Nainte să merg la biro, Cufărașu a primit vestea dă fericire, care m-a răsplătit cu bătrânele astea. Trai pă vătrai, după cum vezi. IV La următoarea Întâlnire, Savastano și-a continuat romanul-foileton: După tărășenia cu ghiulu, Cufărașu a prins coraj și s-a pus pă telefoane. I-am receptat dân ușă glasu mascul ca dropsu, că Întreba dacă-i plăcuse ghiulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Într-un loc precum Royal Northern Club, unde elitele orașului servesc mese scumpe cu câte cinci feluri de mâncare. — Știu, Bernard, știu. Omul de la consiliu zâmbi liniștitor. — O să trimitem mâine o echipă să Înceapă să curețe clădirile, bine? Hoitarul scăpă vătraiul. Acesta lovi podeaua din ciment cu un zgomot care reverberă În pereții goi din piatră. — Sunt ale mele, spuse el și Îl podidiră lacrimile. Nu puteți să mi le luați! Sunt ale mele. — Trebuie să scăpăm de ele, Bernard. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
explodează: nu durere, nu zgomot, poate, Își imagină, poate doar o străfulgerare incandescentă de neîncredere, ca un copil care se pregătește să primească o palmă peste obraz de la tatăl său și se trezește că acesta Îi Înfige În ochi un vătrai Încins. Oare există vreo fracțiune de secundă, vreun atom de timp În care, cine știe, apare totuși iluminarea? Strălucirea celor șapte ceruri? Când tot ceea ce a fost ascuns și neclar o viață Întreagă devine pentru o clipă limpede Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zile. Hoață acum, foarte probabil că se ascundea. Dacă Eisen chiar era În New York, avea un motiv În plus să se Încuie În casă. Sammler nu-și putea imagina, totuși, că Eisen chiar o să vrea să o molesteze. Avea alte vătraie În foc, avea alți pești de prăjit 1 (ce dragi Îi erau lui Sammler asemenea expresii!). După ce duse șervetele de hârtie, cele leoarcă și cele uscate, Înapoi În bucătărie, Sammler Își tăie câteva felii de salam cu cuțitul de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le-aș fi periclitat inutil situația, bașca prețul camerei pe vremea aceea, pe care nu mi-l permiteam sub nici o formă. Așa că mi-am propus un tren Brașov-Brăila a doua zi dimineață, neștiind ce mă aștepta la Poiană. Trai pe vătrai, lux umplut cu carne, paradis sânt cuvinte sărace să descrie atmosfera, pe care am găsit-o acolo. Încă din prima seară, foști colegi de ghidărie și ceva prieteni, mai puțini, ce-i drept, m-au făcut să-mi pară rău
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
circula în fiecare duminică cu junghiul tău de cinci sute DM care, pe deasupra, mai era și aspirator de gagici. Deci, ai pașaport și ceva valută, un hârb care nu-i Dacia, și pe deasupra ești pe litoral. Toată vara, trai pe vătrai! Dacă mai pui că ai și cazare gratuită la ditamai hotelul din Mamaia, ești împărat. Acum, că ai toate datele, o să-ți vină mai ușor să înțelegi ce s-a întîmplat acolo. În fiecare seară, tipul de care îți vorbesc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mâncarea. VASILICĂ: Iaca mă duc. Da' de când ne tot amăgești... s-a cam terminat răbdarea... SMARANDA: Haide, haide, întrece-te tu cu vorba! Vă chem eu acuși. (Vasilică pleacă bombănind) Și să nu te-aud mârâind, că mă iau cu vătraiul după tine! Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete, nici că-ți pasă! Freci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura este a mea, spune Manfred. Aici, în Uppsala, a spus șeful de echipă în vreme ce noi, uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea la pieptul lui literatura lumii. în brațele lui, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să știm nimic din toate astea. O auzisem pe mama zicând „Șșșșș, pereții au urechi“. Apoi încruntase din sprâncene. Dar Dan Bourke, care avea informații din interior, ne-a povestit totul. Ne-a zis că omul fusese lovit cu un vătrai, așa că eu am dezvoltat un interes deosebit pentru vătraiul nostru și m-am întrebat dacă obiectul ăla putea să producă o rană prin care creierii unui om să se scurgă. Am întrebat-o pe mama, iar ea mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mama zicând „Șșșșș, pereții au urechi“. Apoi încruntase din sprâncene. Dar Dan Bourke, care avea informații din interior, ne-a povestit totul. Ne-a zis că omul fusese lovit cu un vătrai, așa că eu am dezvoltat un interes deosebit pentru vătraiul nostru și m-am întrebat dacă obiectul ăla putea să producă o rană prin care creierii unui om să se scurgă. Am întrebat-o pe mama, iar ea mi-a spus că nu, că vătraiul nostru era vătraiul unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dezvoltat un interes deosebit pentru vătraiul nostru și m-am întrebat dacă obiectul ăla putea să producă o rană prin care creierii unui om să se scurgă. Am întrebat-o pe mama, iar ea mi-a spus că nu, că vătraiul nostru era vătraiul unui om bun. Asta nu ne-a împiedicat ca o parte din vară să ne jucăm cu el de-a „Omul mort din mlaștina lui O’Leary“. Nu era mare scofală. Unul dintre noi se prefăcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deosebit pentru vătraiul nostru și m-am întrebat dacă obiectul ăla putea să producă o rană prin care creierii unui om să se scurgă. Am întrebat-o pe mama, iar ea mi-a spus că nu, că vătraiul nostru era vătraiul unui om bun. Asta nu ne-a împiedicat ca o parte din vară să ne jucăm cu el de-a „Omul mort din mlaștina lui O’Leary“. Nu era mare scofală. Unul dintre noi se prefăcea că-l pocnește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu ne-a împiedicat ca o parte din vară să ne jucăm cu el de-a „Omul mort din mlaștina lui O’Leary“. Nu era mare scofală. Unul dintre noi se prefăcea că-l pocnește în cap pe celălalt cu vătraiul, apoi cel care fusese lovit trebuia să zacă pe jos vreo câteva secole, după care altcineva trebuia să fie domnul Bourke, să vină și să mimeze că vomită. Odată, Claire a jucat așa de bine partea cu vomatul, încât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuia să fie domnul Bourke, să vină și să mimeze că vomită. Odată, Claire a jucat așa de bine partea cu vomatul, încât a vomat pe bune. A fost grozav! Când mama a aflat de jocul nostru, ne-a luat vătraiul, așa că am fost nevoiți ca în locul lui să folosim o lingură de lemn, care nu mai era la fel de autentică. Confiscarea vătraiului a coincis cu momentul în care familia Shaw și-a luat o piscină din aia mică, de copii. Instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]