3,682 matches
-
În timp ce cerul se strecoară pe sub ea Ca o față de masă trăgând în jos Făcând-o să urce tot mai sus Pe ea... Șireată lună Cu cât se vede mai mare cu atât e mai mică Iar când pe aripi de văzduh argint Se face mică, atunci devine mare Pentru tine... FEMEILOR Am să vă pup pe suflet Astăzi ca și când Soarele răsare în Lună Respirând Izvoare de dorințe încăpățânate Topesc încet marmură de amor Cu fire de reproș depanate Care mai deunăzi
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/catalin_anastase_1418718307.html [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
cânta o zi și o noapte, n-ar scădea dragul nimănui de a-l asculta și privi, vor evolua în concert: Constantin Enceanu, Daniela Condurache, Brândușa Covalciuc, Rodica Stan, Tudorel Popa, Ansamblurile „Antares” și „Dor călător”. Văru’ Săndel va coborî văzduhul la spectatori cu binecunoscutele sale momente comice, explozive! Cu atât mai prețioasă este această distribuție, cu cât ea a fost selecționată de către patronul Adrian Nichifor cel care știe bine valoarea cântecului adevărat și distinge clasa unui spectacol veritabil. Și-a
SĂRBĂTOAREA RECOLTEI, CONCERT CU BENONE SINULESCU, ÎN PIAZZA DEL MERCATO, DIN VILLANOVA DI GUIDONIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1445067305.html [Corola-blog/BlogPost/378355_a_379684]
-
întinse jos să se culce Însă Doamna îl zori mai departe treceau acum peste un pod care marea în două câmpii o împarte [9] Acum trebuie să pritocești marea plângând sufletul se apucă de pritocit o lumină mare era în văzduh abia termină munca la asfințit [10] Doamnă, nu mai ajungem o dată acum ziua mergea în fața lor să ajungem o dată acasă îmi e dor de tine, Doamnă , mi-e dor [11] Și mergeau pe un câmp de zăpadă sufletul tremura și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Bota Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de-a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și
DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/claudia_bota_1470864651.html [Corola-blog/BlogPost/377674_a_379003]
-
copil și stăteam de vorbă cu Tine. Tu, cu siguranta mă auzeai și la fel de sigur îmi și răspundeai, dar eu fiind prea ocupată cu ale vieții, uităm să iți citesc răspunsul. Demult îmi doream ,,aripi ca să mă înalt’’, nu în văzduh așa cum fac păsările sau îngerii tăi, ci în sufletele oamenilor. Îmi doream cărți ca să pot citi cât mai mult si gânduri de lumină pe care să le așez în păr. Visăm să pot așterne pe pagini albe toate frământările care
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
copil și stăteam de vorbă cu Tine. Tu, cu siguranta mă auzeai și la fel de sigur îmi și răspundeai, dar eu fiind prea ocupată cu ale vieții, uităm să iți citesc răspunsul. Demult îmi doream ,,aripi ca să mă înalt’’, nu în văzduh așa cum fac păsările sau îngerii tăi, ci în sufletele oamenilor. Îmi doream cărți ca să pot citi cât mai mult si gânduri de lumină pe care să le așez în păr. Visăm să pot așterne pe pagini albe toate frământările care
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația că supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se într-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea, ea continuă să urce pe deal. Vrea să pătrundă cât mai repede în ascunzătoarea copacilor. Pădurea îi este dragă, asemeni unui templu.Acolo, în acest loc simte că este liberă.Mă voi lipi de un copac și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzația că supune tot ce întâlnește în cale. Rochia Carminei se umflă transformându-se într-o pâlnie, iar părul ei zboară în văzduh.Cu toate acestea, ea continuă să urce pe deal. Vrea să pătrundă cât mai repede în ascunzătoarea copacilor. Pădurea îi este dragă, asemeni unui templu.Acolo, în acest loc simte că este liberă.Mă voi lipi de un copac și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță. Aiudul devine altarul tinereții României și ruga, Vecernie și Cântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâția care se tot duc... Pe răbojul vieții scrie stihurile lor. Chipul tinerilor li se șterge din primăvară și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, capul retezat către cer să-l ridici pentru a-l arată, sfidător, păsărilor văzduhului. Referință Bibliografica: Cuțitul / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1335, Anul IV, 27 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1409150562.html [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
Cum îl trăgeau popoare icnid prin subteran Căci cum putea poporul acesta să mai meargă Nepedespit prin veacuri de prea atâta vină Lumina chiar lumina nu mai intra în țară Mucegăiau și munții de-atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
mai sunt în crânguri satele văruite Numai țăndări de oase lucind prin hududoaie Nu se mai văd pe-afară cei ce mai trăiesc încă Turlele de biserici pe zări par mari buboaie Câmpia însăși, Doamne, e cancerul întins Și tot văzduhul negru e-o mare de puroi Și zarea-ntunecată stând ca o poartă-nchisă În calea oricei raze a vremurilor noi Și pentru că nimeni nu știa care-i vina Ea trebuia creată imensă clară vie Dar cum numai pustiul se
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
în haos rând pe rând Și începea un fel de ceață Ce-nchega lumea și-o ducea Un fel de mână din adâncuri Purtând o roșie lalea Se-adunau pietrele în ziduri Și coastele intrau în dealuri Și păsările în văzduh Și lumile în idealuri Și se-nălța un fel de Dom Pe acest spațiu carpatin Un fel de muzică de schele De răsărit și plai divin Și Domul dispărea-n apus Și apărea pe alte mări O pasăre-notând nemernic În
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
sălășuiesc printre oameni, în oameni. Rugaciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_in_eternitate_elena_armenescu_1358189076.html [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
și-ncet vei recunoaște totul de când ai plecat de Acasă. Bucură-te de această călătorie prin timp! Ciudată senzație de liniște, un sentiment de pace interioară și încetinire a curgerii timpului! Ce ciudat, își aminti numele fetei, Shanti Ramya! Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o pajură de o rară frumusețe. Pasărea Phoenix, cu aripi învăluite într-un cerc de azur, cu pene strălucitoare ca flacăra, cu pete de purpură și aur, iar în ochi o tainică lumină îi scânteia. Privindu
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1462369992.html [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
una după alta, norii se întorc după ploaie.] Ieșiră din templu scăldați de lumina blândă a apusului de soare. Totul căpătă un farmec aparte atunci când se lăsă seara. Porniră spre aleea de unde veniră, ca Pasărea de Foc să reapară din văzduh, ducându-i la capătul Porții Stelare. Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbrățișă strâns, îi mângâie chipul și-l sărută, redându-i gustul tuturor primăverilor, acel dor nedeslușit după care tânjea. - Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1462369992.html [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
să rămână. Ei zburau, totuși, chiar și cu o aripă frântă în zigzaguri buimace, cu echilibrul fragil. Am înțeles apoi că acesta le era rostul: să-mi rupă câte o secundă din trup și să zboare departe, reconstituindu-mă în văzduh pentru ochii tăi în serile cu ploaie. Timp Cu fruntea în noroi se cern secundele dincolo de imposibilul din noi. Ca pe-o zăpadă iubită caut o ușă veche din lemn cu clanța ruginită. Bunico, mai ții minte când aburii laptelui
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
care, poate, acum ești TU. Fulgului de nea Dacă te-a durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de nea, trimis de sus, Ca să luminezi secunda noastră. Când te doare dorul de plutire, De văzduhul risipit în nesfârșit, Să accepți în marea ta uimire Și durerea de-a te fi oprit. Și când ești nebun de strălucire Și visezi că soarele ești tu, Presimțirea apei să te mire Ca și pașii clipei ce trecu. Am
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
răsare, Întâlni-ne-vom vreodată Pe aceeași rază-n zare? Eu cu lumea mea ce stinsă-i, Tu cu lumea-ți ce se naște, Izbuti-vom vreodată A luci și-a ne cunoaște? Ori în bezna siderală Spulbera-ne-va văzduhul Ca pe două umbre-n umbră, Numai unul dându-și duhul? Ca-ntr-un val doi stropi de apă, Contopi-ne-va hazardul, Ori oceanul înghiți-va Întâi muza și-apoi bardul? Referință Bibliografică: Eminesciană / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN
EMINESCIANĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Eminesciana_romeo_tarhon_1382035816.html [Corola-blog/BlogPost/352460_a_353789]
-
12. Reperaj: scormonirea zilei din noapte/ fără a avea așteptări/ găsirea iernii în fructele coapte/ aducerea-aminte-n uitări.” Tentația absolutului nu este străină, umanul își ispitește mântuirea: „78. Reperajul vizibi¬lului-invizibil care se eschivează:/ „Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!”/ strigă văzduhul care pentru noi vibrează/ în treisprezece frecvențe, doar la Ultima Cină.” O lectură interesantă, chiar provocatoare este această carte, o ofertă din partea unui autor aflat (aparent) la începutul ziceri¬lor sale și, tocmai din această pricină, de urmărit spre a
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1473254565.html [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
verde- praz unde râde codrul și unde se joacă ciocârlia urcând și coborând înaltul cerului ca un luping de avion soarele zburdă nebun ca un copil scăpat într-o recreație cântă gâzele în nuntirea lor celestă printre florile albe ale văzduhului deschis vederii până peste hăul lui dumnezeu minunile se transformă în povești frumoase cu mirese îmbrăcate în alb ucise de săgeata lui eros întors din luptele cu gerurile iernii are harfa spartă și tolba cu săgețile otrăvite înfipte în inimile
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396350406.html [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Natura-i pictor în lumini la ora dimineții, Cănd cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții. Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motive Să se închine soarelui sosit la tratative. Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele, Curg raze albe pe pământ în linii paralele. În aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu
PE CERUL CA UN ȘEVALET de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/laura_hubati_1424976799.html [Corola-blog/BlogPost/372081_a_373410]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În momentele ei inefabile, generația de artiști a Margaretei Pâslaru a fost, este și va fi cărămidăria din care s-au ridicat din iarbă, la văzduh, terasele grădinii unde au crescut și rodit florile cântecului. Astăzi sosesc una după alta, în toată mass-media noastră, știri mai noi și mai vechi despre drumul circular al valului de artiști pentru care aceleași publicații nu au destule laude azi
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Margareta_paslaru_muzica_bu_aurel_v_zgheran_1391013434.html [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]
-
artiști a interpretei Margareta Pâslaru, dovadă că onorurile pot fi date imediat și luate înapoi fulgerător, pe când asupra iubirii lucrează timpul luându-i durata și dându-i eternitatea. De câte ori reînvie un cântec, se spulberă un nor care a călătorit prin văzduh. O negură mare a trecut prin fața stelelor muzicii ușoare românești, dar a plecat.. Artiștii se văd iar pe cerul cu șiraguri de mărgăritare și safire de cântece.Ce mult am așteptat-o pe Margareta Pâslaru...! Nu se poate concepe ce
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Margareta_paslaru_muzica_bu_aurel_v_zgheran_1391013434.html [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]