838 matches
-
care-l susțineau Într-o balansare continuă aproape că nu se vedeau În penumbra creată de spațiul scenic. Acesta salută ștrengărește, ducându-și un picior Înainte și Înclinându-și fruntea peste care Îi atârnau firele de păr. Publicul izbucni Întrun vacarm de aplauze. Câțiva copii se ridicară În picioare și Începură să strige numele păpușii lor iubite, din doua silabe: Gri mmi... Gri-mmi... Gri-mmi... Păpușa se aplecă și culese, Într-un joc de mim, interpretat cu aleasă trăire, o floare imaginară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că, fără a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copil lângă ea. “Nu vedeți ce vânat e la față și cât e de slăbit?...” Se ridică Încet, cu mișcări nesigure, și se Îndepărtă fâstâcit, cu un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să alerge cu gândul că nu mai avea mult până acasă. Goana nebună dezlănțui În el frenezia sângelui, care-i bătea acum În timpane ca un toboșar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte și vezi! Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de facultate, care se revoltau Împotriva politicii țariste. Așa cum bine punctează Troyat, „agitația stu denților i se părea zadarnică și teatrală. Din instinct detesta gloata, familiarismele și vocația de turmă ale unei mulțimi În care spiritul critic individual dispare În vacarmul colectiv. Prea individualist ca să se supună presiunii vreunei gru pări, nu a aderat la nici una și nu a semnat nici un ma nifest.[...] Dușman al violenței, se Întreba de ce un grup de iluminați socotise de cuviință să-l suprime pe acest
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea unul din tutori ca să-mi distragă atenția și eventual, să mă aducă de acolo. Atunci plângeam și-i făceam pe toți cei din jur proști sau îi împingeam împroșcându-i cu vorbe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-și pornească automobilul, iar strigăte entuziaste de „Ura!“, „La volane, cetățeni!“, „Mergem acasă!“ s-au auzit de pretutindeni. Apoi, pe măsură ce sunetul s-a multiplicat, venind dinspre alte și alte mașini lipsite de șoferi, crescând În intensitate prin suprapunerea unui vacarm și mai puternic, creat de turarea violentă a sutelor de propulsoare, toți cei aflați În acea zi, la acea oră, În acea piață am fost nevoiți să Înfruntăm un adevăr chiar mai greu de Înțeles și de acceptat decât primul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rupți de oboseală, suntem adăpostiți într-o sală de clasă a Liceului sanitar, aflat în apropiere. Adormim cu capurile pe mese, având drept cântec de leagăn strigatele oamenilor, puțini rămași, din piață. Brusc, pe la 8:30 ne trezim într-un vacarm infernal! Oamenii care trebuiau sa fie la muncă, s-au adunat din nou în piață. Se cutremurau clădirile de strigătul lor! De fapt s-a cutremurat, până a căzut regimul Ceaușescu! Suntem duși din nou în cordon. Doamne, ce de
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
în timp ce volumul muzicii din boxe crește progresiv, amestecat cu bubuieli, trosnete și păcănituri. — Tocmai asta e ideea, spune Roja, nu e nevoie să vedeți nimic, e de ajuns dacă simțiți. — Ca să vezi, încearcă din nou fără succes Părințelul să acopere vacarmul, unii au și început deja bîțîiala. — Pun pariu că în cîteva minute n-o să mai ai loc nici să arunci un ac în ringul ăsta, zice Roja, așa că dacă nu vreți să vă fure alții porumbițele ar trebui să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de unele evenimente care au avut loc în decembrie ’89 (n.a.). — E culmea, dom’ Roja, dar să știți că la un moment dat și eu am simțit că de undeva din mulțime cineva își avea ochii ațintiți asupra mea. Cînd vacarmul a început să întreacă orice închipuire, dinspre Victoriei s-a apropiat și al treilea grup, cel condus de Monte Cristo, care dădea și el piept cu cordoanele de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul foarte limpede, completează Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede din vacarmul ăsta infernal. Antoniu se apropie de chioșc și, de data asta nu mai Împrumută ziarul, ci Îl cumpără numărând bănuț cu bănuț. Vânzătoarea Îi dă și un supliment gratuit: o revistă literară de mărimea unui caiet, În care sunt publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să zbiere, de făcut tămbălău știa să facă tămbălău și, vai de mine, de nudien 2 știa să nudien, și încă cum! Dar să se apere împotriva mea? — Alex, termină cu obrăzniciile - mă previne maică-mea când ies val-vârtej din vacarmul bucătăriei și, ca Attila Hunul, o șterg țipând și lăsându-mi iarăși cina mâncată pe jumătate -, ține-o tot așa cu lipsa ta de respect și-o să-l duci pe bietul om la infarct. — Bine! strig eu trântindu-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcuse, spuse el; Harold, cu mintea lui stupidă și încăpățânată, îl făcuse pe taică-său să treacă la măsurile din ziua aceea. Ai fi zis că peste Newark s-a abătut un val de violență, într-atât de înspăimântător era vacarmul care a răbufnit dintr-o dată pe scări: Hesh ieși în goană din apartamentul părinților săi, trecu pe lângă ușa noastră și coborî în beci, însoțit de un zbang infernal. Mai târziu am văzut că smulsese ușa din balamaua de sus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se rostesc, în sinagogă, de dimineața până seara, rugăciuni de pocăință. 1 Pastă din foi de mațes muiate. 2 Murdară 3 Se desfată. 1 Băga, împingea (în actul sexual). 2 Cârpe, bulendre. 1 Altoiască, burdușească. 2 Altoit, burdușit. 1 Strigătele, vacarmul. 1 Față, obraz. 1 Bețiv. 3 Sătul (fig.). * Gazetar și romancier american (1904-1993), autor al lucrării istorice de referință Ridicarea și căderea celui de-al Treilea Reich. 2 Născocire. 1 Budincă. 2 Jumări. 3 Prăjiturele. 4 Pianist, dirijor și compozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lung încât să ascundă o poezie mortală. Fără motociclete, mașini de tuns iarba, avioane cu reacție, mixere electrice, uscătoare de păr. O lume în care oamenilor le este frică să asculte, le este frică să nu audă ceva ascuns în vacarmul traficului. Niște cuvinte otrăvite îngropate în muzica dată tare de la vecini. Imaginați-vă o rezistență din ce în ce mai mare față de limbaj. Nimeni nu vorbește, pentru că nimeni nu îndrăznește să asculte. Cei surzi vor moșteni pământul. Și cei neștiutori de carte. Cei izolați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Muraru cred c-ar mai fi fost în viață... Doamne, ce zi!... Hotărît lucru! Am să plec din orasul acesta; lumea mă știe de femeie rea, chiar și procurorii se tem de mine; ce spun eu, aceea notează... Ce vacarm e aici, la intersecția asta; se cunoaște că s-au destroienit șoselele. Ne-o mai fi ținînd mult milițianul pe loc? Și dacă astăzi n-am rămas gravidă?!... Imposibil! Știu sigur că da... Nu-i nimic, doar Mihai n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acest sunet lung, de greutate care se dă de-a berbeleacul. După asta nu s-a mai auzit nimic, s-a așternut doar liniștea, ca o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete, vacarm de strigăte confuze și pași care aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre cei rămași în iarbă: Desigur, nici asta nu vor face, vreodată, fetele de la voi. În casa în care se născuse bunica locuia sora mai mică a acesteia. Tănțica era blândă și bună și oricât de mare ar fi fost vacarmul iscat de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe stradă, în drum spre casă. La o intersecție de drumuri, auzi răsunând, dintr-unul din apartamentele de la parter, radioul. Vocea răgușită a lui Ceaușescu striga "Liniște! Dragi tovarăși și pretini, liniște. Vă mai dau o sută de lei..." Apoi vacarm, o hârâială de neînțeles, iar în capătul străzii următoare Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
foarte mult. Avea să-i fie un dor nebun de ea. Spuse doar: Noapte bună, doamnă Noia. Două zile umblă prin puzderia de magazine să-și cumpere ținuta pentru recepția organizată în cinstea evenimentului. Bucureștiul era o metropolă dominată de vacarm, sufocată de mașini și pietoni repeziți, care o îngrozea așa cum o grădiniță aglomerată de prezențe gălăgioase îl umplea de spaimă pe copilul de grupă mică, crescut de bunici într-un sătuc retras de munte. Multitudinea de oferte vestimentare o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]