206 matches
-
spațiu-timp“ sunt exemplar ilustrate în budism prin teoria „originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să fie benefică va conține în sine eroarea de a cădea în extrema anihilării
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să fie benefică va conține în sine eroarea de a cădea în extrema anihilării. [...] Mai mult, semnificația apariției dependente nu este aceea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să fie benefică va conține în sine eroarea de a cădea în extrema anihilării. [...] Mai mult, semnificația apariției dependente nu este aceea că fenomenele apar în mod inerent în funcție de anumite cauze
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
extrema anihilării. [...] Mai mult, semnificația apariției dependente nu este aceea că fenomenele apar în mod inerent în funcție de anumite cauze și condiții, ci faptul că apar în mod dependent de cauze și condiții ca iluziile unui magician. Dacă înțelegeți corect înțelesul vacuității și alapariției dependente, puteți înțelege atât inevitabila și corecta aparență a unui obiect, cât și lipsa de existență inerentă a acestuia; aceste două aspecte nu sunt câtuși de puțin contradictorii.“ Vacuitatea, ca lipsă a faptului de a fi inerent al
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
condiții ca iluziile unui magician. Dacă înțelegeți corect înțelesul vacuității și alapariției dependente, puteți înțelege atât inevitabila și corecta aparență a unui obiect, cât și lipsa de existență inerentă a acestuia; aceste două aspecte nu sunt câtuși de puțin contradictorii.“ Vacuitatea, ca lipsă a faptului de a fi inerent al formei, nu este lipsă de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fi inerent al formei, nu este lipsă de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi, de exemplu, Ființa una nu poate fi separată de cele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi, de exemplu, Ființa una nu poate fi separată de cele trei Persoane, și nici cele trei Persoane
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi, de exemplu, Ființa una nu poate fi separată de cele trei Persoane, și nici cele trei Persoane nu există independent de Ființa Lor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este Unitate, și că numai aceasta se fărâmițează, atunci se apropie de Brahman.“ 3. Din budismul tibetan: „în acest fel, mantra este superioară sutrei în privința experienței vii a echidistanței meditative și a experienței directe a înțelegerii unității dintre beatitudine și vacuitate, sau dintre spațiul-temei [basic space] și conștiență [awareness]. în al doilea rând, când această unitate dintre beatitudine și vacuitate este trăită, întinderea (a toate câte există) în natura ei pură este spontan prezentă. întinderea aceasta este ființă/esență/realitate/ceea ce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fel, mantra este superioară sutrei în privința experienței vii a echidistanței meditative și a experienței directe a înțelegerii unității dintre beatitudine și vacuitate, sau dintre spațiul-temei [basic space] și conștiență [awareness]. în al doilea rând, când această unitate dintre beatitudine și vacuitate este trăită, întinderea (a toate câte există) în natura ei pură este spontan prezentă. întinderea aceasta este ființă/esență/realitate/ceea ce este [suchness], starea naturală a tuturor fenomenelor, și este spontan prezentă în aspectul conștienței [awareness] drept corpuri [bodies] și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
suchness], starea naturală a tuturor fenomenelor, și este spontan prezentă în aspectul conștienței [awareness] drept corpuri [bodies] și înțelepciuni [wisdoms], care sunt dincolo de întâlnire sau împăr țire în privința esenței. Starea naturală este unitatea dintre aparență/tot ceea ce apare [appearance] și vacuitate [emptiness]; nu există apariții impure în această stare naturală. De aceea, în starea naturală de luminozitate, corpurile și înțelepciunile sunt prezente de la sine. Diviziunile lor se prezintă ca nenumărate calități ale iluminării, întrecând în număr firele de nisip din albia
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
acel moment, absența naturii/esenței [nature] și originarea dependentă [dependent arising] vor deveni clare într-un mod necontradictoriu. Acest lucru este numit «înțelegere a unității». [...] Puritatea [purity] este instituită din perspectiva aparen ței [appearance], iar egalitatea/echidistanța [equality], din perspectiva vacuității [emptiness]. Aceasta este ceea ce conștiența de sine [self-awareness] individuală a celor sfinți reali zează, și aceasta este calea marii perfecțiuni a unității [the great perfection of unity].“ A ajunge în legătura cu Unul înseamnă a lăsa deschisă posibilitatea renunțării la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
glicogenopexie. Vagotonia din timpul digestiei și somnului favorizează astfel procesele de asimilare și refacere a rezervelor energetice. Organele excretoare (vezică, uretere) își intensifică, de asemenea, motilitatea sub influența excitării parasimpatice. Uterul reacționează variabil, după cum este în stare de graviditate sau vacuitate și, bineînțeles, în funcție de stadiile ciclului estral. Glandele sudoripare, splina și membrana nictitantă, deși au numai inervație simpatică, reacționează prin contracție atât la substanțele adrenergice, cât și la cele colinergice. La rândul său, pupila se dilată sub influența simpaticului și se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească. Mahalagii sau din elita socială, "moftologii" din comedii și schițe sunt preocupați exclusiv de menținerea aparenței de onorabilitate și respectabilitate. Această monomanie dă coeziune tipurilor triunghiului conjugal, în ciuda individualizărilor care marchează semnificativele diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nască între noi o tandră prietenie... Totuși în după-amiaza aceea, după orele mele contabile, pierdui gustul plimbărilor mele solitare prin pădure, îmi adusei aminte că nu mai citisem de mult nimic fundamental și mi se insinuă o acută senzație de vacuitate a gândirii, acum când simțirea mea (îmi dădeam bine seama) nu mai era sub vraja vecinătății morții, pe care marile tăceri vegetale ale pădurii mi-o sugerau (vegetalul nu e el perisabil, chiar dacă un copac trăiește mai mult decât un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cantă) de suprafață. Adevărul ne edifică, ne luminează, ne eliberează, nu ne spulberă, iar valoa‑ rea artei izvorăște numai din unirea frumosului cu adevărul, frumosul fiind deci transfigurarea veritativă a materiei prin care spiritul ajunge să vor bească. Minciuna și vacuitatea sensului însă ne aruncă în prăpastia tăcerii și în abisul mortuar al nimicului, deoarece adevărul este tot ceea ce avem ca să putem rezista negativului. Așadar: „adevărul este pus în operă”. În operă se înfăptuiește „deschiderea ființării întru ființa ei: survenirea adevărului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de a fi, care nu-și practică premisele, care nu participă la viața comunitară nu depășește nivelul speculației intelectuale și al „gratuității“ estetizante. Dar credința care se epuizează în ritualism bigot și superstiție coregrafică nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu funcționar bisericesc, a cărui suficiență, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
zvârcoliri, a făcut profesiune de credință mistică la revista ortodocșilor („Gândirea”, n.n.Ă; o nouă crispare l-a determinat să retracteze, ba încă, mai mult, l-a aruncat între raționaliștii unei vechi reviste, pentru ca azi să profereze pe cont propriu vacuitatea de convingeri, la adăpostul unui splendid talent literar. Admirabil în toate ipostazele sale, criticul-convulsionist a putut scrie de șapte ori (ca să dăm o cifră misticăă despre același scriitor (e vorba, probabil, de E. Lovinescu, n.n.Ă, dar fără să repete
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
25 Disocierea atribuirii acuzativului de atribuirea nominativului este o chestiune empirică indiscutabilă, indiferent de analiza teoretică adoptată. Am ales să preluăm ipoteza de analiză prezentată de Pesetsky și Torrego (2001, 2004, 2007, 2011), întrucât considerăm că surprinde cel mai bine vacuitatea semantică a cazurilor structural (v. Stan 2005), respectiv natura lor pur sintactică. 26 Spre deosebire de grupurile nominale, argumentele realizate propozițional sunt înzestrate cu o trăsătură de temporalitate interpretabilă (iT). Astfel, spre deosebire de DP-uri, CP-urile nu au nevoie de a primi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
m. heideGGer, Originea operei de artă, tr. Th. Kleininger - G. Liiceanu, Ed. Huma‑ nitas, București 19962 , 92. 10 Cf. K. Rosenkranz, O estetică a urâtului, Ed. Meridiane, București 1984, 33. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 20 Minciuna și vacuitatea sensului însă ne aruncă în prăpastia tăcerii și în abisul mortuar al nimicului, deoarece adevărul este tot ceea ce avem ca să putem rezista negativului. Așadar: „adevărul este pus în operă”. În operă se înfăptu‑ iește „deschiderea ființării întru ființa ei: survenirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
m. heideGGer, Originea operei de artă, tr. Th. Kleininger - G. Liiceanu, Ed. Huma‑ nitas, București 19962 , 92. 10 Cf. K. Rosenkranz, O estetică a urâtului, Ed. Meridiane, București 1984, 33. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 20 Minciuna și vacuitatea sensului însă ne aruncă în prăpastia tăcerii și în abisul mortuar al nimicului, deoarece adevărul este tot ceea ce avem ca să putem rezista negativului. Așadar: „adevărul este pus în operă”. În operă se înfăptu‑ iește „deschiderea ființării întru ființa ei: survenirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
citostatice, în doze și mai agresive, cu scopul de a stopa procesul de multiplicare malignă a celulelor. Tot atunci, în seara zilei de sâmbătă, l-am cunoscut pe părintele Ulise din Tecuci. Stăteam întins pe pat, într-o stare de vacuitate sufletească. Ușa s-a deschis brusc și un bărbat masiv a năvălit în încăpere. Avea părul vâlvoi și o barbă lungă și neîngrijită. Fără să salute, s-a dus la fereastră, a scos un fel de șnur de care atârna
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
dorințe, s-ar interesa cu zel numai de sine și s-ar prăbuși în propriul său vid. Lipsa de viitor, încetând să se mărginească la o singură clasă, le ar cuprinde atunci pe toate, într-o superbă demo cratizare a vacuității. Dar nu e nevoie de un efort prea mare de imaginație pentru a ne reprezenta acest stadiu final: sunt destule fapte care ni-l arată. Pe măsură ce omul își urmează drumul spre mai bine, dacă vede că posibilitățile sale materiale se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
superficial), pentru a fi mai apt pentru gândire, într-o "încercare, mereu reluată, de a [se] ridică la modul intelectual al Lirei"74. Poetul este un Narcis, în fapt, mișcarea gândirii uimită de propria ei substanță, care se caută în vacuitatea chipului pierdut; poezia - înălțare "la mirarea și incandescenta modului interior"75. În cuvintele autorului român: Versul căruia ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificata până a nu mai oglindi decât figură spiritului nostru. Act clar de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]