206 matches
-
-al lui Satan 292,/ Dar călători spre Veșnicie năuntru intră-n Golgonooza"293. Los este cel care construiește "Marea Golgonooza" "pe Lacul lui Udan Adan"294, care se află în Est, unde fusese Luvah-Duhul și unde a rămas o teribilă vacuitate: "groaznicul neant fără de capăt, [...] neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luvah"295. Construcția Orașului Integral începe de la rădăcina cauzei căderii: pierderea duhului-Luvah care este robit în Sud, unde este Urizen. Următoarea etapă în construirea Orașului este tocmai Sudul, de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai tainice Persoane Dumnezeiești Dumnezeu Duhul Sfînt: "Luvah cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap,/ Și-astfel străvechea lor vîrstă de aur reînnoitu-s-a" (Vala, IX, 385-386). El este tainic, iar Estul (Răsăritul) este descris ca fiind o vacuitate. El este Mîngîietorul, căci este descris ca fiind cel mai blînd dintre Zoa (Jerusalem, 24, 52). Fiecare Zoa are o emanație sau pereche (counterpart) feminină: Tharmas-Enion, Urizen-Ahania, Luvah-Vala, Los-Enitharmon. După căderea din Eden, cei patru Zoa cad în tabere adverse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cantă) de suprafață. Adevărul ne edifică, ne luminează, ne eliberează, nu ne spulberă, iar valoa‑ rea artei izvorăște numai din unirea frumosului cu adevărul, frumosul fiind deci transfigurarea veritativă a materiei prin care spiritul ajunge să vor bească. Minciuna și vacuitatea sensului însă ne aruncă în prăpastia tăcerii și în abisul mortuar al nimicului, deoarece adevărul este tot ceea ce avem ca să putem rezista negativului. Așadar: „adevărul este pus în operă”. În operă se înfăptuiește „deschiderea ființării întru ființa ei: survenirea adevărului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
doar Ființa (Sat, ce poate fi tradus și prin Real. În Rig-Veda, I, 164, 46, se spune că "sat este unul, dar înțelepții îi dau nume diferite". Deci, singura realitate este Ființa). Ființa miraculoasă, care în religiile non-teiste este "Adevărata Vacuitate". Se spune că va veni o vreme cînd vom putea alege fie să ne bucurăm de roadele faptelor noastre bune, fie să suportăm consecințele celor rele și că adevărații înțelepți aleg a doua oportunitate, fără de care nu s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un timp, pentru că locul și timpul nu au înțeles... A fi desăvîrșit iată paradisul. (Richard Bach, Pescărușul Jonathan Livingstone) Nici nu știam dacă zborul era pasăre sau pasărea era zborul. Săgeta cerul precum sufletul meu. O pasăre înțelege mai bine vacuitatea și se folosește de ea. Căci numai ce e gol poate fi plin. Depind de o pasăre. Veri în șir adormeam și mă trezeam în gunguritul și micul ei țipăt, căci își făcuse cuib la mine la fereastră. A avut
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dinspre tata, metaforă câștiga un plus de căldură ce anima lirismul lucid și rezervat. În Există nopți (1973) se observă o modificare a registrului poetic și a rețelei imagistice. Demarând greoi, poemele transmit neliniștea autorului obsedat, la vârsta maturității, de vacuitatea cuvintelor, pe care o simte că pe o trădare - cuvintele „s-au sfârșit desprinse / din coaja sunetelor crudă / monezi ușoare pentru schimbul / de necunoașteri și-ndoieli”. Salvatoare sunt racordarea la matcă formativa și retrăirea copilăriei, timp de inalterabila prezenta când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
m. heideGGer, Originea operei de artă, tr. Th. Kleininger - G. Liiceanu, Ed. Huma‑ nitas, București 19962 , 92. 10 Cf. K. Rosenkranz, O estetică a urâtului, Ed. Meridiane, București 1984, 33. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 20 Minciuna și vacuitatea sensului însă ne aruncă în prăpastia tăcerii și în abisul mortuar al nimicului, deoarece adevărul este tot ceea ce avem ca să putem rezista negativului. Așadar: „adevărul este pus în operă”. În operă se înfăptu‑ iește „deschiderea ființării întru ființa ei: survenirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
exact acel lucru împotriva căreia predică Iisus și împotriva căruia ea a învățat să lupte pe apostolii săi.” O asemenea sentință sugerează că nihilismul, în forma strigătului vestitor al lui Nietzsche despre moartea lui Dumnezeu, așadar ca încredințare istorică despre vacuitatea locului din care Dumnezeu lipsește, nu poate fi socotit drept produs al vreunei opțiuni sau atitudini anticreștine. El nu contestă “buna vestire” a evangheliei, întrucăt nici nu o cunoaște ca realizare concret - istorică. Dimpotrivă, trebuie să vedem în strigătul vestitor
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
zvârcoliri, a făcut profesiune de credință mistică la revista ortodocșilor ("Gândirea", n.n.Ă; o nouă crispare l-a determinat să retracteze, ba încă, mai mult, l-a aruncat între raționaliștii unei vechi reviste, pentru ca azi să profereze pe cont propriu vacuitatea de convingeri, la adăpostul unui splendid talent literar. Admirabil în toate ipostazele sale, criticulconvulsionist a putut scrie de șapte ori (ca să dăm o cifră misticăă despre același scriitor (e vorba, probabil, de E. Lovinescu, n.n.Ă, dar fără să repete
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
25 Disocierea atribuirii acuzativului de atribuirea nominativului este o chestiune empirică indiscutabilă, indiferent de analiza teoretică adoptată. Am ales să preluăm ipoteza de analiză prezentată de Pesetsky și Torrego (2001, 2004, 2007, 2011), întrucât considerăm că surprinde cel mai bine vacuitatea semantică a cazurilor structural (v. Stan 2005), respectiv natura lor pur sintactică. 26 Spre deosebire de grupurile nominale, argumentele realizate propozițional sunt înzestrate cu o trăsătură de temporalitate interpretabilă (iT). Astfel, spre deosebire de DP-uri, CP-urile nu au nevoie de a primi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
exact ca în Amintirile lui Creangă. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca origine a enunțării 1. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional (este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată - cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
infernal avivat, al Răului ce se depășește pe sine. Sau al înaintării odiosului spre "mai" odios: "Eroii acelor cupluri sînt desăvîrșiți și superbi în nelegiuirea lor". Așadar, în vreme ce purificarea apare blocată de "lipsa iertării", infamia prosperă ca un produs al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare. Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
care s-a întărîtat", autor de "pompoase și foarte turburi cuvinte", "semi-român" cu "ascendență amestecată" etc. sau (Botta despre Blaga) "agent al freudismului în România", "impostură", "ajustare de citate deprimante", "delir de locuri comune", "infamie", "autorul tautologiilor, cacofoniilor", "idei vermiculare", "vacuitate desăvîrșită", "idee trivială", "instrument de corupție publică", "pericol social", "penurie morală" etc. Oricum, schimbul injurios de replici dintre cei doi scriitori nu a depășit cu mult nivelul uzual al polemicilor din presa interbelică românească. Și totuși, în 1941, Dan Botta
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
acestea glisând pe un vector al dezamăgirii), atunci pe ceea ce a văzut și a simțit cu ochii și cu sufletul lui. În pofida atâtor lucruri frumoase din Lumea Nouă, a unor scene emoționante trăite în cuprinsul ei, impresia generală este de vacuitate omenească, de vid existențial umplut cu obiecte cumpărate. Nu întâmplător shopping-ul a devenit o adevărată religie. Spirala muncii și a consumului a făcut să se piardă acea "dreaptă măsură a lucrurilor", American Dream acoperă compensator o țară cenușie și
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
în gestul rodat, repetitiv. Dar sleirea aceasta - și aici notăm al doilea impas - duce la pornografie, la năbădăi ce ies din limitele unei poetici oricît de libere. Excesul convenției ca și excesul deconvenționalizării riscă a se întîlni într-o comună vacuitate. Nu din pudibonderie încercuim atari stihuri, ci pentru a indica incapacitatea lor de-a adera la orice speță de expresie pe care s-o putem socoti literară: "Ea, simțind că e privită, / Dintr-odată se excită // Și se-oprește. El
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
până la iluminare, e înlocuită sau, mai bine zis, completată în manual cu aluviuni ale gândirii elenistice și extrem-orientale. Aș fi riscat afirmând că esențializarea pildelor creștine din acest text ne trimite la Hermes Trismegistul, la tezele depersonalizării taoiste, la surâzătoarea vacuitate a doctrinei sau, mai bine zis, a comportamentului zen. Căci războinicul luminii, un soi de protosimbol al cavalerului creștin, este condiționat de iubire în termenii preciși ai primei epistole către locuitorii Corintului: Fără iubire el nu e nimic." Iar această
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
hidra Nordului" le distruge cu sete, ca o întrupare a absurdului atotputernic, așezat deasupra zeilor. E o antidivinitate. În asemenea circumstanțe, Nordul nu e decît o aspirație bovarică. Aspirația unui eu ce-i înscenează o mitologie suspect sofisticată, de-o vacuitate care îngăduie o combinatorie de forme și nuanțe deschisă spre infinit. Direcția dominantă e, firește, cea declinantă, cinic devalorizatoare. Fabulosul depreciat e ca o plastilină din care mîna blazată a meșterului modelează figuri de-o eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
el lui Brumaru - "natura noastră se umple de o descărcare proaspătă, aurorală, de bios și logos, încă neseparate", pentru ca imediat "să ne reaglutinăm în limbaj, disciplinați încet-încet de rețelele sale". Pe pagina următoare, e denunțată "încăpățânarea analitică" ce "își trădează vacuitatea". Astfel că poetul, mai degrabă lucid decât ludic, iese din atelierul de producție textuală (conștientizată ca atare), din citat, parafrază, pastișă, colaj, înspre o zonă a simplității lirice. Cele mai bune poeme din Nicolina Blues sunt, așa zicând, autonomizate în
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
cele neobișnuite, cum să facă să survină supranaturalul pe un fond de povestire solid ancorată în realitatea timpului nostru. Fantasticul său se inspiră din lumea miturilor, legendelor și credințelor europene, mai vechi sau mai recente, dar se naște deopotrivă din vacuitatea zilelor și din deriva psihologică a personajelor. Este vorba așadar despre o povestire care acumulează detalii minuțios descrise din viața reală, în genere din zona cenușiului, dar și a sordidului cotidian, pentru a face posibilă, la momentul oportun, erupța accidentului
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
prezentul nu ne este oferit în fiecare moment, deci trebuie instituit, produs fără încetare, sustras existenței, consumat egal și, eventual, resemantizat... - Se vede că nu l-ați citit atent pe Pierre Sansot. Prezentul ar trebui să solicite în și prin vacuitatea sa, dar el nu e burdușit până la sațietate, e inconsistent. Și știți de ce? Voilá! "Prezentul este inclus într-o mișcare ivită dintr-un trecut apropiat care propulsează spre un viitor pe cale să se concretizeze. Când acest elan se suspendă, prezentul
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
care-l propune, o parte dintre gardieni și personalul care-l asistă pe Crulic în detenție nu au ochi, în schimb dentiția apare subliniată cu prisosință. Gardianul este compus din gură, anchetatorii sunt numai dinți, aceste guri căscate constituie expresia vacuității care dizolvă existența lui Crulic transformând- o în inexistență. Situația kafkiană a unui deținut tot atât de nevinovat precum K, transferul dintr-o celulă în alta, corpul chircit cu aspect de bob de fasole care refuză să germineze, putrezind de viu, atrage
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
cu atât mai mult cu cât s-a confruntat cu un text deloc facil, fiind obligat nu de puține ori - așa cum mărturisește în Postfața traducătorului - să caute echivalentul unor cuvinte inventate de autor, născocind la rândul său, pentru a compensa "vacuitatea dicționarelor", termeni ca "borfotreapă", "târfofesă", "borfocirlă", "zbârnogroază" ș.a.m.d.
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
mea nu înseamnă nimic/decît întro lume din care tu ești absentă//Am o copită în loc de inimă/și-un ghem de păr în loc de ficat.// Ce crezi, am căutat-o cu lumînarea?/Tu la ce te zgîiești, József Attila?” sau în vacuitate emfatică: „Nu mai știu ce leagă omul de om/(Un pretext în plus ca să sufăr?)”. În definitiv, cîți douămiiști ar improviza eficient un poem de dragoste pornind de la un vers al lui Ilhan Berk („Aceste poeme neterminate sunt gleznele tale
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
care e dezamăgirea. Spre deosebire de membrii de frunte ai generației sale, fugoase, entuziaste chiar în pofida scepticismului și a "disperării" asumate, Pericle Martinescu denotă o slăbire considerabilă a energiei care-i întunecă orizontul. Se simte penetrat "pînă în măduva oaselor" de simțămîntul "vacuității literaturii", într-o epocă ce ar fi batjocorit valorile, "cele mai sfinte năzuințe ale generației" sale. întreg peisajul creației contemporane e cuprins într-o privire nihilistă: "Urmăresc îndeaproape experiențele literare și artistice ale timpului de azi. Toate sînt gesturi de
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]