158 matches
-
să fac, Îi zic, dacă mie nu mi se par atât de multe lucruri de râs ca vouă! Mie nici oamenii prea veseli, ca Victor, nu-mi plac, cum o tot duce el, din glumă În glumă, din taxi În vagonul-restaurant, de gât, ba cu cine știe ce om important, ba cu toți bișnițarii, și plimbă de colo-colo zvonuri, bârfe, povești jumătate adevăr, jumătate minciună, nici una spusă la Întâmplare. Victor, abonatul șopurilor, regele pieței negre, cumpără și vinde de peste tot informații de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca marea. Cum ar fi fost chip să stăm cuminți pe locurile din compartiment? Nici pomeneală! ― Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai mă pregăteam să leșin de foame... ― Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. Ne-am așezat gravi la o măsuță, jucând rolul unei perechi proaspăt căsătorite. Chelnerul a venit și ne-a luat comanda. Mereu ni se părea că ceilalți călători ne tot privesc pe furiș, trăgând cu coada ochiului spre
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atingerii, simțului pipăitului, atunci când se pretează 10! Fiecare obiect fabricat trebuie luat și ca un semn. De exemplu o cale ferată nu-i doar o construcție constând în șine și traverse. O cale ferată este o cale de comunicare. Un vagon-restaurant nu-i doar o incintă mobilă unde se servește masa. Trebuie să te amuze și ușoara legănare a vagonului în mers, și faptul că prin dreptul ferestrei se perindă o sumedenie de elemente naturale și obiecte artificiale 11. Într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai văzut, și nu o dată, și totuși îmi era complet necunoscut. A venit glonț spre mine, m-a apucat de cot și a început să-mi explice că îi este foarte foame, apoi m-am lăsat purtat de braț către vagonul-restaurant, unde am petrecut următoarele două ore stând de vorbă și pierzând în felul ăsta multe gări, mari și mici, cu al căror nume aș fi vrut să-mi exersez memoria, așa cum făceam în copilărie. Se purta cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
soție, sau ca o soră, sau ca ceva ce trăiește în proximitatea mea, pe care probabil că-l respir zilnic și-l consum fără să știu, inconștient? Asta este, ea stă ascunsă în inconștientul meu și deopotrivă în fața mea la vagonul-restaurant al trenului și starea ei de firesc și nonșalanță mă paralizează. Nu pot protesta, nu pot decât răspunde la întrebările ei directe, ca și cum controlul asupra mea a fost complet luat de ea. Eu devin o biată ființă fără voință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frapat "M"-ul caligrafiat rotund în filigran pe spatele ei. Fotografia, ce știa să scrie bilețele, cu fata frumoasă și zâmbet straniu, a încetat să-mi mai rețină atenția. Sfârșitul călătoriei. Marny Mă scol rapid de la masă și ies din vagonul-restaurant pe urmele ei. Mă opresc la geamul de pe hol pe care-l deschid mecanic și tot mecanic citesc pe pancardă numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în locul vagoanelor care înghițeau șinele, zări doar o pată cenușie și mare, ca un petic de stofă așezat într-un geam. „Așadar, pân-aici a fost“, își zise în sine, cuprins de fiori, iar călătoria aceea a unui expres cu vagon-restaurant și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În lumina de apus a soarelui, traversând agale un pod de fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
frumos totul - pasagerii lipsiți de griji se bucură În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu, din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În urmă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un bărbat și o femeie zăceau Îmbrățișați. Apoi afară căzu Întunericul și pasagerii puteau vedea prin sticlă doar reflecția transparentă a propriilor trăsături. 2. „Premier Service, Premier Service!“ Vocea Își purtă ecoul pe coridor, dar Myatt luase deja loc În vagonul-restaurant. Nu voia să treacă prin primejdia de-a Împărți cu cineva o masă, de a fi obligat la introduceri politicoase, de a fi - tot ce se poate - pus la punct. Constantinopol, pentru mulți dintre pasageri capătul unei aproape interminabile călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi Încheiată, nu va avea timp să se gândească; o mașină care-l va aștepta, goana minaretelor, o scară mizerabilă și domnul Eckman ridicându-se dindărătul biroului său. Subtilități, cifre, contracte, toate Îl vor ține legat. Aici, Înainte de astea, În vagonul-restaurant, În cușetă, pe coridor, trebuia să-și plănuiască fiecare cuvânt și să-și repete fiecare inflexiune a vocii. Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strălucind și fețele de olandă albă erau Întinse Înaintea unei pășuni largi, pe care pășteau câteva vaci, și a unui codru gros de brazi, iar domnișoara Warren uitase ce voise să spună, pentru că recunoscuse Într-un bărbat care intrase În vagonul-restaurant pe Însoțitorul lui Czinner. În același moment, fata se ridică. Ea și tânărul schimbaseră atât de puține cuvinte, că domnișoara Warren nu se putea decide dacă se cunoșteau; spera să fi fost străini unul de celălalt, pentru că punea la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care o privi fata era mișcătoare și prin Întunecimea urbană a minții lui Mabel Warren trecu cuvântul „virginitate“. — Nu ți-a spus nimeni asta niciodată? Dornică și nevenindu-i să creadă, Mabel Warren o imploră: — Nici măcar tânărul tău prieten din vagonul-restaurant? — Abia de-l cunosc. — Cred că dovedești Înțelepciune, scumpa mea. Nu poți să ai Încredere În evrei. Coral Musker spuse rar: — Credeți că asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-ți dai seama de diferență? — Da, asta-i seacă. E cu totul altceva. Dar cealaltă a fost suculentă. Nu mă crezi, dar așa a fost. Poate că le-ai amestecat. — Nu. Am ales mostrele eu Însumi. Ciudat. Foarte ciudat. Peste vagoanele-restaurant se lăsă brusc liniștea Îngrijorată despre care se spune c-ar fi semnul că un Înger trece pe deasupra. Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe șinele de fier, geamurile zornăiră și scânteile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar prin liniștea făcută de oameni se auzi clinchetul paharelor pe mese, roțile huruiră pe șinele de fier, geamurile zornăiră și scânteile trecură prin Întuneric ca niște capete de chibrit Încinse. Prea târziu pentru ultima comandă, dr. Czinner apăru În vagonul-restaurant În mijlocul tăcerii, cu genunchii puțin Îndoiți, ca un marinar care se ține bine pe picioare pe-o mare furtunoasă. Un chelner venea În fața lui, dar nu era conștient că e condus. Cuvinte licăreau În mintea lui și deveneau fraze. Spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
expresul trecea pe lângă un șir lung de brazi și pe lângă lucirile Dunării. În cazane, presiunea aburului creștea. Mecanicul deschise regulatorul și viteza trenului crescu cu opt kilometri pe oră. 3. Coral Musker se opri un moment pe platforma metalică dintre vagonul-restaurant și vagoanele de clasa a doua. Trenul, În mersul lui accelerat, o scutura și o făcea să se clatine și, pentru moment, nu-și putu continua drumul ca să-și ia geanta din compartimentul În care se afla domnul Peters și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar iubitul ei putea să-i explice omului În limba germană cine este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar iubitul ei putea să-i explice omului În limba germană cine este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge la vagonul-restaurant, dar teama Îi fu potolită puțin de ochii mari și blânzi ai soldatului. Acesta Îi zâmbi și dădu din cap, arătând spre clădirile gării. Tânăra spuse: — Ce dorești? Nu vorbești englezește? El clătină din cap și zâmbi, arătând iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu pricepu ce Însemnau acele cuvinte. Apoi ofițerul părăsi sala de așteptare. Coral Își lipi fața de fereastră. Printre două frunze de gheață, Îl văzu pe german plimbându-se În sus și-n jos pe lângă linie. Încercă să vadă până la vagonul-restaurant. — Îl vezi? Întrebă dr. Czinner. — O să Înceapă să ningă iar, spuse ea și plecă de lângă fereastră. Brusc, nu mai putut să-și ascundă nedumerirea: — De ce au nevoie de mine? Pentru ce mă țin aici? El o asigură: — E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și-n jos, murmurând furios ceva numai pentru sine. Myatt auzi o voce spunând În englezește În spatele lui: — O să ningă și mai mult. Se Întoarse, cu speranța că ar putea fi Coral, dar era femeia pe care o văzuse În vagonul-restaurant. — Nu va fi nici o distracție să stăm blocați aici, spuse el. Ar putea dura ore Întregi până vor aduce o altă locomotivă. Ce-ați zice să Împărțim o mașină până la Belgrad? — E o invitație? — Una nemțească, se grăbi Myatt să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a lui pe care o păstra, cea din vagonul-restaurant, când tânărul mângâia cu degetele tabachera lui de aur. Dar era permanent conștientă de faptul că Myatt nu avea nici o calitate care să justifice fidelitatea ei. Doar că așa era ea și el fusese bun cu ea. Se Întrebă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]