552 matches
-
să sugereze veșnicia naturii, și versul final evocă din nou, neliniștea, anxietatea, imposibilitatea de a accepta stereotipiile. „Stele galbene/ se odihnesc pe umărul nopții,/ frunze sfioase întârziate în muguri,/ fluture în petale de magnolia,/ apus de soare în oglinda fântânii,/ vaietul mării tânjind dimineți,/ o muzică rebelă învăluie totul.” Referindu-se la volumul „Creion”, Ioan Nistor spunea: „Corina Petrescu ne supune acum atenției un nou volum, pe care și-l intitulează arghezian „Creion”, în care autoarea în cea mai mare parte
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
iute, trecea în frison, de la umăr la umăr, valul cuprindea mijlocul, iuți și fierbinți, țipau fulgere și grindina deasa, măruntă, cercul strângea și strângea, cerc ucigaș, omora chiar și-un gând rătăcit, rândunica buimaca, cerc ucigaș, pătimaș. Nici o muzică, niciun vaiet, nici un suspin până ce, pe cer, otravă palida a lunii se topea și pierea.” Adeseori autoarea Mariana Brăescu te trimite cu gândul la proza psihologică. „Zburătorul” creațiilor noastre populare e ilustrat în mod original. El a pus un foc nimicitor pe
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
Pân-în fund băui voluptatea morții Ne'ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit că Nessus. Ori că Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re'nviu luminos din el că Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă
DIN NOU DESPRE EMINESCU de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363752_a_365081]
-
altă viață față de a mea. De ce să nu încerc să-l pot ajunge și chiar să-l depășesc? Întrebări, întrebări, întrebări fără răspuns. Un pseudointelectual, ca mulți dintre cei care bântuie astăzi lumea cu energiile lor malefice, se hrănește cu vaietul semenului său și strigă după aceea, în gura mare, că Dumnezeu a vrut să-i dea tot ceea ce are ca o alegere binemeritată faptelor lui, indiferent că sunt sau nu, în detrimentul semenului său. Mă resemnez că va veni o zi
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
Acum trăiți consecințele propriilor fapte: ați semănat vânt, culegeți furtună! E adevărat că am pus în practică un scenariu care reprezenta o obsesie mai veche a mea: am fost întotdeauna fascinat de Moartea Neagră, de marea epidemie de ciumă, de vaietele bolnavilor și de chițăitul șobolanilor, de salturile puricilor și de ierburile aromatice, de toată această nebunie unică, cu parfum de epocă, a anilor 1200-1500. Mi-am dorit ca acest scenariu să devină realitate. Dar acum, să fim serioși: contează realmente
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
Ardealului este oglinda vie a trecutului glorios sau înnegurat al trunchiului țării care nu se vrea ciuntit. Peste ea nu trebuie să se aștearnă colbul, fiindcă cei 11.000 de morți ai Oarbei de Mureș strigă. Strigă și pietrele, și vaietele lor se înalță-n văzduh. Poezia lui Mircea Istrate Dorin este una a redeșteptării sentimentului peren de iubire, este o poezie a permanenței și a identității noastre naționale, susținută de istorie și de tradiție, ce ne definesc ca nație. Întoarcerea
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat inimă puternică
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noi și noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
am făcut bine. Mulțumit de „argumentele” pledoariei mele, am încercat să adorm liniștit, fiind frânt de oboseală. N-apuc să plutesc în apele lui moș Ene, că niște urlete înfiorătoare din apartamentul vecin m-au scos din această plăcută plutire. Vaietele de alături îmi zdrobeau creierii, ca niște ciocane. Soția, năucită și ea, mă roagă aproape plângând: vezi ce se-ntâmplă alături! Mormăind, m-am îmbrăcat și m-am dus acolo. Mi-a deschis vecina, plângând disperată: bine că ai venit
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
fără vaz că orbii. Ma-ndrept așa, spre stele, din viața planetară, Însoțitori mi-s cioclii și păsările corbii. E întuneric beznă, dar steaua-mi sus lucește. Mă cheama-n înălțimi, tăcută, eu ma-ndrept . Plecarea mea din lume un vaiet lung stârnește. Ma-ndrept spre steaua mea , cu mâinile pe piept. Ajunsă sus, lumina mea se stinge Și contopita sunt în beznă de-ntuneric. Cand cade-o stea, lumina-i se răsfrânge, Voi v-amintiti c-a fost și-a
EU SI STEAUA MEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366029_a_367358]
-
grăbite în valsul răspunsurilor neștiute decât în parte, frământau lumea gândirii sale. Sub fruntea înnourată, un mâine suspendat de colțul lunii, învârtea o lume de idei ce se zbătea mereu într-o altă lumină. Voia să doarmă. Să nu audă vaiete...să nu simtă durere. Să nu știe de nimic.,, Se vor termina toate? Ce situație nenorocită!'' Dar, nu, nu va plânge! Va călca peste durerea fizică și cea care-i frângea bucăți din suflet. ,,Ce puțin a durat fericirea! Acesta
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
vezi pe Netea primar ... “ Cu acest gând a deschis poarta care abia se mai ținea în țâțâni.A luat cheia de pe grinda prispei și a introdus-o în broasca pe jumătate ruginită. A intrat și ușa a schrțâit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer stătut cu iz de mucegai.A dat să aprindă lumina.” Nu merge. Câte mai sunt de făcut în casa asta!“A intrat, pe bâjbâite, în bucătărie și a găsit câteva lumânări și
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând fără de viață
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând fără de viață. Ridică atunci brațele și se rugă Cerurilor să oprească acel măcel îngrozitor. Din Înalturi, se auzi glasul Creatorului care-i ascultase ruga
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
încercau,o lua ușurel spre casă pe o cărare mai întortocheată din pădure.Deodată gândurile i-au fost întrerupte de un foc de armă, ce părea că fusese tras în imediata lui apropiere. La scurt timp s-a auzit un vaiet și un strigat de ajutor. Mache a ascultat cu atenție și a început să caute. Nu departe, a găsit culcat la pământ un om,în care, când s-a apropiat de el, a recunoscut un mare moșier din zonă, domnul
MOȘ MACHE CAP. V. SFÂRȘITUL LINIȘTII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365627_a_366956]
-
sale și sărirea, prin intermediul fundației „Mereu aproape”, în ajutorul celor defavorizați sau suferinzi într-o lume în care unii tind să creadă că dețin monopolul sănătății și avuției - aceasta, până-ntr-o zi când înșiși sunt năpădiți de martiriul propriilor vaiete! Darurilor ei spirituale, Alessandra Stoicescu li se face purtător pe mai departe spre semeni, nu li se supune, nici nu le exploatează spre propriul bine. Zestrea frumuseții, căldurii, bunătății umane, o împarte înmulțită semenilor. Copiilor pe care îi ajută prin
ALESSANDRA STOICESCU. UN VULTUR ŞI-UN ZBOR, O IUBIRE ŞI UN ADEVĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366181_a_367510]
-
este ca o inițiere, ca un așezământ pregătit pentru un drum știut, o siguranță a trecerii, a ușurării spre motivația neîntoarcerii. Toți aceia, care în viața telurică au avut de suferit de pe urma fragilității trupului, și-au mlădiat sufletul într-un vaiet al codului liturgic. Bacovia fracționa în versul lui timpul și îl măsura cu fiecare zi ce îi trecea ca o povară, întunecându-i și zgârcindu-i fiindul însă îl lumina spre o lume tainică a deplinei meditații deusiene: O, nu
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
creației: „Copil degenerat - / Învinețit, transfigurat, / Ieri, a murit în delir” (Proză, 1965:133). Un Patriarh al prevestirii, George Bacovia a fost cel care din întuneric a adus lumina plăpândă a visului morții lumii profane și a îmbrăcat-o în giulgiul vaietului nocturn: „Aci, prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp / Stă
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
a convins-o să ia banii: - Tu fată, nu târfă! Bani, mâncare. Bani, tu frumoasă. Nu la sex. Eu respecte la tine. Ai nevoie, nu supărare trebuie... Ajunsă acasă, a regretat că s-a întors. O atmosferă infernală pentru ea: vaiete, lacrimi, ceartă și, surpriza cea mai urâtă: somație să se prezinte la Miliție! O primise mama sa chiar în acea dimineața. Semnase de primire la subofițerul care o adusese. Profesoarele alarmaseră Miliția în dimineața zilei în care au descoperit dispariția
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
de mine? Nu cumva soarele ți-a atacat ochii? Ai dormit sub umbra lunii Și nevrând te-am băgat în cântec. De ce plângi? Nu ți-e milă că ochii Vor veni în cântecul tău Și voi uita calea-ntoarcerii? Din vaietul răutăcios, Din visul cel negru, Te rog nu plânge Nu ți-e milă de mine, copilo? DUMINICILE NU MĂ STRIGĂ Duminicile nu mă strigă Se poate să nu mă trezesc Pe veci rămânând în somnul morții. Nu uita momentele înghețate
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA LULZIM TAFA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350885_a_352214]
-
apelor (Luceafărul pe cer). Tușele de cerneală neagră sunt fine sau consistente, conturând atât marea agitată, cât și spuma valurilor unduitoare. În toate lucrările marelui artist bucureștean, sinestezia este omniprezentă. Admiratorii artei sale unice, pot savura liniștea sferelor înalte, asculta vaietul vântului peste valurile mării (Dintre sute de catarge), simți teama profundă a marinarului de pe barca plutind în derivă în mijlocul mării aflată în plină furtună sau pot desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > VAIET PE NOTE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Popas Frunză de salcâm Sorbită-n gura clipei Albă troiță Pedeapsă N-are nici o vină Pustnic la schit de maici Cetind ceaslovul
VAIET PE NOTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346724_a_348053]
-
Articolele Autorului Popas Frunză de salcâm Sorbită-n gura clipei Albă troiță Pedeapsă N-are nici o vină Pustnic la schit de maici Cetind ceaslovul Pasiune În timpul liber Țese aripi de fluturi Răsfoind zborul La fân Muchia coasei Simfonie de greier Vaiet pe note... Influență Cutremur oprit Găina are cuibar Tocmai la vecin La râu Copii la scăldat, În dezmierd, gol pe prundiș Un soare captiv Referință Bibliografică: Vaiet pe note / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 404, Anul
VAIET PE NOTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346724_a_348053]
-
Țese aripi de fluturi Răsfoind zborul La fân Muchia coasei Simfonie de greier Vaiet pe note... Influență Cutremur oprit Găina are cuibar Tocmai la vecin La râu Copii la scăldat, În dezmierd, gol pe prundiș Un soare captiv Referință Bibliografică: Vaiet pe note / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 404, Anul II, 08 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VAIET PE NOTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346724_a_348053]
-
alarma la Școala de subofițeri, când era elev. A plecat cu aceeași grabă. Se mergea greu pe zăpadă. Nu a putut alerga, deși ar fi dorit. Când a ajuns mai aproape de curte i s‑a părut că aude urlete și vaiete de om și s‑a oprit să asculte. Nu se înșelase. După alți câțiva pași a deslușit în întuneric lumina intermitentă a alarmei. „Doamne, e chiar la el la poartă! E ceva grav, nu se poate!” A dat ordin prin
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]