1,108 matches
-
Mahomed, așadar, mișcat, îi dă lui Argineanu o șansă. Să lupte, singur, contra tuturor. E ca și cum l-ai trimite la moarte sigură, mai și zicând, pe urmă, că ai fost generos cu el... Cuceritorul Bizanțului nu cunoaște resursele acestui... Hercule valah. Argineanu încalecă, sărută sabia, apoi își îndreaptă ochii spre Mahomed, strigând, cam așa: Sultane, m-oi fi crezut dumneata pe mine nebun și un lăudăros, dar te poftesc să dai ordin trupelor dumitale să mă atace, și vei vedea... Acest
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
protocronică se poate vorbi. Mai e încă până la înnoirile de inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse din lin murmur. // Cât acolo turme de oi
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
mult decît despre altcineva // un om / și atît - // doar un pămîntean / minunat de obișnuit / crescut cuminte / sub o stea răsăriteană // și iată-mă cîntînd / iată-mă plîngînd" (Cîntul lui Adam). Venit pe lume în Serbia, pe valea Timocului, din părinți valahi, Adam Puslojiš ține de două etnii și de două țări pe care le leagă numitorul comun balcanic și care, spre deosebire de raporturile nu totdeauna pașnice pe care le-au întreținut cu alți vecini, nu s-au războit niciodată între ele. A
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
tot spectacolul un soi de cinism, ca o lecție paradoxală dată unui popor care s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. Spațiul soților Zărnescu te mai poate trimite cu gândul la bisericile de lemn arse de-a lungul timpului prin țările valahe, dar și la cele care au căzut sub excavatoarele nemiloase ale regimului comunist. În fine, ar fi o călătorie lungă de făcut deasupra căreia rămâne însă credința, cea care izbucnește firav din semnele simbolice ale lui Gheorghe Zărnescu, cum ar
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
din cadrele deja fixate de cercetarea clasică a lui Ovidiu Papadima (Anton Pann. „Cântecele de lume" și folclorul Bucureștilor, Editura Academiei, București, 1963, reeditată anul trecut la Saeculum I.O.), Nicolae Gheorghiță vede în figura lui Anton Pann pe „corespondentul valah al muzicienilor din Constantinopol" (p. XIV): un Constantinopol, se-nțelege, al Tanzimatului, loc de întâlnire al Orientului cu Occidentul și al tradițiilor otomane cu cele balcanice și central-europene. N-ar fi stricat ca antologia critică să fie mai bogată. În
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în opinia desțăratului, „politețea limbii“ protejează cauzele ontice și metafizice ale fugii de muncă. Nimeni, respectiv, nu și-ar permite să întrebe „Que faites-vous?“, drept corespondent al curentei sintagme valahe „Ce mai faci?“. Un alt motiv, pentru umanizarea unui Cioran care este idolatrizat de mulți tineri de astăzi (cum este și detestat de cohorte de naționaliști simplificatori), merge spre latura erotică, culminând, curajoscabotin, cu replica dată de el în prezența
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
românească se schimbă, la început lent, apoi, în special după 1812, din ce în ce mai rapid, iar după 1829 de-a dreptul exploziv, constituie obiectul istoriilor familiale cuprinse în volumul de față. Căci Rusetteștii (cum este numită familia în vechile cronici moldovenești și valahe) sunt una dintre familiile aristocratice de frunte, care dă lumii românești de pe ambele maluri ale Milcovului voievozi și mari dregători, iar mai târziu oameni politici, cărturari și militari. Este de semnalat modestia rară a autorului acestor memorii, care, în loc să exalte
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
De mai mulți ani se afla aici unchiul Nedelea (n. 1760) și vărul Stan cu fiii Enache și Costache care stăpâneau 1870 de hectare de livezi spre Runcu și Oleșești, până sub râpele Târcovului. Altoiul transilvan creștea bine în matca valahă. Voicu și Maria i-au avut pe Costache, pe Ion (1841-1895), rămas burlac și pe Constantin, născut în 1842, care a fost subofițer, apoi funcționar la Oficiul Telegraf Poștal din Pârscov. S-a căsătorit târziu, la 53 de ani, cu
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
aidoma unui sol din care își trage sevele temperamentale ca și, prea adesea, expresivitățile. Termenii de argou sunt puzderie: zulă, deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă, astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă de esteți cinici, uneori bijutieri ai pitorescului provocator, modelează tipuri umane șarjate, fără a economisi detaliile derizoriului. Nenumărate adnotări au concentrația unor picături de venin. „Tovarășului Roman” (Valter) „îi place să se
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
și picantă din viața seducătorului cu divagări despre farmecul androginiei și obligația de a împărți cu ceilalți fericirea de alcov dacă nu vrei s-o pierzi. Vânzătorul de umbre e un Peter Schlemihl pe dos căzut cu tronc unei domnițe valahe, bun prilej de istorisiri cu iz iute și lungi descrieri de epocă pandurescă: „pe când umbra domniilor fanariote se retrăgea pentru totdeauna în golfurile aurii ale semilunii”, „Umbră își făcea loc privind fără grabă în părți, lăsându-se purtat de mersul
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
simulările sale, el a dezinhibat-o spiritual, impulsionîn- du-i creativitatea îndrăzneață, fără complexe, pe cont propriu”. Rămîn, desigur, multe lucruri de spus cu privire la „ontologia etnică” a lui Nae - chiar în ipostaza ei „balcanică” - și despre relația acesteia cu „neantul valah”. Practic, fiecare secvență incită la noi conexiuni, punînd inteligența speculativă și exploratorie în mișcare. Orientată radial, în toate direcțiile, cu un apetit interpretativ debordant pus într-o proză de idei rafinată și captivantă, ghidată subteran de obsesii romantice, critica lui
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Sorin Lavric Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1954 - 1956, ediție revăzută și adnotată de Nadia Marcu-Pandrea, București, Editura Vremea, 2011, 626 pag. Debutul unui autor nu se face cu prima carte pe care o publică, ci cu prima stupoare pe care o provoacă. E fără însemnătate
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
debutul lui Petre Pandrea nu numai că a avut loc foarte tîrziu, dar pe deasupra a inaugurat o carieră cu totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
tot versantul de sud al Carpaților; pe aici s-au scurs și au descălicat până în Dobrogea atâtea cuvinte românești, chiar luate de la vecinii noștri din stânga...; pe aici, pe la Rășinari a trecut și a coborât chiar din Sibiul unde, - spre fericirea valahă, se certase cu superiorii săi, Gheorghe Lazăr....”. În conferințele, în lansările de cărți, în articolele publicate în revista „Transilvania” revine obsesia Centrului civilizator sibian: „În Sibiu a pulsat una din arterele românității noastre. De ce nu inima ei? De ce n-ar
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
dai seama că anvergura personajului e însemnată. În totul, a fost un priceput avocat al cauzei românilor în Occident, știind să jongleze nu doar cu birocrația comunistă din țară, dar avînd totodată harul de a înmuia mefiența nemților față de intelectualitatea valahă. Pe scurt, Paul Miron a fost o mană cerească în vremuri de secetă culturală, un fel de Mecena fără bani, dar care a știut să obțină bani atunci cînd a trebuit, și mai ales un spirit coagulator, care a adunat
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
ne lăsa amăgiți de aparențe. Ce e totuși cu acest titlu curios, Poștalionul cu boi ? Curioasă este și împrejurarea istorico-literară care i l-a inspirat lui Mircea Iorgulescu. Să vedem. Revoluționarul și gânditorul rus A. I. Herțen, călătorind cu un pașaport valah, în 1849, din Franța în Elveția, este întrebat de un tovarăș de drum dacă în Valahia sunt poștalioane. Răspunsul, dat în glumă, a fost că sunt, dar trase de boi, cu ele circulă moldovalahii de la Iași la București. Gluma lui
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
molton, imprevizibil. Spectacolele girate de Mălăele, Cornișteanu și Delakeza m-au făcut să văd schimbarea de sex amorțit a vulturului sisific Agamiță într-o înțeleaptă formă a ADN-ului! Adică: vulturul războinic, ineficient de la 48, se transformă într-un Prometeu valah, imun politic, fără fudulii și ficați politici, aducând lumina cunoașterii și, evident, focul pasiunilor înțelepte, al iubirilor pacificatoare, în istoria infernului posibil de sub munte! Metamorfoza vulturilor păguboși în oameni prometeici are, însă, și un secret formidabil: toate făpturile pline de
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
multe altele... Această lucrare nu se vrea o cronică istorică completă, ci doar o inventariere a știrilor referitoare la etnonimul strămoșilor noștri. Din lipsă de spațiu și timp ne-am referit doar la cele mai cunoscute patru nume: dac, get, valah și român, cu toate variantele lor, lăsând la o parte altele mai puțin răspândite ca hiperborean, mis/moes, carp sau care se referă la grupe mai mari de populații: scit, trac. Desigur nu am putut epuiza complet sursele imense avute
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
ai pelasgilor. (N. Densușianu, citand din C.I.Liviu). Dar despre asta mai pe larg, În capitolul dedicat numelui de valah. Triburile daursilor locuiau În Dalmația, iar cele ale daoilor și dioilor locuiau În Rodopi (Adrian Lesenciuc, Referenții nordici ai cuvântului valah p.4, cf. V. Pârvan, Getica, pag. 519). N.P. Vaidomir (Revista Noi Tracii, nr. 39, noiembrie 1977) amintește câteva triburi trace care aveau În componența lor terminația don: macedonii, edonii, migdonii, terminație care nu poate fi explicată prin limba greacă
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
de fiica autorului, Nadia Marcu-Pandrea, constituie o nouă secțiune din acea monumentală Patetică valahă la care visa neostenitul și prolificul scriitor, cum ne informează prefațatorul Ștefan Dimitriu, de fapt, al nouălea volum apărut dintr-o lungă serie: 1. Memoriile mandarinului valah (2000), 2. Reeducarea de la Aiud (2000), 3. Helvetizarea României (2001), 4. Garda de fier (2001), 5. Crugul mandarinului (2002), 6. Călugărul alb (2003), 7. Turnul de ivoriu (2004), 8. Soarele melancoliei (2005), 9. Noaptea Valahiei (2006). El are un conținut
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
piese dintr-un vast atelier pe care editoarea a considerat că e bine să le facă publice. De aici, o seamă de repetiții, de reluări ale unor idei importante, exprimate cursiv și coagulat mai ales în primul volum Memoriile mandarinului valah. Sigur, informația se îmbogățește, pe vechea schemă, dar se și diversifică, depășind, repet, sfera memorialisticii propriu-zise. Marele avocat Petre Pandrea se autodefinește încă o dată ca "medic de leproși morali și politici", un temerar, care i-a apărat și pe comuniștii
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
să reflecteze asupra ei și să ajungă tardiv la concluzia că reprezenta cea mai sângeroasă dictatură. Dictatura, va spune el, a profitariatului, nu a proletariatului. Comuniștii au stilul lor "brigand", îi apar acum lipsiți de scrupule și omenie. Toți paukeriștii valahi erau fiii stalinismului satrapic, asiatiac"; "erau niște febrile păsări răpitoare". Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, deveniți un adevărat laitmotiv, "aveau o mentalitate tribală de polinezieni". Ei alcătuiau un "trio tribal". Pe Ana Pauker a cunoscut-o pe parcursul anilor 1936-1956
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
cizmele și la bătaia cu ghioagele. Ar fi fost puși să bea urină și să mănânce fecale, așa cum s-a practicat la noi, în lagărul meu de la Ocnele Mari, la Pitești și Gherla." Cunoscutul portretist, foarte caustic, din Memoriile mandarinului valah e de regăsit și aici, atras iarăși de mai vechii "clienți": Sadoveanu, "licheaua nr. 1 a României și a Republicii Populare Române", Arghezi, "licheaua de presă", care nu punea mare preț pe convingerile politice, căutând redacția care-i oferea onorariu
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
rece. Aseară a avut loc la Opera Mare din Paris «premiera» multașteptatului ședevru al lui George Enescu, Oedipe. Opera a fost transmisă prin telefon și radiofonie, cu solemne precuvântări în toate unghiurile României. Pentru toată fustărimea, pentru tot jăvrăretul muzical valah a fost o zi — sau mai bine zis o seară — mare. Poporul valah își trimisese până acum reprezentanții glorioși în curvărimea și în teatrele de la Paris, în vicleimul de la Geneva, dar până aici nimeni de la noi nu avusese parte să
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
al lui George Enescu, Oedipe. Opera a fost transmisă prin telefon și radiofonie, cu solemne precuvântări în toate unghiurile României. Pentru toată fustărimea, pentru tot jăvrăretul muzical valah a fost o zi — sau mai bine zis o seară — mare. Poporul valah își trimisese până acum reprezentanții glorioși în curvărimea și în teatrele de la Paris, în vicleimul de la Geneva, dar până aici nimeni de la noi nu avusese parte să fie aclamat ca autor genial pe o scenă franceză și încă pe una
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]