793 matches
-
De când cu Marea Revoluție Mondială, soțul ei o ținea numai într-o băutură. Revoluționarii l-au ras din funcția de director tehnic, cum au făcut cu toți cei ce ocupaseră un post de conducere pe vremea comuniștilor, așa de-a valma, într-o furie revoluționară greu de imaginat, cuprinși de flacăra sfântă a eroismului, atâta vreme reprimat. Să ardem trecutul, spuneau cu toții într-un glas, să ardem trecutul. În piețele publice au înălțat ruguri înalte, au golit bibliotecile și muzeele, au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unică trecuseră, unii voiau să se întoarcă în acea lume, să-și ia locul printre statui, unii cu roluri chiar importante în lumea eternității și nemișcării, adică cea comunistă. Alții recunoșteau că furia purificării de trecut a cuprins de-a valma vinovați și inocenți, dacă există vreodată inocenți, că, din păcate, sau din fericire, cine își mai poate da seama, trăim într-o lume fără valori, vinovații au rezistat și au trecut cu bine prin focul purificării, luând o altă înfățișare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a fost o relație epidermică, de aceea nu-i purta nicio pică, ba chiar se bucura, se gândea că aventura lui cu Sandei i-a rămas lui Alex în gât, ceea ce ar fi meritat din plin, riscurile culcatului de-a valma, cu oricine îi cădea în drum, Zinzin e neagră de gelozie și de durere, nu-și poate scoate din suflet sentimentele rele care îi macină ființa. Îi vine să fugă din sala de concerte, o doare tot trupul de parcă ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în societăți rurale, doar acolo oamenii își mai aminteau de demnitate, nici acolo nu o aveau cu toții, nu toți erau priviți cu respect, dar societatea de consum a șters din creier atașamentul față de altă ființă, fetele se culcă de-a valma cu bărbații nu fiindcă acest lucru le-ar produce vreo emoție, ci fiindcă așa este fun, ea visează să se urce înapoi în copac, să se tragă de coadă cu Alex, sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
n-ar mai fi intrat în casa ei, unde fusese o singură dată și, de la ușă, îi venise să fugă. Toate lucrurile erau bulucite, claie peste grămadă. Și asta n-ar fi fost nimic, dar bodroanțele acelea, puse de-a valma, emanau un miros greu, înțepător, de mucegai amestecat cu ceva ce aducea a putred. Numai buna cuviință o îndemnă să-și înfrâneze pornirile. își aminti cum odată, de Paști, mama ei o trimisese cu un coșuleț în care pusese un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
într-una. La un moment dat, cine trecea pe lângă gardul casei sale, aproape gata de modernizat, observa, într-un loc mai ochios, o putină mai bine de jumătate plină cu milioane. Milioane noi-nouțe. Aruncate, acolo, ca din întâmplare, de-a valma. Dar, bine, omule, nu ți-i teamă, că te vor călca dracii, pentru banii ăștia, lăsați, la vedere, fără nici o grijă? Nu! Cum nu? Așa cum vă spun, cum auziți și cum vedeți că procedez, fără nici un pic de frică. Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de parcă ar fi transportat nu aparatură electronică, ci crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo. În benă erau, puse de-a valma și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
petrecerea În stradă. Am făcut toate acele lucruri pe care le fac adolescenții turbați: am băut, ne-am drogat, am strigat, am sărit pe capotele mașinilor, iar când alcoolul și opiumul și-au desăvârșit lucrarea, ne-am Împreunat, de-a valma, În parc. Unii dintre cei de-acolo mi-ar fi putut fi nepoți, doctore, dar nu prea mai contează, așa-i? Când totul e posibil, iar legile morale cad asemenea recordurilor sportive, se face și tot ce nu se face
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a sărit În picioare. Dar nu pot să mă prezint așa În Înalta societate! Trebuie să mă lași puțin. A țâșnit În camera cealaltă, unde a deschis un șifonier cât cala unui vapor, Începând să arunce pe pat, de-a valma, umerașe cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care nu mai are nici o culoare, Împarte cu șemineul peretele din dreapta. În fața ei Încă o masă banală din lemn gălbui pe care stau de-a valma câteva topuri de hârtie de scris, cărți, dicționare, flori uscate, o casetă din lemn cu ornamente de sidef, plină cu tot felul de mărunțișuri, o carafă din cristal cu cioc metalic plină pe jumătate cu cafea și un album plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gesturi măsurate din geantă, fotografia alb-negru, promisă și ți-o Întinde, după ce te măsoară cu precauție. Apuci fotografia cu mâinile tremurânde, nu-ți mai poți stăpâni emoția. Luciul ei te tulbură. Îți vin În minte zeci de Întrebări de-a valma, fără logică, dar, În primul rând ai vrea ca fotografia să-ți aparțină. În momentul acela se Întâmplă ceva la care nu te așteptai: brusc, femeia Îți smulge fotografia din mână și pleacă lăsându-te singur la masa metalică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de suflete, de la prunci care merg de-a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am descoperit o pereche de cizme albe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur pachet cu pachet, am cercetat dosar cu dosar, plic cu plic, hârtie cu hârtie. Erau puse acolo, de-a valma, scrisori și cărți poștale, proiecte inginerești, fotografii, brevete de invenție, articole decupate din ziare, diplome școlare, referate tehnice, facturi, graficele riguroase ale unei febre moderate, agende de șantier, însemnări intime, radiografii pulmonare, desenele unor fetițe cu numele Cristina și Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toate. - Bogdaproste... Săru’ mâna, tanti Tinca... Blocul e undeva aproape de vechiul stadion muncitoresc. Cineva a îngrădit locul unde-au fost vestiarele și s-a mutat acolo. Câteva sârme pline de pelinci. Acolo dorm, îngrămădiți pe cartoane și cutii, de-a valma, cu câinii. Trecem peste Bahlui pe un soi de punte de metal. Apartamentul, la etajul șase, e ca și-al meu, cu trei cămăruțe și-un balcon cât un coteț. Beau țuică, mănânc tartine, beau vin. - Voia Costache să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
amîndoi avem de îndeplinit o misiune, aici, în Vladia. Sîntem îndeajuns de singuri pentru a ne permite așa ceva. Toți tîrgoveții, negustorii, țăranii ăștia neîncepuți și mai ales neterminați nu-și pot îngădui așa ceva. Ei sînt nevoiți să trăiască de-a valma, să aibă grijă unul de celălalt, să se încuscrească, înrudească, să pună la cale afaceri, să se nenorocească, să dea faliment, să sufere. Or, dumneata ai șansa, norocul să ai o misie care te face să fii altfel decît ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
închiderii dughenilor a fost "o hotărîre a breslei". Popianu a căscat ochii mari, "care breaslă, domnule?", și i s-a explicat că de câteva zile luase ființă un fel de sindicat, o "breaslă" a negustorilor din Vladia, intraseră de-a valma, iar președintele corporației nu era altcineva decît domnul Stavri, "un om cu relații formidabile care poate pune pe roate tot comerțul local". Băieții de prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare, îmbrăcați într-un fel de cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
momentul să luați o decizie, nimic mai mult, a fost, hm, cum să zic, un gest prietenesc, o dovadă de simpatie." Și fără nici un motiv, sau aproape fără nici un motiv, se apropie de biroul pe care erau aruncate de-a valma lot felul de hîrtii, plicuri netăiate, răscoli cu vîrful cuțitului de os gălbui și scoase la iveală un plic de o culoare aparte, un galben de o stridență aproape dureroasă. Se stăpîni să nu tresară. Cunoștea acest fel de plicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sa, apoi fragmente dintr‑o lucrare cu caracter documentar: visurile mitropolitului Filaret, apoi citate din enciclul Papei Pius al X‑lea, din profețiile sfântului Serafim de Sarov, din Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvârlite de‑a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbântată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvântate nopți Într‑o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de‑a valma Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o va da poeziei „Comuniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vale tot ce întâlnea, piatră sau frunză, o lavă grea, clocotitoare, de neînfrânt, curgând către undeva, nereținută, secerând în drumul ei totul. Biata fata se simțea și ea mânjită, înăbușită, amestecată energic în iureș și curgând la vale, de-a valma, odată cu toți ceilalți, fără putință de scăpare. Înmărmurită, cu degetele împietrite pe brațele fotoliului, trecând de la admirație și claritate la o stare de confuzie totală, la panică, abia îndrăznind să respire, asista neputincioasă la acel măcel verbal, devastator. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul său e plecat în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ba, da, îi răspunse ea repede. Carmina îl privi concentrată. Cred că nu e cazul să ne căsătorim, spuse în gând atâta vreme cât nu simțim nevoia s-o facem. Dacă ne-am iubi totul ar fi altfel. DRAGOSTEA VINE DE-A VALMA, așa a spus Sidonia iar nouă trebuie să ne pună cineva foc la tălpi ca să ne urnim unul către altul. Dar nu-și exterioriză gândurile. Un fel de teamă o făcea să se agațe de el cu orice preț. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici nu respira, măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea impasibil, cu mâinile încrucișate pe piept, cu privirea lui albăstruie fixând o scrumieră în interiorul căreia zăceau de-a valma mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese odată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în geamantan de-a valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie, după cum îi ieșeau în cale, apoi aflată la gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]