370 matches
-
Dar cea care vede este persoana cugetătoare, iar cea care este privită este persoana ca subiect al propriei sale cugetări. Or, cel care cugetă este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau o altă persoană, obiectul cugetării
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
greu de definit, semnificația acceptată a acestuia schimbându-se permanent În planul cunoașterii umane. „Omul real”, sau „persoana În carne și oase” (M. de Unamunoă, este totdeauna același. Ceea ce se schimbă este modul În care omul este văzut, Înțeles și valorizat. Acestea sunt aspectele care configurează o autentică „epistemologie a umanului” și care, ca orice domeniu al științelor umane, vizând subiectivul, va suferi variații În raport cu sensibilitatea, gustul, inteligența și conținutul experienței istorice. Trebuie să acceptăm faptul că „omul real”, ca ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imoral a fost o temă extrem de dezbătută, de speculată, atât În psihologie, cât și În morală, dar În egală măsură și În literatură, istorie, sociologie, cultură etc. Nu lipsit de importanță este faptul că omul virtuos este văzut și Înțeles, valorizat, prin comparație cu omul pervers și invers. Ei, deși sunt tipuri antitetice, care se exclud reciproc, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral, sunt studiați Împreună tocmai pentru a se sublinia caracteristicele care Îi definesc dar care, concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
subordonați apare un schimb de natură economică, politică, psihologică, iar conducerea este conceptualizată în termeni de costuri și beneficii. Ideile principale ale teoriei sunt următoarele: - în conducerea tranzacțională, liderul oferă ceva și primește la rândul său ceva (liderul oferă produse valorizate, cum ar fi premiile, prestigiul etc., și obține din partea subordonaților comportamentele așteptate); - trăsătura esențială a interacțiunii dintre lider și subordonat este recompensarea/răsplătirea comportamentului (dacă subordonații se poartă bine, liderul îi laudă; dacă liderul practică un stil participativ, atunci subordonații
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Petit, Dubois, 1998, p. 225). # După opinia noastră, forța/tăria sau slăbiciunea cercurilor de calitatea constau în rolul și poziția lor atât în raport cu colegii, cât și cu conducerea superioară. Dacă eforturile și mai ales ideile/soluțiile acestor grupuri sunt apreciate, valorizate, transpuse în practică, atunci este foarte probabil ca ele să dispună de o mare eficiență. Dacă însă produsele activității acestor grupuri nu sunt valorizate, atunci discuțiile și activitățile din cadrul lor li se vor părea participanților, inclusiv colegilor și conducerii, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în anchetele exploratorii, care încearcă să colecteze informații necesare definirii problemei care va fi ulterior studiată (Evans, 1985). Ele au avantajul că nu impun subiectului categorii de răspunsuri prestabilite, care nu îl reprezintă poate îndeajuns, iar acesta se poate simți valorizat. Întrebările deschise au și dezavantaje: volumul mare de informații obținut prin astfel de întrebări trebuie redus la un număr rezonabil de date cuantificabile, ceea ce poate conduce la asocierea răspunsurilor în categorii și diluarea caracterului personalizat al acestora. Codarea răspunsurilor la
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
o ambianță temporală Înglobantă, plină de vitalitatea care pulsează În natura ce Își parcurge iar și iar ciclul. „Poeții uitau că asemenea termeni erau doar arbitrari și că ideea ar fi putut prinde viață doar În măsura În care cuvîntul era cu adevărat valorizat.” Nu informația sezonală, dată de un anume cuvînt, contează, ci capacitatea Întregului poem de a capta În cuvintele sale aerul inefabil al anotimpului ce se degajă dintr-o imagine, o scenă, un eveniment, o experiența. CÎnd un cuvînt sezonal este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
contrapunctic, aură mitică, hieratică, precum în eposul popular. Dramatismul fiind generat mai mult de atmosferă decât de acțiune, cuvintelor, țesute în largi monologuri ori în dialoguri repezi, li se acordă un rol esențial. Cuvântul, capabil să suscite trăiri, emoții intense, valorizat ca resort dramatic, apare folosit cu o știință desăvârșită a efectelor și în plan retoric. Cea de-a doua dramă a trilogiei, Viforul, îl prezintă pe Ștefăniță, domnitor despotic, torturat de orgoliu și neputință, om bicisnic, scelerat, caracter aflat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
secvențialistă“ și „secvențializantă“ a separării spațio-temporale a treptelor. Astfel, „vârful“, „principiul“ ierarhiei este interpretat, pornind de la pro iecțiile grafice, ca aflându-se „lângă“ celelalte registre, așe zat în continuitatea lor ca punct culminant. Această „ultimă treaptă“, deși intens și diferit valorizată, rămâne eronat circumscrisă tărâmului ierarhiei, ca „parte“ a ei. Așezarea sacrului, a principiului ultim undeva, într-un „acolo“ sau „dincolo“, și reprezentarea lui în manieră grafică (ori altfel) sunt semne ale „idolatriei“ așa cum au răstălmăcit-o și reinterpretat-o pentru
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
interpretabile ale nominalului. Într-o terminologie alternativă (mecanimul sintactic fiind similar), nominalul are trăsături cu valoare sau "valuate" (valued), iar verbul și adjectivul au trăsături fără valoare sau "nevaluate" (unvalued). Prin acord, trăsăturile fără valoare ale verbului și adjectivului sunt "valorizate" de (primesc valoare de la) trăsăturile cu valoare ale nominalului. Dacă acceptăm că nominalul are două seturi de trăsături (iar verbul și adjectivul, câte un set), păstrând celelalte coordonate ale acordului, ar însemna că: (i) în acordul hibrid, trăsăturile adjectivelor și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
între: a. triada bine-existent−gândire, sursă pentru imaginație, și triada rolurilor din Politeía: demiurgul (autor al ideii)-meșteșugarul (autor al copiei ideii)−artizanul (autor al imaginii lucrului făurit de meșteșugar), care face posibilă imaginea (oricum ar fi ea valorizată). Ambele pot fi relevante pentru imaginarul filosofic al politicului în antichitate (se bazează atât pe principiu, pe modalitate, cât și pe reprezentare), precum și pentru relația creștină divinitate-încarnare−revelație, fundamentală la rândul ei pentru oíkonomía imaginii; b
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
echipă; se Îmbină astfel cooperarea cu structura competitivă. Competiția se realizează Între copii de același nivel din punct de vedere al cunoștințelor și abilităților, ceea ce le oferă acestora posibilitatea să obțină puncte pentru grupul lor, să se simtă responsabili și valorizați ca membri ai unei echipe. În cazul aplicării acestei metode, Învățărea prin cooperare este completată și de aspecte competitive care stimulează motivația elevilor de a puncta pentru grupul din care fac parte, și Întăresc sentimentul apartenenței la acea echipă. 4
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
volum, poezia Lacustră este definitorie pentru universul liric bacovian și pentru estetica simbolismului. În această elegie existențială, tema eșecului și cea a morții se concretizează prin motive literare frecvente în lirica simbolistă: solitudinea, ploaia, somnul (ca prefigurare a morții), nocturnul (valorizat negativ, ca timp agonic, al spaimei de moarte, al angoasei existen țiale). Titlul evidențiază motivul poetic principal, locuința lacustră. Ambiguitatea regimu lui gramatical (lacustră - omonimie între substantiv și adjectiv) conferă termenului de intitulare valoarea unui simbol în jurul căruia este centrată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dar și de a convinge. Persuasiunea apare prin punerea-în-cuvînt (un ritm plăcut, un stil ce reflectă valoarea obiectului de descris, de exemplu un stil "bogat" pentru a descrie bulevardul Champs-Elysées) și prin conținuturi; persuasiunea apare de asemenea prin alegerea sub-temelor valorizate tradițional, ca și prin adăugarea predicatelor evaluative. Chiar și atunci cînd un număr de metafore este inclus într-o asemenea descriere, construcția textului continuă să urmărească principiul contiguității. 3: Metonimia metaforică Aici, din nou, contiguitatea este principiul dominant de construcție
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
articulării altor identități. Teoria identității sociale se axează mai puțin asupra textelor și mai mult asupra alegerii. Mecanismul identificat de psihosociologi este nevoia individuală de asociere pozitivă. Teoria identității sociale postulează că oamenii își doresc să fie membri în grupuri valorizate pozitiv, mai multe opțiuni fiind posibile. Indivizii pot încerca să migreze dintr-un grup social sau, rămânând în grupul de apartenență, să încerce să îmbunătățească rangul colectiv intrând în competiție cu cei din grupul de referință. Aceste alternative asumă că
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Locke termenul de "motiv" combină valorile și emoțiile, motivul fiind dorința pentru un scop sau o valoare. Motivele, valorile și/sau scopurile determină acțiunea prin trei cicluri cauzale: i. reglarea direcției acțiunii prin concentrarea atenției și a activității asupra scopurilor valorizate; ii. influențarea intensității acțiunii în funcție de importanța acordată valorii și iii. influențarea persistenței acțiunii a efortului prelungit în timp. Astfel, mecanismul motivațional urmează direcția: nevoie valori scopuri acțiune. Privit din direcție opusă, ciclul cauzal presupune că scopurile conduc la împlinirea valorilor
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Bandura (1989) și teoria stabilirii obiectivelor (Locke și Latham, 1990). Potrivit primei teorii oamenii experimentează un sens al satisfacției atunci când ating nivele de performanță care sunt valorizate, iar potrivit celui de-al doilea model teoretic, satisfacția este rezultatul atingerii obiectivelor valorizate; * studiile realizate în ultimii zece ani arată o asociere mai puternică între cele două variabile, atunci când măsurarea performanței globale este înlocuită de dimensiuni ale acesteia: atașamentul față de organizație, comportamentul "cetățenesc" în organizații (citizenship behavior) etc. Kelly (1992) avansează ideea că
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
teoria lui Vroom (Latham, 2007). Între cele două teorii există diferențe conceptuale. Teoria expectanței afirmă că motivația este determinată de așteptarea ca un efort să ducă la performanță care va determina la rândul ei rezultate mai mult sau mai puțin valorizate. Teoria social cognitivă afirmă că oamenii exclud repede un număr mare de opțiuni pe baza eficacității personale percepute, fără a face o analiză cost-beneficiu. Concluzia lui Bandura privind teoria expectanței este sugestivă: "Modelele raționale de luare a deciziei care exclud
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ca o voce desprinsă de corporalitate. Astfel, există cîte un povestitor în fiecare poveste, într-o proporție mult mai mare decît dacă am întîlni un vorbitor în mod obișnuit. Deoarece narațiunile sînt, relativ la obișnuitele replici, texte lungi și personalizate sau valorizate, există o modalitate prin care, în timp ce remarcile conversaționale îți reflectă cine ești (identitatea și valorile tale), în cursul oricărei narațiuni textul naratorului îl descrie pe acel narator. În scurte fragmente de conversație o persoană poate fi capabilă, prin intonație și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
abate de la scenografie, este un gen pur utilitar. În schimb, discursul publicitar sau cel politic mobilizează scenografii variate în măsura în care, pentru a-și convinge co-enunțiatorul, ele trebuie să-i capteze imaginarul, să-i atribuie o identitate cu ajutorul unei scene de vorbire valorizate. Scenografii difuze și specifice În cazul publicității pentru produsele Week-end, avem de-a face cu o scenografie specificată în mod precis de text: o conversație telefonică cu o prietenă. Dar aceasta nu se întîmplă mereu; astfel, în altă publicitate pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
rolul copiilor. Exemplul de față ilustrează un procedeu foarte frecvent: o scenografie poate să se bazeze pe scene de vorbire pe care le vom numi validate, adică instalate deja în memoria colectivă, fie ca element de contrast, fie ca model valorizat. Conversația familială în timpul mesei este un exemplu de "scenă validată", instalată în mod pozitiv în cultura franceză. Repertoriul scenelor disponibile variază în funcție de grupul vizat de discurs: o comunitate cu convingeri puternice (o sectă religioasă, o școală filosofică etc.) își are
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
unui mod de a se îmbrăca și de a se mișca în spațiul social. Ethosul implică într-adevăr o disciplină a corpului, perceput prin prisma unui comportament global. Caracterul și corporalitatea garantului provin dintr-un ansamblu difuz de reprezentări sociale valorizate sau devalorizate pe care se sprijină enunțarea și pe care le confirmă sau le transformă. Aceste stereotipuri culturale circulă în domeniile cele mai diverse: literatură, fotografii, cinematograf, publicitate etc. Universul de sens pe care îl furnizează discursul se impune prin
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dintre proverb și ironie. Atît unul, cît și celălalt implică un enunțiator care, prin propria voce, lasă să se audă, folosind un ton specific, vocea altcuiva care este statuat ca responsabil al enunțului. În cazul proverbului, "celălalt" este o instanță valorizată, cu care se mîndrește indirect enunțiatorul, în timp ce în cazul ironiei, celălalt este discreditat. În plus, proverbul aparține unui stoc stabilit, unui patrimoniu cultural, în timp ce, prin definiție, orice enunțare poate fi ironică, chiar și cea a unui proverb. În sfîrșit, proverbul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
preț economic. Acesta este un proces de evaluare sau de valorizare a unui bun, care poate fi înțeles din situațiile în care un produs este evaluat la un anumit preț (este valorizat sau pus în valoare) sau când este apreciată (valorizată) contribuția unei persoane pentru o anumită acțiune socială. 5.2. Raportul dintre valorile economice și valorile culturale 5.2.1. Influența valorilor culturale asupra comportamentului economic În științele sociale suntem preocupați de utilizarea cuvântului "valoare" în calitatea lui de substantiv
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
preț economic. Acesta este un proces de evaluare sau de valorizare a unui bun, care poate fi înțeles din situațiile în care un produs este evaluat la un anumit preț (este valorizat sau pus în valoare) sau când este apreciată (valorizată) contribuția unei persoane pentru o anumită acțiune socială. Semnificații importante pentru cunoașterea valorilor sociale și a mecanismelor de configurare a acestora rezultă din felul în care economiștii au trasat deosebirile dintre valorile subiective și cele obiective. Pentru aceștia, "obiectele au
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]