592 matches
-
a condus Domeniul Soissons până la asasinarea sa în 487. În cele din urmă, un teritoriu romano-maur a supraviețuit în Africa de Nord, rezistând incursiunilor vandalilor, devenind o parte a Imperiului Roman de Răsărit în jurul anului 533 atunci când Belizarie i-a învins pe vandali. Ultima speranță pentru un Imperiu reunificat a venit în 493, când Odoacru a fost înlocuit de Theodoric cel Mare, regele ostrogoților. Theodoric a fost forțat să apară subordonat lui Zeno, în scopul de-al elimina pe Odoacru. În timp ce, în principiu
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
secolul al VI-lea, Imperiul Roman de Răsărit a reușit să recucerească zone întinse din fostul Imperiu Roman de Apus. Cel mai mare succes au avut campaniile generalilor Belizarie și Narses, în numele împăratului roman răsăritean Iustinian I (533 - 554). Teritoriul vandal care a ocupat fosta provincie romană Africa de Nord a fost recâștigat, în special pe teritoriul centrat în jurul orașului Cartagina. Un an mai târziu, Sicilia, Sardinia, Corsica, Dalmația, precum și Insulele Baleare au fost ușor de capturat de către legiunile romane invadatoare. Campania în
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
municipiu important al provinciei. În timpul domniei lui Hadrian, Utica a solicitat să devină o provincie cu drepturi depline, dar acest lucru nu s-a întâmplat pînă când Septimius Severus, un nativ din nordul Africii, a devenit împărat." În anul 439 vandalii au cucerit Utica, iar în anul 534 orașul a fost cucerit de Imperiul Bizantin, dar arabii sunt responsabili de distrugerea orașului în jurul anului 700. Ruinele orașului Utica se află pe un deal nu prea înalt, fiind compuse din câteva vile
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
și la arhivă și au ars documente istorice importante, vechi de sute de ani. Așa a fost și la celelalte temple și sinagogi. Au fost câteva locuri care n-au fost distruse complet: Templul Coral nu a ars complet, deoarece vandalii nu au avut benzină suficientă. La Sinagoga Mare lucra o servitoare creștină, Lucreția Canjia, care s-a rugat în lacrimi de vandali să nu dea foc, le-a amintit că nu așa se poartă creștinii credincioși și până la urmă ei
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
sinagogi. Au fost câteva locuri care n-au fost distruse complet: Templul Coral nu a ars complet, deoarece vandalii nu au avut benzină suficientă. La Sinagoga Mare lucra o servitoare creștină, Lucreția Canjia, care s-a rugat în lacrimi de vandali să nu dea foc, le-a amintit că nu așa se poartă creștinii credincioși și până la urmă ei au renunțat la incendiere. La Sinagoga Mică-Cahal Cico, vecinii s-au temut că focul s-ar fi putut extinde asupra caselor lor
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
nu așa se poartă creștinii credincioși și până la urmă ei au renunțat la incendiere. La Sinagoga Mică-Cahal Cico, vecinii s-au temut că focul s-ar fi putut extinde asupra caselor lor. Nici aici nu s-a pus foc, însă vandalii au distrus tot ce au putut. Cea mai frumoasă sinagogă din București și din toată România, sinagoga sefardă Cahal Grande a ars complet și ca ea alte câteva sinagogi vechi de secole. La Cahal Grande a venit la 21 ianuarie
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
acuzat-o pe fiica lui Theodoric că uneltește să-l ucidă, iar în 444 a mutilat-o - i-a tăiat nasul și urechile - și a trimis-o înapoi la tatăl ei. Aceste fapte au dus la dușmănie între vizigoți și vandali. Un dușman al lui Aëtius, fostul magister militum Sebastianus, a sosit în 444 la Tolosa. Ar fi putut apărea tensiuni în relația cu Aëtius, dar Theodoric și-a trimis incomodul oaspete să captureze Barcelona și în cele din urmă (în
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
oraș și către crestele de la vest de el. Până seara, patru brigăzi unioniste ocupaseră orașul, pe care l-au prădat cu o furie nemaivăzută până atunci în război. Acest comportament l-a înfuriat pe Lee, care i-a comparat cu vandalii antici. Distrugerea i-a înfuriat și pe soldații confederați, dintre care mulți erau din Virginia. Mulți dintre unioniști au fost și ei șocați de distrugerile la care a fost supus Fredericksburgul. Victimele în rândul civililor au fost neobișnuit de puține
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
intrat cu revolvere, au jefuit enoriașii evrei prezenți și i-au bătut până a venit a doua echipă care i-a schimbat pe schingiuitori. La Sinagoga Mare lucra o servitoare creștină, Lucreția Canjia, care s-a rugat în lacrimi de vandali să nu dea foc, le-a amintit că nu așa se poartă creștinii credincioși și până la urmă ei au renunțat la incendiere. La Sinagoga Mică, Cahal Cico, vecinii s-au temut că focul s-ar fi putut extinde asupra caselor
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
nu dea foc, le-a amintit că nu așa se poartă creștinii credincioși și până la urmă ei au renunțat la incendiere. La Sinagoga Mică, Cahal Cico, vecinii s-au temut că focul s-ar fi putut extinde asupra caselor lor. Vandalii au distrus-o, dar nu au incendiat-o. La 21 ianuarie un grup de legionari condus de preotul Brigadeu s-a baricadat în cea mai frumoasă sinagogă din România, sinagoga sefardă Cahal Grande, și a așteptat armata, care n-a
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
nu intrau în componență provinciei române Dacia. Dar s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Român, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați, goți și vandali, asimilând elemente de cultura română provinciala. O mare parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi din vest
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
goți rămași vor dispărea în masă populației autohtone.Conform descoperirilor arheologice, prezența goților era că o tabără militară, percepând tribut de la populația autohtonă. Goții nu au avut o influență însemnată asupra populației din Dacia română. Iazygii de neam sarmatic și vandalii au pătruns în Banat, iar ceilalți s-au așezat în zona Crisei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V. Hunii au pornit spre nord-vest
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub regența lui Rufinus (Orient) și Honorius, sub regența lui Stilicho (Occident). Teodosiu, împreună cu prima sa soție, Aelia Facillia, a avut trei copii: Teodosius l-a însărcinat pe generalul vandal Stilicon să vegheze asupra celor doi băieți. În anul 385, după decesul Aeliei Flacilla, Teodosiu s-a recăsătorit cu Galla, având și cu aceasta trei copii.
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
cunoștea nici mila față de oameni, nici respectul față de cele sfinte; cu prestigiul persoanei sale și cu puterea cuvântului său, Papa Leon l-a convins pe temutul conducător să cruțe Roma și chiar să părăsească Italia. Peste câțiva ani, în 455, vandalii ajung la porțile Cetății Eterne, hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi; Papa Leon îl îmblânzește pe căpetenia lor Genseric și obține favorul de a fi cruțate toate lăcașurile de închinare
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
dar mai ales cu provincia romană Dacia. Deși regiunea a rămas în afara teritoriului cucerit de Imperiul Roman, dacii locali au primit influențele civilizației romane. Datorită poziției mai ferite a Maramureșului, în perioada marilor migrații, dintre triburile de goți, huni, gepizi, vandali și slavi, numai slavii au avut un impact asupra populației locale. Veche regiune românească, "Țara Maramureșului" este atestată documentar pentru prima oară cu acest nume în 1199, în perioada expansiunii ungare în Transilvania. În acea epocă, exista populație românească în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman, de vandalii conduși de regele Genseric, de Imperiul Bizantin, apoi de arabi și în sfârșit de Imperiul Otoman. În 1912, Libia a fost invadată de către Italia. Până atunci, din cauza valorii economice reduse și a poziției strategice mai puțin importante (fiind controlată de
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
stăpânesc contoarele întemeiate de fenicieni în Tripolitania. Teritoriul Libiei este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 647, arabii cuceresc teritoriul Libiei, îl includ în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
regiunea balcanică. Sub influența Imperiului Roman de Răsărit, alanii s-au convertit la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare migratoare, în principal cu vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia trecând Rinul, în pofida opoziției puternice a francilor. Un alt grup alan, separat de vandali și condus de regele Goar, a trecut Rinul și s-a stabilit în vestul
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia trecând Rinul, în pofida opoziției puternice a francilor. Un alt grup alan, separat de vandali și condus de regele Goar, a trecut Rinul și s-a stabilit în vestul Galiei, în zona Orléans și spre peninsula Bretania. Acest trib a participat apoi, alături de forțele mixte conduse de generalul roman Aetius, la luptele cu alianța forțelor
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
consideră că o parte însemnată a alanilor a rămas în spațiul carpato-danubiano-nistrean, fiind asimilați de vlahi . După destrămarea imperiului hun, acești alani „independenți” au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Grupul alan aliat cu vandalii a rămas în Galia numai doi ani, după care au trecut Pirineii în Hispania și în 409 s-au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei). În 418, în lupte cu vizigoții
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
409 s-au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei). În 418, în lupte cu vizigoții, care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
astăzi sudul Spaniei). În 418, în lupte cu vizigoții, care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]