2,308 matches
-
agitația din jurul acestei teme rămâne valabil și totodată asumat. Eu, oricum, nu vă voi mai deranja săptămânalul, păstrându-mi doar discreta calitate de simplu cititor al lui. Iar, în cazul în care pe domnul Șușară îl va scoate din nou vanitatea la rampă și-și va obloji patimile, folosindu-se de spațiul publicației dumneavoastră, eu îi răspund de pe-acuma pentru totdeauna: rămâne cum am stabilit! Îmi cer sincer scuze că nu am avut încotro și regret că am fost obligat
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
puțin mai straniu în cazul comicilor, însă, este că simțul relativității, pe care-l au mai dezvoltat decât diverșii aghelaști, îi fac, în ciuda zâmbetului sceptic sau a unui rictus voltairian, niște amar(nic)i pesimiști... Ar mai fi, în fine, vanitatea, mereu rănită, a acestor comici: tragicii sunt, dintotdeauna, mai prețuiți decât sunt ei. Care sunt, totuși, mult mai rari: în vechea Grecie, la un comic sunt trei tragici; în Franța clasică, la unul, doi. E cu atât mai de bun-simț
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face să încercăm imposibilul, să forțăm limitele, să vrem, să încercăm reabilitarea inteligenței, vocației, talentului deturnate de o Istorie mașteră. Și atunci... Poate de aceea scriu și vreau - din ce vanitate (sau disperare) a vârstei? - să public asemenea scurte și neînsemnate texte. Băjenarii Băjenar, băjenari s.m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. / Var.: bejănar, bejenar s.m./ Definiție din DEX
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
ca Fronton, elogiul fumului, folosind cuvinte alese și perioade cizelate cu artă. Dar cărțile lor sunt copie a sufletelor lor. Și ce suflete mari și calde! Toate scrierile lor sunt acte și servesc la edificare. Acolo nimic nu se conformează vanității stilului, căutării limbajului elevat, armoniei frazelor cizelate”3. Starea spre care aspiră Părinții filocalici este aproape de viața îngerilor. Și această asemănare dă un sens particular ascezei din ajunuri, din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
Învierea, Înălțarea, Pogorârea Duhului Sfânt, Schimbarea la Față și toate celelalte trepte de lumină cu care Mântuitorul ne cheamă pe Calea Împărătească. Sub cununa sur-argintie a titlului Prisos de iubire, deficit de responsabilitate..., Maria Toacă plasează motoul detașării lui Mihai Eminescu de vanitățile cestei lumi, ca și al unei tainice oboseli sub asediul teroarei istoriei: ,, De vorbiți, mă fac că n-aud,/ Nu zic ba și nu vă laud;/ Dăinuiți precum vă vine,/ Nici vă șuier, nici v-aplaud” -, după care intră direct
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și adolescent român: volumul-album prin care cinstește/ cinstim 125 de ani de la nașterea în cer a Poetului Nepereche al urmașilor traco-daco-geților. Prin acest gest - mai ales în contextul în care gâlcevile politice necontenite și mahalagismele grobiene scufundă sub deșertul jafurilor/ vanităților de tot felul valorile cardinale, adevărate, cu adevărat ADEVĂRATE din România profundă -, prof. dr. Victor Crăciun ține loc, aproape de unul singur, tuturor instituțiilor statului nostru, care, în fond, sunt obligate să nu-l uite pe EMINESCU nu doar la ceas
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
cred, multă vreme. în adevăr cred, ca și d șumneațta, că amândoi avem dreptate. Beyle se vede a fi ridicol, după părerea mea, din pricină că a rămas copil până târziu de tot, cu deosebire în ce privește femeile, dar și în general: felul vanității lui l-a reținut prea lungă vreme în copilărie. A rămas cu un suflet de premiant întâi, veșnic nervos să nu-și piarză rândul. Evident, un bolnav. Rareori a fost în stare să trăiască în înțelesul cel mai propriu al
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
decesului neașteptat al Siei, tocmai în preziua concertului. în urma septicemiei provocate de un avort, aceasta moare în indiferența tuturor, inclusiv a propriilor părinți. Vestea morții ei aduce ușurare celor care se simt direct responsabili, anume gemenii Halippa frații Elenei; lezează vanitatea virilă a lui Rim, neimplicat, hélas! în paternitate; dă satisfacție "bunei Lina", stăpânită de o monstruoasă gelozie; produce o iritare ascunsă Elenei care-și vede umbrit fastul apropiatei reprezentații muzicale. într-o splendidă zi de aprilie, la biserica Amzei, selecta
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
melodice a coralului și a efectului ei asupra asistenței. Vocile discordante se armonizază în sonoritatea strigătului emanând din teroarea morții și, prin contrast, din năvalnica sete de viață pe care o declanșează. Dezbărată pentru o clipă de deșărtăciunea resentimentelor, a vanității, a convențiilor, lumea Halippilor capătă o nebănuită profunzime sufletească. Spațiul extins acordat descrierii scurtului episod muzical măsoară fizic un timp interior mult mai îndelungat, cel al conștiințelor răscolite de întrebări, dureri ascunse, remușcări, amintiri... Insistența autoarei asupra vocabularului unității și
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
optează pentru mediul industrial socialist, cunoscut, pesemne, ca jurisconsult. Mediul profesional juridic este cel de-al doilea care apare în cărțile sale. El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în elanul ei edificator și vanitățile individualiste travestite ori camuflate. Catedrala este un roman cu teză, structurat demonstrativ, despre putere și presupusa umanizare a puterii chiar în societatea care a demonizat-o, un roman despre sfințenia muncii tocmai în lumea care a distrus disciplina și proprietatea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
epică pregnantă, o narațiune analitică și hiperrealistă. O lume provincială, cu vocații iluzorii sau neîmplinite existențial și artistic, se înființează și piere prin propria înfățișare obiectivă. Naratorul își permite doar o ironie critică și realistă, de altfel exercitată cu tact.Vanitatea fantasmatică a omului mediocru se dezvăluie, fie în ipostaza protagonistului, ca în cazul lui Pavel Șușnea, profesor și sculptor ratat, fie a masei snoabe și abia extrase din barbarie, ca aceea care simte imboldul bizar și, totuși, istoric, de a
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
vreunei lumini prea puternice, cărțle se găseau ordonate după epoca-n care fuseseră scrise. Ereau destule iar catalogul tuturor abea încăpuse în opt volume... Orlov De mînă cu el nimerisem în vizuina lui de bibliofag, adus pentru a-i plăti vanitatea în moneda admiraței și nu oricum, ci scurgîndu-mi balele în fața festinului copios ce se îndesa în caverna rafturilor - făcîndu-mă totdeodată să regret că n-avusei și eu parte la timpul cuvenit de asemenea harem pe post de creșă... Îmi povestise
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
adoptînd, declarat, o atitudine interogativă. Cătălin Constantin Memoria frauduloasă a Și Scrum de secol. O sută una de povești suprapuse (apărută în 2001), această a doua carte a istoricului Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane s-a născut din fragmente publicate inițial în reviste - Lettre Internationale, Sfera politicii, Dosarele istoriei, Dilema, dezvoltate în capitole independente, străbătute însă de o idee comună: jocul, relativ și tot atît de riscant, înte memorie, personală, părtinitoare, și istorie
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
imperiului dispărut. Restul e memorie. Ion Manolescu, Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, Ars Docendi, București, 2002, 92 pag. Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Editura Aula, Brașov, 2002, 192 pag. Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane, Iași, Polirom, 2002, 348 pag., 139 000 lei Smaranda Vultur (coord.), Memoria salvată. Evreii din Banat, ieri și azi, prefață de Smaranda Vultur, postfață de Victor Neumann, Iași, Polirom, 2002, colecția „A Treia Europă", 468 pag., 239 000 lei
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei " Simt nevoia unei arte care să aibă un centru absolut, interior, nedărămabil; să se țină. Aceeași necesitate pe care o simt și pentru mine - un centru de sprijin interior - independent, nesupus vanității, pe care să asum tot riscul credinței mele. Ceva care să depășească realismul ca oglindire fidelă și romantismul ca subiectivism; dar totodată să nu fie doar o schemă perfectă și originală - neatacabilă. Să conțină realitatea trăită - însă în stare de
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
cu tine. Nu ajunge mîndria continuității. Ai nevoie și de satisfacția progresului. Am progresat în 20 de ani sau mă frec pe loc? E groaznic să-l vezi pe Stepan Trofimovici în fața morții pe același teren moale (dar același!) al vanității. Trebuie să înjghebezi ceva care să stea, să se susțină singur. Nu ajunge să aduni mărgăritare. O luptă fără capăt între latinismul echilibrului clasic și fluviile de trăiri vulcanice și anarhice care își cer poate o altă matcă. Neputință de
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
leneși. Alții care muncesc mult, de fapt muncesc mai puțin decît unii leneși! Cine poate aprecia exact valoarea pierderii de energie imediată sau potențială? * întrebări și exprimări flegmatice care mă muștruluiesc cu o incandescență teribilă! Stăpînire de sine, nerisipire, necedare vanității - pentru a mă concentra pe esențial în mod liber și eficient. * Obiectivitate fierbinte. * Obiectiv - nu neutru. * A-ți da seama de întreaga dimensiune a vanității, atunci cînd în dosul unor fraze mari rostite de cineva stă un mobil sau un
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
și exprimări flegmatice care mă muștruluiesc cu o incandescență teribilă! Stăpînire de sine, nerisipire, necedare vanității - pentru a mă concentra pe esențial în mod liber și eficient. * Obiectivitate fierbinte. * Obiectiv - nu neutru. * A-ți da seama de întreaga dimensiune a vanității, atunci cînd în dosul unor fraze mari rostite de cineva stă un mobil sau un adevăr destul de mic. Adeseori o afirmare, o declarație reprezintă un obiect care ascunde alt obiect - cu care nu are nici o legătură. Prea mult gest poate
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
au reînvățat, împreună, că se poate, ca în poezia lui Kipling, “să nu răspunzi minciunii mințind la rândul tău și nici cu ură urii, nici celei mai nedrepte” și, în tot acest timp, să rămâi un om decent, lipsit de vanitatea normalității tale. :: The One, octombrie 2013 Datorită dumneavoastră mi-am schimbat părerea despre doamna Sarbu, vă mulțumesc. e frumos portretul, nu zic. însă îmi amintește de picturile de la renaștere până la modernismul timpuriu, unde tabloul final era mai impresionant decât baronesa
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
zâmbește simpatic și tace, cuminte. Uită, cam într-un minut, că promisese să mai tacă și o ia de la-nceput, dar după aia iar e cuminte, dacă-i ceri. Ca orice om foarte, foarte bun, Iaru nu are orgolii și vanități. Nu se supără, nu se umflă tărâța-n el dacă i se refuză un layout, dacă i se zice a opta oară că ceva nu e bine. Zice: “Biine, ia să vedem, cum să facem să fie bine?”. Nu are
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
haită, cu cățel, purcel. “training-ul” începe încă de la primele ieșiri cu copilul în parc. mamele urlă isteric la copii isterici... probabil că cu cat faci educație la volum mai mare, cu atat o faci mai bine. Cred că tot vanitatea, așa cum spuneam aici http://www.yourway.ro/2010/07/20/puncte-forte/, susține și acest comportamament dăunător imaginii românului. Sigur, nu suntem singurii, dar asta nu înseamnă că nu deranjează:) Anul ăsta când am fost in Germania, am tot umblat prin
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
Gabriel Dimisianu Bunul-simț ca paradox Nu este ușor să trăiești în lumea noastră literară, respirând, alături de componenții ei, fumurile vanităților creatoare și noxele veleitarilor. Nu e deloc simplu să găsești o formulă de conviețuire socială cu atâtea genii neînțelese câte numără literatura autohtonă, cu atâtea grupuri și grupuscule convinse de dreptatea lor definitivă și cu atâtea individualități pentru care limba
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
mirarea-iritarea-stupoarea-stupefacția competitorilor Ťprofesioniștiť"3). Că Partidul Liber-Schimbist a fost o carte cîștigătoare nu va contesta nimeni. El n-a fost însă ,odrăslit" de Ștefan Cazimir, ci doar confiscat de acesta, spre a-l converti într-un instrument al propriilor lui vanități și ambiții. Faptul că beneficiarul n-a știut din capul locului cum vor evolua lucrurile interesează mai puțin; ceea ce contează cu adevărat este modul cum a înțeles să profite de conjunctură: abil, pragmatic, prompt în decizii și fără inutile procese
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni,AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni.Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri?Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure,Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure!Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsatși ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat!Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut,Se ridică din istorii peste
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]