582 matches
-
era vorba în propoziție. I-aș mai spune domnului Chiriac că știu sigur cum ar fi sunat un răspuns al managerului Boroghină sau Tompa. Ar fi fost unul în care modestia producătorului unui eveniment teatral ocupa locul întîi. Domnul Chiriac, vanitos că nu este pomenit nominal, ține să ne amintească ceva ce știe toată lumea, nu doar breasla, și anume că un spectacol-eveniment implică eforturi și zbateri uriașe. Că un spectacol are un producător, că teatrul are un director, că la un
O gală cu nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6379_a_7704]
-
Rodica Bin Un semănător de ură, un provocator, un autist plîngăreț, un predicator grosolan, un vanitos și un impostor, prototipul antisemitului cultivat, un Tartuffe, un fals apostol al moralității - încarnare a imoralității pe care o combate, o „persona non-grata” în Israel, un mare „pește” în literatură, un poet care nu este în toate mințile - sunt doar
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
de ani. La 27-28 de ani, el nu mai are nimic din balastul de reacții viscerale al scriitorului tânăr. Nici idiosincrazii, nici solidarizări pripite, nici înfumurări. Este orgolios, adică are orgoliul de a aspira la o Operă, dar nu este vanitos. Scara sa de valori literare și etice este viabilă și azi, trecând testul timpului. Iubirea sa pentru Nichita Stănescu, de pildă, nu are nimic idolatru, ci este o iubire fraternă, de la cel mai tânăr la cel mai vârstnic, și e
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
în general, a nebuniei sistemului bancar - în secolul XXI. Și-au luat oamenii apartamente, mobilă, plasme, aspiratoare, frigidere și ce le-o mai fi fost de trebuință. Atunci se trăia în România. Acum se suprvaiețuiește. Căpos ca un catâr și vanitos ca o primadonă, s-a vrut premier de coaliție și după ce PNL a obținut un rezultat mediocru la parlamentare. A pierdut, previzibil, partidul în fața unui Antoneescu în asceensiune. N-a suportat niciodată gândul înfrângerii, s-a raliat informal oricărei tendințe
Ciutacu, analiză dură despre Tăriceanu: Frumos bărbat, urâtă ieşire din scenă () [Corola-journal/Journalistic/43653_a_44978]
-
Regina Angliei se plânge că soția nepotului ei e "leneșă" și că "este cunoscută în cercul apropiaților familiei regale ca Ducesa-Care-Nu-Face-Nimic". În plus, Regina Elisabeta a II-a consideră că ducesa de Cambridge nu iese destul în societate, e prea vanitoasă și cheltuitoare. Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Regina se plânge și de lipsa de cultură generală a lui Kate, care de-a lungul timpului a „eliberat” mai mulți porumbei pe gură.
Regina Elisabeta a II-a: Kate Middleton e prostănacă, leneşă şi cheltuitoare () [Corola-journal/Journalistic/58625_a_59950]
-
Wells și amenințarea acestuia cu pistolul și până la momentul întoarcerii sale în prezent, incluzând aici uciderea lui Jack Spintecătorul din anul 1888, este o farsă, o mascaradă pusă la cale de grijuliul său văr și bucurându- se, evident, de complicitatea vanitosului Wells, care nu putuse rezista tentației de a salva viața unui om prin simpla putere a imaginației sale. Nici călătoriile temporale ale domnului Murray nu sunt tocmai reale (știu, și eu am fost debusolat!), deși, în capitala înfumurată a Imperiului
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
expresiv, și care ajungeau să se contopească mai bine cu povestirea, era mult diferită de prima. Nemulțumirea mea permanentă privitor la natura lui posesivă (m-ai făcut sclava ta, faci ce vrei din mine) nu-i convine. Spune că bărbații vanitoși gustă, în secret, asemenea cuvinte. Pe el, din contră, îl întristează. Nu e o mândrie să înrobești pe cineva. Toți ignoranții din Orient și din Balcani se mândresc cu asta. Este foarte greu să te cerți cu el. Uneori, în
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
chiasma de care vorbeam, volumul e țesut din două fire pe care autoarea le urmărește prin alternanță: cînd imaginea de sine pe care pictorii au încrustat-o în pînze, cînd portretul pe care scriitorii și l-au făcut din elan vanitos. Cînd Augustin și Montaigne, cînd Dürer și Rembrandt. Cînd Giubert de Nogent și Villard de Honnecourt, cînd Cranach și Pontormo. Indiferent de breaslă, la toți se simte un iremediabil nerv orgolios: vanitatea de a poza și satisfacția pe care o
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
Sorin Lavric În ochii unui teolog care își ia în serios menirea, filozofii sunt niște rătăciți orgolioși care nu fac decît să tulbure apele spiritului. Lipsiți de darul de a intui binefacerile adevărului revelat, acești vanitoși ai gîndirii speculative se zbat aiurea într-un plan orizontal, mînați doar de amorul propriu și de dorința de a stîrni admirația semenilor. Mai mult, neavînd putința de a sesiza esențele lumii, ei fac figura unor eretici care, cu facondă
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
perechi de buze, care se atingeau pentru prima oară. Ochii nu s-au putut închide nici de plăcere și nici de amărăciune. Ochii orașului privesc cochet și seducător, trist și pofticios, stăruitori și plini de secrete, mereu deschiși, niciodată trădători. Vanitoși, dar nu corupători. Vedeau totul și știau totul, fără a șantaja. Aveau puterea, fără să știe. Tragicul lor consta în imposibilitatea de a interveni. Acoperișurile orașului sunt fața ochilor, care înghit alți ochi. Astfel că oamenii orașului umblă orbi prin
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
și Proust (p. 139). Când spune că, în calitate de cititor, nu îl interesează de unde își ia scriitorul materia, ci doar ce face acesta cu ea, susține că nu are importanță dacă Augustin, Cellini, Rousseau sau Saint-Simon ar fi fost josnici și vanitoși (p. 223). Se adâncește în lectura Oratorului lui Cicero și își dă seama că, dacă l-ar fi citit cu câteva luni în urmă, ar fi putut insera în paginile personale referitoare la jocurile practicate de el în adolescență un
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Ecce homo se vrea a fi scoaterea finală a măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
forță impunătoare îi repugnă homosexualului cu aceeași intensitate cu care îi displace o înjurătură spusă pe șleau. Umori simandicoase dornice de preocupări subțiri, aceștia sunt protagoniștii Castelelor din Spania. În intimitate însă, natura pederastă a lui Sirin își dezvăluie fibra vanitoasă de narcisic care așteaptă să fie flatat, admirat și dominat. Voluptatea pe care o resimte în fața bărbatului care îl domină, violența dulce provocată de membrul erectil îi inspiră stări de abandon feminin. Castele în Spania e o carte fără femei
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
căreia respectiva producție ar fi apărut în „Epoca” e inexactă. Și nu e singura. Ținând seama de context, lucrul nu e de mirare: dintre toți autorii cuprinși în carte (poate exceptându-l pe A. Toma), Cincinat Pavelescu pare cel mai vanitos, cel mai dornic de self promoting. Asemenea note se regăsesc în josul paginii oridecâte ori imaginația autorilor o ia pe-alături. Elocvent, dintre toate, mi se pare exemplul lui Al. Davila, care încercând să reconstituie din memorie un articol al lui
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
transilvană, apoi prin exercițiul unei civilități care decurge din pasiunea pentru faptul cultural. Ion Brad s-a ferit, singur o afirmă, să-și transforme adversarii în dușmani. Reacțiile polemice din carte (puține, oricum) nu sunt nicidecum consecințe ale vreunei izbucniri vanitoase. La pamflet, nu ajunge niciodată. (De unde și rezervele, exprimate franc, legate de firea pricinoasă a lui Eugen Barbu). E, în toate, un om al echilibrului. Al eticii. Și al tradiției. Nu jignește și nu condamndă pe nimeni. Nu se consideră
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
Luisa Valmarin, care, ca asistentă a Rosei del Conte, denunță raptul: cunoștea bine versiunea citită de Baffi, de vreme ce aceasta autoarea ei era chiar „domnișoara del Conte” (pp. 57 - 58). Întâlnirile cu scriitori români nu depășesc, în genere, nivelul acestor querelles vanitoase (o relativă excepție: Fănuș Neagu). Dar nici alte notorietăți nu-l impresionează din cale-afară pe Marian Papahagi. Le intuiește anchiloza. Din top: Ezra Pound e o „prezență puțin hârbuită” și pare „un om puțin senil” (p. 88). Un filon de
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
momentul cu finețe. În locul Anei Blandiana, pe scenă e adus un scaun gol. Pe fundal, o înregistrare cu vocea autoarei suplinește ostentativ absența. Dacă n-ar fi de un cinism tulburător (căci singura victimă evidentă e chiar Blandiana), înfruntarea aceasta vanitoasă ar avea aparența unei farse. N-aș fi în schimb foarte aspru cu una dintre urmările acestei „curse pentru manipulare”, care ține de reflexele de lectură ale epocii. Că, în țară, textele se citeau „la două capete” (unul al mesajului
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
n-ar mai fi avut oricum nici o importanță aceste ,piruete" prețios teoretizante. Păcat însă că poetul își subminează astfel propria poezie - sensibilă, tensionată și inteligentă, tot ce-a scris mai bun pînă acum - printr-un discurs de escortă inutil și vanitos de vreme ce oficializează interpretarea personală (numai) în sensul acestui ,corp românesc" care nu avea nevoie să desemneze nimic și cu atît mai puțin să poarte vreun nume: ,Considerăm corpul românesc o dimensiune primară a actului poetic, momentul formării unui discurs poetic
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
prezent oriunde se întîmplă vreun eveniment cinematografic ori monden, pe scenă, drept ca un stîlp... recitîndu-și litania de lemn", vocea Criticului-Vedetă ,e mai cunocută decît Chipu-i, iar Chipul e mai cunoscut decît ce scrie", în timp ce Criticul-Antivedetă e ,atît de vanitos încît își scrie numele cu inițiale mici și atît de convins de perfecțiunea Gustului său încît L-ar impune prin lege", tot ce scrie Criticul-Egolatru ,are legătură cu el - cu stările lui, cu exaltările lui", Criticul-Apostat ,a avut o tinerețe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
de sus, să poată fi manevrate). Mai târziu l-am citit pe Gordon Craig, care în Über-Marionette spune că, de fapt, actorul ideal este actorul-păpușă. Paradoxal, o păpușă poate avea mai mult suflet decât un actor, care uneori e prea vanitos, prea plin de subiectivismul lui. O păpușă este mai expresivă, mai generoasă și mai obiectivă. Am reflectat, citindu-l pe Craig, asupra jocului meu cu păpuși din copilărie. Era poate o legătură instinctivă? Ani mai târziu, în Japonia, într-o
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
se știe. O dată are o lungă convorbire la cafeneaua Corso cu însuși E. Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează Petre Comarnescu: ,Domnul Lovinescu e un om cu suflet mare, nobil, cu toate că e vanitos și cam lăudăros, ca orice literat, conștient de valoarea lui. E sensibil, bonom, afectuos, onest, blajin". Dintre prietenii lui Pericle Martinescu făceau parte Anton Holban, pe care-l socotea ca pe un frate, Eugen Ionescu, Edgar Papu, ,cel mai simpatic
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
doi ani de închisoare politică. Repus în libertate, poetul este reprimit în Uniune, cu sprijinul președintelui ei de pe-atunci, Zaharia Stancu, care îi acordă și o pensie. Chiriaș în propria casă de la Câmpulung Muscel, departe de lumea dezlănțuită cu vanitoasele ei gloriole, dar credincios sieși (o rarissimă sinteză de crez estetic și crez religios), Mihai Moșandrei va mai publica după 1971 o antologie de autor și încă trei volume de poezii inedite, precum și un volum de Evocări literare (1989). înrudit
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
unor specii/a căror frumusețe lucra în coduri/imposibil de reprodus.// Noi, Virusul, noi, cei aleși//Măcelari din tată în fiu și fanatici ai devastării./( Satisfacția mea că pot scrie asta îi face cu ochiul senil/bătrînului tartor Céline)”. Pirueta vanitoasă a jocului senil/ Céline e de gust îndoielnic, iar discursul elaborat se diluează demonstrativ, împachetînd reflecții comune în sentețiozități afectate, conduse gradual pînă la finalul fără speranță: „Și plata din ceruri nu va veni, pentru că cerul va fi de piatră
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
la o natură pe cît de sensibilă pe atît de vulnerabilă, al cărui nume era Friedrich Nietzsche. Cei doi se apropie spontan, în ciuda diferenței izbitoare a firilor: Paul e deschis, credul și sociabil, cu aplecări vădite spre gimnastică, Friedrich introvertit, vanitos și disprețuitor, fără apetență pentru efortul trupesc. Mai mult, Paul începe a excela în limbi clasice și în matematică, ajutîndu-l pe Friedrich la greacă veche, dar neputîndu-l să-l apropie defel de lumea cifrelor, pe care tînărul născut în Röcken
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
opus, Nici tu n-ai vrut lângă tine să poposesc, A durut Oo cerință..să nu te-nbrățișesc.. Chiar între ale tale respingeri îmi placi, Cum toatele înconștientizări le desfaci, Între ce-i făr’de minte și prostite mutări Abați cele vanitoase și belicoase lăudări.. Îți doresc de azi o săptămâna minunată, Că ești așa precum o prințesică adorată, Ca un îngeraș din dalbul cel mai frumos, Dintre a mirajului ceresc și luminos!! https://www.youtube.com/watch?v=smAk6habMag Referință Bibliografică
ÎNTRE VĂLURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349243_a_350572]