597 matches
-
socială, scopurile noastre exclud binele comun, îl urmăresc doar pe cel individual, cu orice preț, ceea ce nu conferă confort psihologic nici individului, nici grupului în care individul își joacă rolul său de vanitos incurabil. Ca și cum n-ar fi suficient că vanitosul, conștient sau inconștient, se camuflează, și societatea ascunde coroziunea vanității sub dulceața unei terminologii mult mai inofensive : perseverență, ambiție, tenacitate, când de fapt, consideră Adler, ar trebui să folosească termenul negativ de vanitate. De cele mai multe ori, crede psihologul, această nevoie
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este conștient. Desigur există și oameni conștienți de faptul că această autoapreciere constituie punctul de pornire al vanității lor.” (Adler, p.152) De ce este vanitatea atât de crunt amendată de Adler? Pentru consecințele pe care le aduce chiar în viața vanitosului dar și în viața celorlalți. Cum vanitosul este încărcat de dușmănie față de ceilalți în raport cu care duce o politică conflictuală, față de care își manifestă un spirit critic necruțător, cum simulează el bunătatea și amabilitatea pentru ca apoi să prindă victima în capcana
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de faptul că această autoapreciere constituie punctul de pornire al vanității lor.” (Adler, p.152) De ce este vanitatea atât de crunt amendată de Adler? Pentru consecințele pe care le aduce chiar în viața vanitosului dar și în viața celorlalți. Cum vanitosul este încărcat de dușmănie față de ceilalți în raport cu care duce o politică conflictuală, față de care își manifestă un spirit critic necruțător, cum simulează el bunătatea și amabilitatea pentru ca apoi să prindă victima în capcana scopului său, e de la sine înțeles că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o politică conflictuală, față de care își manifestă un spirit critic necruțător, cum simulează el bunătatea și amabilitatea pentru ca apoi să prindă victima în capcana scopului său, e de la sine înțeles că efectele asupra celorlalți sunt nefaste. Dar de ce ar avea vanitosul efecte similare și asupră-și, de vreme ce pare că-și urmărește binele, afirmarea, superioritatea? Vanitatea aduce complicații și viraje teribile în viața unui om numai pentru a ascunde incapacități poate doar închipuite ale acestuia. El își ascute într-atât nemulțumirea de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
își ascute într-atât nemulțumirea de sine, încât își ucide chiar bucuria de a trăi și fericirea. Apoi, evoluția ambiției nu cunoaște margini: „Este interesant de observat cum atât în basme cât și în realitate, în viața psihică înfierbântată a vanitosului, ascensiunea aspirației către putere poate ajunge până la idealul identificării cu divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat câteva caracteristici generale ale vanitosului, să conchidem că intelectualul lui Knut Hamsun este un vanitos care adeseori își ascunde vanitatea sub
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
interesant de observat cum atât în basme cât și în realitate, în viața psihică înfierbântată a vanitosului, ascensiunea aspirației către putere poate ajunge până la idealul identificării cu divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat câteva caracteristici generale ale vanitosului, să conchidem că intelectualul lui Knut Hamsun este un vanitos care adeseori își ascunde vanitatea sub mult mai plăcuta aparență a onoarei. Ba recunoaștem și evoluția vanității până la cel mai monstruos stadiu, acela de a se plasa pe poziții egale
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
realitate, în viața psihică înfierbântată a vanitosului, ascensiunea aspirației către putere poate ajunge până la idealul identificării cu divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat câteva caracteristici generale ale vanitosului, să conchidem că intelectualul lui Knut Hamsun este un vanitos care adeseori își ascunde vanitatea sub mult mai plăcuta aparență a onoarei. Ba recunoaștem și evoluția vanității până la cel mai monstruos stadiu, acela de a se plasa pe poziții egale cu Dumnezeu. Apoi regăsim în Foamea toate acele consecințe nefaste
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
plăcuta aparență a onoarei. Ba recunoaștem și evoluția vanității până la cel mai monstruos stadiu, acela de a se plasa pe poziții egale cu Dumnezeu. Apoi regăsim în Foamea toate acele consecințe nefaste asupra individului și asupra celor din jurul său. Intelectualul vanitos (care ajunge și din vina lui experimenteze cumpliții colți ai foamei, deși își neagă culpabilitatea) trăiește într-un infern al nemulțumirii de sine, deși cu speranța chiar mărturisită la un moment dat: O să auziți voi de mine! Consecința nemulțumirii de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pentru că după aceea n-am reușit să spun nici un da, n-am reușit să găsesc ce trebuie să afirm.” Ratării lui Dunca îi sunt opuse ascensiunea socială și succesul lui Dumitru Vinea, personaj oarecum schematic și convențional, individ primitiv și vanitos, a cărui dominație necontestată în uzina pe care o conduce cu mână forte este o expresie a autorității înseși. Încercarea lui I. de a-și umaniza personajul, înzestrându-l cu un sentiment al golului și eșecului, care să îl așeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
dânsa; dar în zadar: ea nu mai era pentru dânsul ceea ce fusese; chipul ei frumos, trupul ei fraged, firea ei dulce nu mai puteau să străbată până la inima lui plină de amărăciune. Pasiunea pe care femeia-Ana o generase în inima vanitosului Ghiță se stinsese. Dar despre ce bănuieli era vorba? Cât de gravă era greșeala Anei ca să declanșeze un cataclism emoțional de această anvergură? Am identificat cu greu în text momentul la care cârciumarul face trimitere. E vorba de scena în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din Socodor. Preotul "păpușar" le marchează destinele iremediabil. Influența sa malefică are însă o justificare ce ține de domeniul psihiatriei. Popa Furtună este unul dintre eroii care reușește cu un mare rafinament să-și ascundă adevărata fire: el e un vanitos patologic. Magdalena Popescu vorbea de ușurința cu care a distins în ultima perioadă a creației slaviciene cele trei categorii caracterologice cărora se subordonează personajele și, prin ele, nuvelele acestei ultime etape de creație: "egoistul, orgoliosul și pătimașul"104. Această reușită
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
supremă a oricărei acțiuni sociale sau politice și al oricărui act creator, literar. Necesitatea imperioasă de recunoaștere se transformă treptat într-o stare de securitate dată de conștiința propriei valori, pentru ca ulterior să se convertească în autosuficiență născută dintr-o vanitoasă poziție de outsider. Scriitorul anilor 1888-1895 rămâne însă un om al unui relativ echilibru. Familia pe care o întemeiase în 1886 cu Eleonora Tănăsescu contribuie substanțial la această stabilitate interioară. După eliberarea din închisoare, invocând o mie de argumente, Slavici
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de volumul de nuvele "Turnul de abanos" (1974). Fowles este și un rafinat eseist, cea mai recentă carte a sa, de eseuri, intitulându-se "Găuri de vierme" (1998). Autor foarte cult, mai profund oricum decât Oscar Wilde și mai puțin vanitos decât Bernard Shaw, Fowles are o nesfârșită încredere în actul povestirii, al scriiturii, în vraja epică și în existența personajelor în care depistăm adesea demersul filosofic (autoironic, autoreferențial) și destinul asumat al propriului lor creator. Rețetele tehnice sunt infailibile, fie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a-și însoți demersul analitic și cel istoriografic prin considerații teoretice (Sine ira..., 1971, Noi și clasicii, 1975, Antract, 1979). Lecturile fidele, pline de bun-simț, denotă o înclinație spre reflexivitate, comentariul pe teme literare sau teatrale angajându-se într-o vanitoasă monologare pe marginea unor concepte (actualitate și valoare, tradiție și inovație ș.a.). Criticul, pus pe disocieri, își propune să clarifice o noțiune sau alta, combătând astfel „poncifele”, „prejudecățile” care-l supără. O carte întreagă, Noi și clasicii, își subminează însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge. Hlamidele lor albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
stânga. Stăpânit de beția de a se jertfi, pentru a dărui celorlalți bucurie, vizionarul nu izbutește să se facă înțeles în elanurile lui reformatoare. „Omul de mâine” suportă brutala respingere a clipei. Izolat, trădat, lovit de absurde învinuiri, eroul - proiecție vanitoasă a lui B. însuși - ia calea exilului. Bărbat plin de farmec, Andrei nu acceptă să rămână captivul iubirii. În femeie el nu caută desfătarea, ci frumosul, ca și misterul de care este însetat. Dar, printr-un renghi al destinului, idealistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
unui român sau al unui ciclu românesc se organizează un sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu curtezana Rosanette, iar pariziana Mme Dambreuse este o mondenă rafinată contrapusa provincialei sălbatice Louise Roque. Motivele și scenariile de a deveni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
parțială" (cf. Shorter 2005: 206). Mai mult, Heinroth avansează ideea că delirurile nu sunt generate doar de boli fizice, așa cum se credea până atunci, ci și de disfuncții ale creierului. Anumite persoane, crede el, sunt predispuse să dezvolte paranoia: excentricii, vanitoșii, introvertiții cu aspirații prea înalte. Cu toate acestea, de-a lungul secolului al XIX-lea, deși tot mai multe din trăsăturile caracteristice ale bolii sunt identificate și clasificate, termenul "paranoia" este puțin folosit, preferându-se expresii precum engl. delusion, fr.
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
poruncit cu strictețe să se ducă să cânte afară pe stânci, făcuseră să răsune întreaga casă de urlete. Firește, le-ar fi plăcut să mă aibă în chip de public, să-mi arate de ce sunt în stare (toți cântăreții sunt vanitoși), și, desigur, le-ar fi plăcut să petreacă jumătate din noapte urlând cântece și bându-mi vinul. Amândoi beau vârtos și-l trimisesem pe Gilbert la hotelul Raven să reînnoiască provizia de vin.) Dar chiar și de afară, de la distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zis „păsările ălea negre”, ca să nu spună ciori... Și toți râdeam... (râde - n.n.) Și bineînțeles că și majorul care era cu el... Dar la un moment dat a răspuns el de brigada noastră, care era o brigadă de puști... Fiind vanitos, țiganu’ Roman, plutonierul major, dacă răspundea de brigada noastră când eram la cules de sfeclă, a ținut să ne scoată și fruntași, și cu ocazia asta am primit prima scrisoare. Așa era regula, ca atunci când eram fruntași, ceea ce însemna că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și ar mai fi ceva. I-am trimis numai pe izmeniții care aveau CV-ul plin de diplome și medalii de la tot neamul de fundații, comitete și asociații obscure. La început, trebuia să dau zeci de telefoane, până convingeam un vanitos să plece ca prostul până la Rădăuți ori până la Sânnicolau Mare să-și vadă patalamaua. Dar de când am inventat gogoașa cu Omul Anului, îl trimit pe cine vreau și la dracu-n praznic. Cel mai simplu e cu femeile, că-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cine știe ce-a mai fi! Așa mă gîndesc și la Hasdeu-l meu. Părerea mea este că n-ar fi rău ca după 15 feb[ruarie] să vii pînă aici să vorbești personal cu C. Ciop[raga]. Cum este el vanitos, ar fi încîntat. Eu îți voi spune zilele cînd are ore ca să fii sigur că îl găsești la catedră. Cred că ar fi chiar necesar acest lucru. Rămîne să-mi comunici dacă da, ca să ți dau programul lui (orarul încă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu numai că nu s-ar putea încredința fără risc unei singure persoane, dar nici măcar unui consiliu sau senat, și care n-ar fi nicăieri atât de periculoasă ca în mâinile unui om care ar fi destul de nesocotit și de vanitos încât să se considere demn de ea". Apud. Paul Johnson, Dușmanii societății, Editura Humanitas, București, 2013, p. 95. Am folosit un citat din Smith tocmai pentru a pune în evidență capacitatea umană de a perturba ciclul economic prin intervenții în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
este o boală descrisă numai de el; să te opereze numai el; este o boală rară, e a doua oară când o văd în cinci decenii de meserie, dar el te va opera mai bine decât mine. Și apoi (era vanitos...), mai bine decât mine nu operează nimeni". Celor câțiva care asistasem la fulgerătoarea consultație ni s-a părut o scenă cabotină. Dar peste o lună bolnava era perfect restabilită, avea într-adevăr acea boală foarte rară, totul era perfect. Perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
considerabil. O dovadă puternică a înrâuririi pedagogului asupra sufletelor tinere. O dovadă mai mult că profesorul trebuie să fie nu numai învățător, ci și pedagog. Conul Alecu Borănescu 11 era pentru matematici. Dar nu prea se prăpădea cu firea. Foarte vanitos de nașterea lui boierească, în clasă perora mai mult despre altele decât despre știință. Una caracteristică: Într-o bună dimineață vine ordin de la minister ca profesorii de mate matici să înceapă a se sluji și de instrumente pe cari, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]