269 matches
-
el și de alți turiști pe care i-a transportat cu barca. După traversarea brațului și depășirea motelului Lebăda, mergând în amonte pe Dunărea Veche, am făcut la dreapta pe un canal. Era navigabil, deoarece circulau pe el șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și mămăliguță la ceaun, conservele fiind rezervate pentru prânz, în timpul zilei. Lemne erau suficiente pe insulă, le obțineam din
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
luat “La revedere!” după ce ne-a spus cât se bucură de capturile noastre. Ziua de sâmbătă nu a avut nimic spectaculos în ea, ba chiar a fost cea mai slabă zi, deoarece, fiind sfârșit de săptămână, mulți erau liberi, iar vaporașele circulau mai tot timpul prin canal și ne deranjau în timpul pescuitului. Oricum, ne bucuram că aceasta era ultima zi de pescuit. Nu aveam curajul să recunoaștem, însă adevărul era că lui Gică i se făcuse dor de familie, de cei
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
care i-a transportat cu barca. După traversarea brațului și depășirea motelului Lebăda, mergând în amonte[ Amonte = în susul apei, spre izvoare (DEX)] pe Dunărea Veche, am făcut la dreapta pe un canal. Era navigabil, deoarece circulau pe el șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și mămăliguță la ceaun, conservele fiind rezervate pentru prânz, în timpul zilei. Lemne erau suficiente pe insulă, le obțineam din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
luat “La revedere!” după ce ne-a spus cât se bucură de capturile noastre. Ziua de sâmbătă nu a avut nimic spectaculos în ea, ba chiar a fost cea mai slabă zi, deoarece, fiind sfârșit de săptămână, mulți erau liberi, iar vaporașele circulau mai tot timpul prin canal și ne deranjau în timpul pescuitului. Oricum, ne bucuram că aceasta era ultima zi de pescuit. Nu aveam curajul să recunoaștem, însă adevărul era că lui Gică i se făcuse dor de familie, de cei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns aici, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care Neagu, diplomat cu experiență a replicat: "Măcar cu asta să rămânem, oricum concluziile le tragem la sfârșit". A doua zi, mașina ne-a dus la un fel de club diplomatic, unde ne așteptau cei doi diplomați est-germani și un vaporaș cochet, mult prea spațios pentru excursia a patru bărbați. Am fost invitați într-un salon, pregătit pentru convorbiri, care imediat au și început cu o interesantă introducere a ambasadorului S. Bock: "Am decis, cu aprobarea ministrului, să vă invităm să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
acest canal se va face, că noua gură a Dunării se va crea; când, nu pot spune, dar se va face negreșit; natura-l arată, interesul României precum și interesul întregului comerț european [î]l impune. Interesul Romîniei! Cele două - trei vaporașe ale statului și câteva luntri pescărești, cari se pot mișca foarte bine pe gurile ce ni le-a dăruit Dumnezeu, au nevoie de-o nouă gură, pe care să n-aibă ce transporta și ale cărei venituri să fie pururea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mult, visează, e vesel. - El se află acum în timpul adevărat al substanței, îmi răspunse, conversează, părând la vârsta tinereții, cu domnul și cu doamna aceea cu pălărie cu voal, deși timpul la care se întreține cu ei la bordul acelui vaporaș de croazieră este cel de la începutul veacului, când nu avea decât 15-16 ani; nici vorbă să discute cu ei avantajele câștigării războiului de independență împlinit cu un sfert de veac în urmă, precum și politica mai nouă - asta după al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puțină odihnă și răgazul necesar ca să-mi schimb uneltele; am luat undițele de crap și, cu niște buni tovarăși, m-am transportat la o baltă a fluviului. Cetățenii României cunosc Dunărea din planșele geografice sau o văd din fuga unui vaporaș. Puțini au cercetat-o în cotloanele ei misterioase. Măreața ei îmbulzeală de ape, colectată dintr-o jumătate de Europă, se alină în această blândă margine a șesurilor și în aburul ei apare apa morților, cu năluciri de vis. Gârlele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorba de ambarcațiuni din astea, brusc începi să dai înapoi. — Cărțile sunt cu totul altceva, zise Gaskell pătimaș. — Da, îi replică Sally, pentru cărți nu ajungi la pușcărie. Asta e singura diferență. Așa că dacă vrei să crezi că am furat vaporașul ăsta, poți să crezi liniștit așa ceva. Gaskell scoase o batistă și-și șterse ochelarii. — Vrei să spui că n-ai furat-o? întrebă el în cele din urmă. Am împrumutat-o. — Ai împrumutat-o? De la cine? — De la Schei. — De la Scheimacher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de Caus, Colbert, ca să curețe canalele acoperite - ăsta era pretextul, și ține cont că suntem pe timpul Măștii de Fier - trimite oameni de la galere, dar ăștia Încep să navigheze prin scârnă, urmează cursul până la Sena și se Îndepărtează la bordul unui vaporaș, fără ca nimeni să Îndrăznească să Înfrunte aceste creaturi de temut, Învăluite Într-o putoare insuportabilă și În nori de muște... Atunci Colbert pune jandarmii la diferite ieșiri de pe fluviu, iar ocnașii vor muri În fundături. Dar În secolul al XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care schimb diferite impresii. O doamnă mai vorbăreață, pictoriță, vine de la Lille și-mi spune că în tinerețe a mers mult pe jos, urcând și pe Mont Blanc. Imi sugerează apoi că la Cannes să mă opresc și să iau vaporașul spre insulele Lerins, unde este un important centru monastic. Am auzit, am citit despre acest centru și-mi propun să ajung acolo. Ne despărțim cu promisiunea de a ne ruga unii pentru alții, îmi urează pelerinaj bun, sora superioară îmi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aproape mă blochează din mers. Ce-i de făcut? Să stau aici și să aștept să mă lase? Slabe speranțe. Imi amintesc de sfatul de aseară al doamnei din fața mea, la cină: Lerins. Iau primul tren spre Cannes și apoi vaporașul spre insula Honorat, unde se află renumitul centru monastic cistercian, vechi de 16 secole. Ajung în timpul sf. Liturghii, la Sanctus. Biserica este plină de credincioși, iar rugăciunea și cântecele călugărilor au ceva ce-ți pătrunde adânc în inimă. Simplitate, sobrietate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Sunt apoi multe plante din care fabrică licori și le folosesc și pentru săpunuri și ceaiuri. Insula emană un puternic miros de pin și rășină, ceea ce face ca aerul să pară îmbălsămat cu aceste mirosuri plăcute. De la debarcaderul unde aștept vaporașul să mă ducă înapoi la Cannes pentru a-mi relua pelerinajul, privesc atât insula vecină, Margareta, cât și nenumăratele bărci și iahturi, în jurul cărora înoată proprietarii sau oaspeții acestor ambarcațiuni. Parcă-mi dă senzația unei flote care are de gând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Tocmai a trecut prin fața mea un călugăr alături de o tânără, mergând spre restaurant și discutând calm și senin. Ii văd apoi la debarcader și cred că tânăra aceasta, ca și mine, a venit aici să se roage iar acum așteaptă vaporașul. Surprind faptul că toate ambarcațiunile sunt albe și interpretez aceasta ca un semn că oamenii de pe ele sunt oameni ai păcii. Si mai cred că dacă viața clericilor și a laicilor ar străluci mai puternic, precum soarele de deasupra mea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
m-a chemat, iar eu am răspuns. Iar ce-i mai important: coerența cu propria conștiință și cu propria vocație. Ne continuăm apoi drumul, oprindu-ne unde sunt ecluzele, pentru a vedea cum sunt mutate dintr-o parte în alta vaporașele și șalupele. Toate angrenajele sunt comandate electronic, dar există și posibilitatea de a le manevra mecanic, în cazul în care sistemul electronic nu mai funcționează. Spre ora 15 ajungem la ”ecluza porcilor mistreți”, după care părăsim canalul, iar după alți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
înalte, nebănuită în ziua când mă duceam la magazinul de papetărie și cumpăram caietul. Coala începea o viață nouă. Dar acea destinație nouă, înaltă, depindea totuși de reușita finală. Nu că aeroplanul ar fi fost, în sine, superior bărcuței sau vaporașului cu două coșuri alăturate, dar întâi și-ntâi trebuia să fie capabil să zboare. Și în privința asta, oricât de meșter erai și oricât ți-ai fi dat silința, reușita era și fructul întâmplării. Căci era greu să prevezi dinainte echilibrul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și prin aromele care atrăgeau roiuri și roiuri de albine, fluturași și alte gângănii. Pe lângă râu erau praline din ciocolată sub forma unor pietre cu fel și fel de culori și forme, care de care mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care mirosea ca roua de pe trandafirii din grădina mea, în zori de zi! Norii erau și ei din vată de zahăr de culoare roz, simpli sau de culoare albăstruie, la fel ca cicoarea pe
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu duhnește a sudoare. Că auto matele, afișajul, ca și ghișeele ori oamenii de ordine func ționează ireproșabil, precum într-un stup cu legi de sacro sanctă autoritate. Se stă calm, respectuos, cu suavă resemnare la coadă pentru călătoria cu vaporașul, chit că se mai gă sește peste tot câte-un negru trufaș, vreun hispanofon zgo motos ori un rus băgăreț (care oricum adoarme cu capul pe masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pierdea la fiecare pas câte un gram de suflet. Tu ce zici? Scrie, tată. Fă-ți porția zilnică de reamintire, de întoarceri. Mda. Ar fi ceva... * Și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari de Del tă, pe puntea unui vaporaș am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. Acolo! Ce...acolo? Școala. Școala mea și a maică-ti. Și a întins palma
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de siluetele ce treceau pe țărm Încolo și Încoace. Apoi luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o iubire la prima vedere, care a devenit mai adîncă și mai intensă cu timpul. Mai tîrziu, eram încîntat cînd în zilele de sărbătoare rîul se umplea cu ambarcațiuni de agrement, vase de croazieră, bărci cu vîsle, luntre, gabare și vaporașe, șlepuri din lemn și fier, șalupe elegante, remorchere și orice mai poate pluti sau naviga, toate împodobite și pline cu oameni voioși, rîzînd și țipînd din nimic, doar pentru că soarele strălucește și ei nu simt pămîntul sub picioare, pentru bucuria
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
iar copacii creșteau pe fostele locuri ale băncilor. în curțile din spate au fost puse bănci și jocuri de dame în aer pentru bătrîni, mici lacuri pentru bălăcit și tunele de nisip pentru copiii mici și spălătorii non-profit pentru gospodine. Vaporașele de plăcere cu mici orchestre la bord navigau pe canal între Riddrie și insulele de pe Clyde. Marjory îi citea numele în ziare, îi auzea vocea la radio, îi vedea chipul la cinematograf; o împresura, îi modela lumea, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]