396 matches
-
un tribut de 12.500 de ducați. În toate celelalte domenii însă, Ragusa era practic independentă. Putea avea relații cu puteri străine și încheia tratate (atâta timp cât nu intrau în conflict cu interesele otomane), iar navele sale navigau sub pavilion propriu. Vasalitatea față de otomani le conferea și drepturi comerciale speciale în raport cu Imperiul. Ragusa s-a ocupat de comerțul otomanilor în Adriatica, iar negustorii săi s-au bucurat de scutiri fiscale speciale și de beneficii comerciale cu Poarta. Ea a operat și în
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
1688) a fost domnul Țării Românești între 1678 și 1688. Era membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
cele sârbe sub comanda lui Ștefan Uroș. Voievodul muntean a trimis un contingent românesc pentru a lupta alături de bulgari, însă sorții bătăliei s-au arătat favorabili sârbilor. Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate față de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În 1324 domnul muntean apare în documentele ungurești ca "„Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum”" (adică „voievodul nostru transalpin”). Această sintagmă reflectă relația de senior-vasal existentă între regele Ungariei și domnitorul român. În același document
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de cavaleri și alte trupe, probabil predominant musulmane. După ce a fost bine primit de către salernitani, el a recuperat din terenul pierdut în Campania, prădând Pozzuoli, Alife, Capua și Avellino. Ducele Sergiu, înspăimântat, a fost nevoit să îi acorde omagiul de vasalitate pentru Neapole și și-a schimbat opțiunea în favoarea antipapei Anacletus: momentul a marcat sfârșitul unui ducat independent de Neapole, iar de atunci vechiul oraș a fost integral cuprins în domnia normandă. De acolo, Roger a trecut spre Benevento și nordul
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
prin înțelepte tractate, progresele spăimântătoare ale Semilunei. În sfârșit, împreună cu Moldova, a intrat cu înalta Poartă în acele relații rău definite pe care diplomația modernă, în lipsa de alte cuvinte, le-a caracterizat prin numirile împrumutate dicționarului feodalităței, de suzeranitate și vasalitate, dar care în drept constituiau mai mult un fel de independență a celui slab protegiată de cel tare, în schimbul a câtorva îndatoriri precise. Se va zice poate că în limbagiul Porței otomane, la acea epocă, Valahia și Moldova formau parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înaintea războiului, adecă vasali nominali ai Porții, cu deosebirea numai că Poarta însăși nu ne-a pus deloc această condiție, că ea ne-a recunoscut independenți din capul locului, încît am rămânea vasalii unei Puteri care s-a lepădat de vasalitatea noastră prin două tratate consecutive, prin cel de la San-Stefano și prin cel de la Berlin. Poziția noastră ar fi așadar o independență reală, fără atârnare de nimenea, nerecunoscută însă de o parte dintre puteri. Acestea toate fără ca noi să fi călcat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care să realizeze Unirea Moldovei cu Țara Românească atunci se va risipi în van și această șansă unică pe care astăzi o avem! Poate vom reuși să facem și noi măcar un mic pas și vom putea să înlăturăm lanțurile vasalității, având același gând și același glas cu frații noștri din Țara Românească! Căci „unirea e cheia de boltă față de care s-ar prăbuși întreg edificiul național! Stimați alegători, eu propun alegerea în unanimitate a lui Alexandru Ioan Cuza! POVESTITORUL: (arată
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1718]
-
pentru realizarea celei dintâi. Dependența exclusivă a femeilor asigura independența deplină a bărbaților și toate drepturile ce le reveneau în virtutea unei asemenea poziții. Astfel constituită în societatea industrială, relația familială de gen a putut fi comparată cu o relație de vasalitate a femeii față de bărbat. Societatea industrială a putut să o conserve, întrucât ea nicicând nu a fost pe deplin modernă, ci, așa cum spune Ulrich Beck în lucrarea deja citată, a fost pe jumătate modernă, aspirând spre înainte, și pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vest, nord și est, unind cnezatele și micile voievodate deja existente, precum Onutul sau Bârladul, până atunci vasale ale Galiției, și Ținutul Iașilor. În timpul lui Roman I teritoriul voievodatului atinge marea Neagră, prin trecerea cetății genoveze Montecastro (Cetatea Albă) din vasalitatea Tătarilor în cea a voievozilor Moldoveni. Stăpânirea moldoveană nu atingea Dunărea, fiindcă din 1330 gurile fluviului erau în stăpânirea voievozilor munteni, din familia Basarab, de unde provine și numele de Basarabia, care desemna atunci și regiunea situată în vestul râului Trotuș
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
Transilvania. Dar acum, În fața primejdiei uriașe care se ridica din pustiurile Asiei și din saraiurile Istanbulului, aceste legături nu mai asigurau nimic. Și, mai ales, nu mai funcționau. Nici Polonia craiului Cazimir și nici Ungaria craiului Matiaș nu așteptau decât vasalitatea Moldovei și Închinarea În fața turcilor. - Și acum, Toma Cânde, vreau să aud veștile de la oamenii noștri din Țara Românească. - Măria Sa Vlad, fiul lui Dracula, Îți transmite, prin răvașe și prin soli care vor veni de-acum În două zile, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
judecată, În săptămânile următoare, În ținuturile Fălticenilor și, mai jos, În cele ale Vrancei. Se pregăteau de plecare și solii craiului Cazimir, cu răspuns de la Măria Sa Ștefan al Moldovei. Se va semna tratatul de pace cu Polonia, În locul celui de vasalitate semnat de Petru Aron, și numai dacă numitul trădător nu se va apropia de hotarele țării mai mult de ținutul Colomeii. Orice pas mai aproape va fi socotit drept un act de război din partea Poloniei. Sosise și comisul Toader cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lovitură a fost Îndreptată asupra noastră, fiindcă Doamna țării reprezintă acest principat. N-am putut trimite În spijinul cumnatului nostru, Alexandru de Mangop, decât trei sute de călăreți. Cetatea a căzut. Cu doar câteva zile În urmă, Hanatul Crimeii a jurat vasalitate Imperiului Otoman. Asta Înseamnă sprijin militar necondiționat. Chiar În timp ce noi ținem această adunare, la Veneția se semnează tratatul de armistițiu dintre Serenissima și Mahomed al doilea. Asta Înseamnă că armatele otomane ies din Încleștarea de pe mare cu venețienii și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu l-a Împiedicat pe Matei nici să atace Moldova, nici să mă țină doisprezece ani În temniță. - Da, răspunse Ștefan. Mi-a reamintit. Ciudată memorie are acest crai ungar. Dar tratatul e semnat. Mai mult, el nu cuprinde cuvântul „vasalitate”, ci expresia „regnum Moldaviae”. Regatul Moldovei. E un document Între două puteri egale. - Egale pe dracu. Matei se crede În continuare un mare rege al creștinătății. Îi trimite papei scrisori În care sugerează că a avut un rol În victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ajutase cu oaste pe el, Ștefan, să treacă munții și să câștige bătăliile de pe Valea Siretului. Nu. Unica singurătate adevărată era acum. Când totul era pierdut. Unde greșise? Poate greșise atunci când hotărâse că poate păstra Moldova liberă, puternică, fără nici o vasalitate. Nici față de Ungaria, nici față de Polonia, nici față de Imperiul Otoman. Poate greșise când dusese țara spre un război inevitabil. Poate că nu fusese mărirea țării, ci orgoliul lui. Poate că acel sol al lui Mahomed trebuia lăsat să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
România voiesc să traducă în practică visul independenței depline. E poate nedelicată vorba ce-o zicem, dar va avea poate un efect trezitor asupra oamenilor transportați prin splendorile regalității într-o nespusă amețeală: samurul regelui Carol nu poate acoperi lanțurile vasalității. Desprinsă de Turcia și avansată la regat, România nu și-a câștigat cu toate acestea atributele deplinei independențe, căci trebuie neapărat să se alăture la una din puterile cari domnesc în Balcani, la una din puterile cari determină soarta Orientului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
știe că pe sfârșitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca Moldovei crinii Casei de Valois. Marca era împărțită în două: de o parte bourul între trei luceferi, de alta crinii. Cauza nu se știe exact. Fost-a vasalitate, fost-a înrudirea lui de aproape cu Casa regală a Poloniei, de vreme ce Doamna era sora regelui? Dar nu asta ne importă, ci cu totul altceva. Sunt de ex. oameni la noi în țară cari pretind că, neam după neam, vorbind
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și a putea dispune de el. În epoca feudală, în care oamenii erau atât de greu de guvernat și când măsura libertății fiecăruia era însăși măsura puterii lui, regele, care reprezenta statul, îi ținea pe nobili în anume raporturi de vasalitate, nobilii pe oamenii lor, și așa mai departe. Când ficțiunea proprietății statului asupra tuturor bunurilor nu era de ajuns, nobilii mai de căpetenie trebuiau să dea, dintre fiii lor, ostatici la curte. Dimitrie Cantemir și-a petrecut tinerețele ca ostatec
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de neînsemnați ai acestuia. Și aceasta nu întâmplător, căci în timp ce Polonia nu era capabilă să transforme suzeranitatea ei într-o stăpânire efectivă, Ungaria avea alte posibilități militare și existau condiții politice care ar fi putut duce la transformarea legăturilor de vasalitate dintre Moldova și Ungaria într-o stăpânire politică efectivă. Primul domn care depune jurământul de credință în fața regelui polon a fost Petru voievod, la 6 mai 1387. În actul omagial se menționează că a depus „omagiu de credință cinstitului Domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu Kievul. În consecință, la 2 martie 1462, Ștefan reînnoiește prin două acte legăturile cu Polonia, așa cum fuseseră stabilite pe vremea lui Alexandru, Iliaș, Ștefan al II-lea și a tatălui său, Bogdan. În primul act, tipic pentru formulele de vasalitate pe care le cuprinde, Ștefan se angaja să slujească cu credință regelui Cazimir: „Făgăduim de asemenea că de aci înainte și pe viitor vom păstra credință curată și dreaptă domnului Cazimir craiului și sfintei sale coroane leșești, că vom face
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care contau în relațiile feudale. Actele scrise puteau să premeargă sau să consemneze actul omagial, dar ele n-aveau nici pe departe puterea pe care o avea prestarea reală a jurământului de credință. De aceea, când vorbim de relațiile de vasalitate pe care Țările Românești le-au stabilit cu Polonia și Ungaria, le vom considera reale numai pe acelea care s-au stabilit pe baza jurământului de credință prestat de voievod în fața regelui. Relațiile stabilite însă pe baza unui act scris
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care o reprezentau, nu erau recunoscuți decât cu numele de duce sau de mare cneaz al Moscovei. În cadrul acestei lumi atât de riguros ierarhizată, în afara marilor regate, relațiile care se stabileau cu puteri de rang inferior erau numai relații de vasalitate. Fiecare rege, pentru a-și spori faima, dorea să aibă cît mai mulți vasali. Dacă nu puteau impune o vasalitate reală cu multiple obligații reciproce, se mulțumeau, atunci când unii principi erau prea puternici, cu o suzeranitate nominală, bazată numai pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atât de riguros ierarhizată, în afara marilor regate, relațiile care se stabileau cu puteri de rang inferior erau numai relații de vasalitate. Fiecare rege, pentru a-și spori faima, dorea să aibă cît mai mulți vasali. Dacă nu puteau impune o vasalitate reală cu multiple obligații reciproce, se mulțumeau, atunci când unii principi erau prea puternici, cu o suzeranitate nominală, bazată numai pe acte scrise sau pe declarații verbale în fața unor solii. Suzeranitatea nominală joacă de fapt în evul mediu rolul alianțelor moderne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tronul Boemiei crează o situație politică favorabilă domnului român. Faptul că domnul arăta în scrisoarea sa că Moldova este atacată „din toate părțile”, nu reprezintă altceva decât un pretext ca să nu se prezinte în fața regelui, pentru a depune omagiul de vasalitate. Nu s-a prezentat, cum promisese, cu un an mai înainte, ca să depună omagiul la 1 mai, acum refuza să-și trimită fiul și o mie de călăreți care să-l însoțească pe fiul regelui. Puterea Poloniei crescuse foarte mult
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Torun și problemele discutate în cadrul ei vin să infirme aceste aparențe și ne atrag atenția că obiceiurile lumii feudale, jurisdicția feudală, au la bază anumite elemente care nu trebuie neglijate, fiind esențiale în stabilirea naturii exacte a relațiilor de vasalitate. Nobilii poloni ar fi fost de acord să participe la ostilități, venind în ajutorul lui Ștefan cel Mare, dacă acesta ar fi fost vasal al regelui, după ceremonialul obișnuit în lumea feudală. Ca să devină în mod real vasal al regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
drept, până la Colomeea, vasalul regelui Poloniei. Prin talentul său militar, prin abilitatea diplomației sale, Ștefan a reușit să asigure independența deplină a Moldovei până la 1485. Vasalii regelui Cazimir, știind că Ștefan cel Mare și regele polon nu stabiliseră raporturi de vasalitate reală, au refuzat să ia armele la cererea suzeranului lor, pentru că, neexistând asemenea raporturi, regele nu era obligat să-l apere pe voievodul moldovean. Scrisorile trimise de Ștefan și promisiunile lui repetate, dar mereu neîmplinite, de a depune personal jurământul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]