524 matches
-
bucurie n-am mai simțit, Când o imagine-n tărie m-a țintuit, Nici ocean de frumusețe n-am văzut, Că există numai în vene-ti am și crezut! O Scumpete din tălpi până-n creștet Un izvor de bucurie, niciodată veșted, Tu-mi semeni în suflet o așa putere, La așa icoana inima palpita-n creștere, Iar, râul e-n descreștere!! Referință Bibliografica: Lângă copacul secular.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi
LANGA COPACUL SECULAR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363199_a_364528]
-
Acasa > Strofe > Valori > MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului O cumplită teamă mi-a-mpânzit pustiul. Unde ești tu mamă să îți aperi fiul? Totul este veșted, fără căpătâi e. Mâna ta pe creștet vreau să mă mângâie. Moartea-n mine cântă și viața-mi o-ngână. Mamă, mamă sfântă ține-mă de mână! Hohotul infamei răsună pe-aproape. Doar iubirea mamei poate să mă scape. Nu
MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368384_a_369713]
-
din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului GÂND DE TOAMNĂ Simt ploaia cum mă atinge încet Pe tâmpla-ncărunțită de vreme Acolo unde adânc a săpat regret ... Doruri creionate printre rânduri în poeme. Am strâns la pieptul nopții lacrimi Vise veștede de al toamnei frig Destine frânte, plânsul unei inimi Dar am sperat când îmi dorem să țip. Am așteptat la geam prin nopți pierdute Cu dragostea ce a mocnit adânc în mine Dorind iubite ochii-ți triști să-ți sărute
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
din verde se-aduna și-n sufletul meu cascade curg iar timpul e-o rană deschisă sângeră noaptea cuvântul meu mi-e viața un munte de clisa pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte sonetul e veșted în carte mâna ce scrie o să cadă ochii ce-au văzut n-or să vadă și se desfrunzește Dumnezeu de numele meu din minereu NR. 18 mai tare decât fiara frică de lup cauza plânge în centrul unei sfere crește
AUREL M. BURICEA [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
ELEGIEiubito , e-o toamnă păgânăascult-o cum ofteaza-n amurgcând norii din verde se-adunași-n sufletul meu cascade curgiar timpul e-o rană deschisăsângera noaptea cuvântul meumi-e viața un munte de clisăpe care acum îl urc din greucad frunzele litere moartesonetul e veșted în cartemâna ce scrie o sa cadăochii ce-au văzut n-or să vadăși se desfrunzește Dumnezeude numele meu din minereuNR. 18mai tare decât fiara frică de lupcauza plânge în centrul unei sferecrește efectul la orice putere...
AUREL M. BURICEA [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
unui petec de cer, prizonier între cercevele. Arina zâmbi și salută bătrâna, care îi răspunse ceva nedeslușit. La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu egală nepăsare peste mobilă, peste pereți și covor... peste patul în care, din acel ghem de carne veștedă pierdută printre haine, o urmăreau mereu, parcă așteptând ceva, doi ochi apoși și confuzi. “Și totuși - își spuse ea privind mai atentă bătrâna - undeva, în ochii aceia, sau dincolo de ei, mai licărește chiar și așa, amputată, o conștiință... sau, mai
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
de timpul care trece Că-i ceas ori zi sau cât o fi să vină ... Tu te-ai născut cu inima curată Ai fost o floare-n câmpul plin de flori Și ai rămas mereu imaculată Umbrind pe cele cu veștede culori ... Pământul ți-a născut dorința Și-ai fost pătrunsă de dorinți Iar raza soarelui de vară Te-a sărutat lăsându-ți buzele fierbinți ... Când soarele a prins să se-oglindească-n mare Și când copiii mai dormeau în fașă Tu ai
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
încărcată de o pulbere-argintoasă,/ Te-aș privi o viață-ntreagă în cununa ta de raze,/ Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează./ Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă/ De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă,/ Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă.../ Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă... Pasiuni și despărțiri, poetul devine dezamăgit și dezamăgirea a dat limbii românești o capodoperă - „Luceafărul”, poezie în care e
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
-mi erai decât criticul literar al iubirii condamnată din start ca o poezie pe hermeneia singura poezie pe care ai citit-o vreodată sunt eu e ziua iar în care deși am brațele încărcate cu flori sunt doar o coroană veștedă pe un mormânt vechi de pe panglică vântul a șters cu lacrimi ultimul omagiu cel mai frumos poem de dragoste ai fi fost tu de te-aș fi putut scrie (Cântece violete) Referință Bibliografică: Singura poezie / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN
SINGURA POEZIE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362084_a_363413]
-
14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului LUMINAȚIA Întâi Noiembrie... Când s-au scurs zece luni din acest an? Habar n-am. Parcă mai ieri a fost Paștele. A trecut și vara, au zburat și frunzele, poleind pământul cu galbenul lor veșted. Mâine-poimâine, ninsoarea va acoperi, cu giulgiul ei imaculat, mizeria, dându-i o tentă de puritate. Dar până atunci... Până atunci....e abia întâi Noiembrie. E „Luminația”... un obicei a cărui origine se pierde în negura anilor. Ei și? Are vreo
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
din banalul cotidian, din „importantele” îndeletnicirile zilnice care ne ocupă întreg segmentul de timp pe care evoluăm între naștere și moarte, îndeplinindu-mi o datorie de conștiință: adică am alergat la cimitir, la mormântul părinților mei. Un strat de frunze veștede învelea movila de pământ la capătul căruia veghează crucea înnegrită și mâncată de vreme, încadrată între doi castani. Am tresărit surprins, la gândul că am mai trecut pe acolo, exact cu un an în urmă. „Mea culpa”...privesc inscripția de pe
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
din grădina bunicii nu băuse vinul necredinței la poartă ridicase iubirea ca pe-o cruce de piatră o văd când mi-e dor să citesc volumele aniversărilor fără durere șade pe scaunul din uliță ca o înțeleaptă cu mâinile împreunate veșted în poală o singură dată tata și-a aprins o țigară cât pentru ultima de-atunci în podul cu veșmintele încremenite funiile-s uscate mai uscate decât ochii bunicului ațintiți a secetă și-a cădere cumplit în păcat n-a
MUCENICI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365941_a_367270]
-
vasale, corolă și-a făcut. Sub draperia sorții, renunț și la proteste, De frica unui sigur și-amarnic upercut. Concluzia-i frivolă: ce mâzgă mă apasă! Pe umerii-mi de vată se-nghesuie poveri. De mâine-mi curăț trupul de veșteda carcasă A unei neputințe ce duce nicăieri! (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: SCENARIU ABSURD / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să mă scape. Fulgera! Tuna! - Chipul meu pâl Luneca veșted, pe val după val, Ploua cu moarte și ploua cu vânt, Ploua cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constantă Sursa foto: #Lonely #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Se tânguie cerul că nu voi ajungeOdată cu
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de sticlă se sparge-n fractali,Septembrie șade-n obrajii mei pali;Ape sub ape, cu ape în ape -Volburi din matcă dorind să mă scape.Fulgeră! Tuna! - Chipul meu palLunecă veșted, pe val după val,Ploua cu moarte și ploua cu vânt, Ploua cu tot ce-i mai trist pe pamant.24 august 2016, ConstanțaSursa foto: #Days - A #Gothic Referință Bibliografica: Rutină de toamnă / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului fulger ghem de frică cioburi luminează neguri ape șarpele pândea aproape licitațiile de joburi primăvară fără cuc frunză veștedă în livadă pasărea ce stă să cadă din poveștile lui Muck clipă tăinuind averi pășunea mea pe care iezii se scaldă în laptele amiezii cu adevăruri în doi peri dacă nu înfrunți un risc ți-a secat vigoarea parcă duc
PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366587_a_367916]
-
din mine țipând. Mă vor deopotrivă bătrâni și cei tineri Săruturi lascive cu mine visând. Acesta mi-e rostul, trăirea, mi-e viața Dau totul pe-o clipă de vis și fiori ; De unde tristețea în mine-nfiripă Aceste bolnave și veștede flori !? Nu mai aud cântând viori Și curcubee nu se mai arată În suflet ; dați-mi alinări, Dați-mi distracții, dați-mi plata ! ● Prea greu e petecul de cer Care pe creștet mă apasă. Sunt prizoniera inimii de fier Și
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
a nopții, și-am găsit umbra unei fericiri ucigașe ce mă pândea de câteva vieți și ceva. Privirile noastre s-au întrepătruns în bezna pustie și rece ca două cuțite ascuțite spre timp: iscodirea mea i-a pătruns în nucleul veșted iar în mine și-au făcut cuib ochii ei muribunzi. În clipa întâlnirii am simțit ceva neobișnuit, așa, ca și cum mi-aș fi agățat sufletul de un colț de lună, și totul s-a transformat într-un vis amețitor, care era
PHILOSOPHIA PERENNIS de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366273_a_367602]
-
serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlainiene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlaine-iene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
stele din inima pădurii nu-i un cap de pod. Am în batistă un taraf de trei greieri - când cântă eu tac. Vârful muntelui scrie autografe pe fața lunii. Broască sub piatră - fântână cu cumpănă la drum doar umbra. Frunze veștede în țepii ariciului - idile târzii. Nuntă de molii - o cravată de lână covor spre altar. Păstrăv sub stâncă - ne privim ca doi amici arunc undița. Farul pâlpâie ademenind fluturii să eșueze. Referință Bibliografică: Haiku de Gheorghe Vicol / Al Florin Țene
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
moarte. Peste câtva timp, e ziua mea de naștere. Nici o bucurie. Doar povară, din ce in ce mai apăsătoare. Noroc cu frunzele. Că ne mai putem juca împreună șotronul. De luni se anunță vreme câinoasa. Între timp, poate mai scriu un poem de iubire. Veșted, ca și inima mea. Gheorghe Tomozei scrisese odinioară un poem admirabil: „Galben, ora, septemvrie” - îl știam pe de rost, ca și altele 40-50 de poeme. Unde s-au dus anii aceia? Stau și mă întreb. CEZARINĂ ADAMESCU 28 Brumărel 2012
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346546_a_347875]
-
mers, încet, până la piatra cea gravă. Nu te-ai dus pentru a vedea, ci pentru a nu vedea. Singuri, în dimineață, tu și singurătatea-ți. Curgea aerul suav. Obscuritate, lumina ta. * (Unei frunze uscate) Ca sosită din rămurișuri celeste, frunză veștedă, cazi pe pământul splendorii și durerii pentru a ne arăta săvârșirea, extincția, așteptarea? Noi de asemenea, smulși, uscați, cădem pe pământul nesfârșit, ca o floare a negării cădem de la stele până la solitudine. Și tu cazi mută, fără a ști. Cazi
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
despre ea... Ziua, cu sor-mea, ne jucăm în stradă, Dar seară ne „cocoțăream” în tei Să ne uităm prin curți pe la vecini, Copii curioși să vadă... ce fac ei! ROMANȚA DESANTATA Gladiator al vieții, port în mine, prin întunerec, veștede cununi - săruturi tulburi, prinse de cu seară cusute-n remușcări de zei nebuni, care-mi tăiau în gând, odinioară, răzbite încleștări catifelate zăcând pe-o rană, pește sânii lâncezi - conchistadori de vise deochiate, curtând alene cu mascări sordide muieri lascive
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]