425 matches
-
GEORGE BACIU, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 509 din 23 mai 2012. IUBITO Iubito, ai grijă să nu se stingă vântul, să nu moară flașnetarul cu frac și joben, să nu cadă-n nepăsare timpul, să nu se veștejească toamna la ten. Iubito, ai grijă să ștergi noaptea udă de rouă, să închei nasturii de la vestonul lunii, să descânți ochii albaștri ai ploii ce plouă, să-mi pui în sertarul inimii toate sonetele humii. LIED Lebăda cântă poemul mut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sunete rânjite pe grumazul degetelor, livada de vise a înflorit sub așternut. Citește mai mult IUBITOIubito, ai grijă să nu se stingă vântul,să nu moară flașnetarul cu frac și joben,să nu cadă-n nepăsare timpul,să nu se veștejească toamna la ten.Iubito, ai grijă să ștergi noaptea udă de rouă,să închei nasturii de la vestonul lunii,să descânți ochii albaștri ai ploii ce plouă,să-mi pui în sertarul inimii toate sonetele humii.LIEDLebăda cântă poemul mutdin carnea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
infernal să afunde dorință din speranța iubirii. Singurătatea în suflet îmi crește ca nopțile Toamnei răcoroase. Coșmarul ei, speranțe-mi risipește și-ale iubirii vise frumoase. Cu visuri și speranțe năruite mă regăsesc în declinul vieții, ca arbore cu frunze veștejite de bruma nopții și-a dimineții. 2.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: TOAMNA REGĂSIRII / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1373, Anul IV, 04 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TOAMNA REGĂSIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358548_a_359877]
-
întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învățătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: „Dacă făceam asta, s-ar fi veștejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Așa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]
-
gene înserarea Când nu mai m-ai privit cum mă priveai. Mi-a picurat în suflet întristarea Iar păsările-au ațipit sub rai Cu aripile-ntinse-nspre lumină Și ciocurile-ascunse-n puf de nor. S-a rezemat o brumă de grădină Și-a veștejit chiar rozele de dor Pe care le sădisem împreună. Atâta frig în trup s-a cuibărit Că m-a-nvelit o umbră și-o furtună De întrebări în liniști s-a-ntețit. Mi s-a lipit de gene înserarea. Nici râsul nu-mi mai
PE SUB RAI de AURA POPA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350685_a_352014]
-
mine Iubire îngerul de pază nu mă are pe listă azi și nici mâine altfel mi-ar fi spus aseară adu-mi o muză sau o simplă femeie cu care să -mi împart bătăile inimii și patul cu flori aproape veștejite de petale roșii Referință Bibliografică: Circarul / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1362, Anul IV, 23 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CIRCARUL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360081_a_361410]
-
în curte se zărea silueta unei femei care, se pare, își făcea de lucru printre florile din grădina ei. Îmbrăcată într o bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
viața cea cu adevărat veșnică” (Sf. Grigorie Palama, op. cit. , cap. 39, p.449). Calea către Dumnezeu, trebuie să treacă întotdeauna prin inimă, și apoi prin minte. Spre urcușul minții ne întinde mâna Sf. Maxim Mărturisitorul: „Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea, veștejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea, înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată” (Sf. Maxim, op. cit., IV, cap.80, p.139). Mitropolitul Hierotheos Vlachos, face un pas radical și spune că și
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
își pierd și timpul și spațiul, iar parlamentarul manipulator nu mai poate să mintă pe nimeni și rămâne singur. Nu mai poate exploata monotonia nimănui. Culorile minciunii se sting, apare frica de eșec, iar orgoliile rănite sunt ca rugina ce veștejește demnitatea și descompune umanul. Vine inevitabil, cu o cruzime lipsită de orice control, clipa părăsirii puterii. Neputincios, plângându-și singur de milă, cu o durere care irupe din sufletul său răvășit, simte și noaptea fragilul scaun de pe care a trebuit
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]
-
o babă? Când ți-a intrat șrapnelul în picior de era să rămâi fără el la Cotul Donului, parcă erai mai curajos. - Dar eram și cu vreo treizeci de ani mai verde. - Lasă că după cum arăți nu te-ai prea veștejit prea tare. Văd că-ți priește aerul de munte și jintița[1]. - Priește, nu zic ba, dar nu mă scutește de dureri acum. - Ai scăpat ușor. Nu ai mare lucru. Ai doar o entorsă, niște articulații sucite. În două săptămâni
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
tocmai ceea ce se raportează la destinul meu și socotesc că e poetic orice lucru care vorbește despre mine. Spun deci un adevăr vechi ca și retorica. Frunza căzută din copac este poetică fiindcă sugerează propria mea soartă. Și eu mă veștejesc și voi pica din pomul vieții. Poezia e un animism reducând lumea la persoana mea. În acest al doilea Cosmos al poeziei nu intră, prin urmare, decât elementele de biografie, nimic inert și fără semnificație. Celălalt univers e mai bogat
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
Cu mici scântei în seninul nopții./ Zăresc aurorele timpurii ale existenței”. Iubirea romantică față de iubita (tot mai conturată), se manifestă plenar, într-o risipă de splendori stilistice, în poezia „Dar”: „Ți-am dăruit flori/dar frumusețea ta pare că le veștejește./ Ți-am dăruit cerul/ dar infinitul inimii tale îl făcea să pară mic./ Ți-am dăruit o stea/dar părea o scânteie din aura ta de lumină...” În final, arunc o privire de ansamblu pe această salbă aurie de poeme
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
și eu ascult des! vorbește, dar nu se uită la mine decât din când în când, așa, să-mi arate că știu să fiu atent, chiar dacă ea privește încolo, spre dealurile care i-au mâncat sănătatea, însă nu i-au veștejit niciodată dragostea și grija de noi!... Uite, mama îmi vorbește foarte convingător despre frumusețe, deși viața stă sub semnul și sub talpa atâtor și atâtor amăgiri! și chiar mă determină să vreau să mai trăiesc o dată, să doresc să mă
Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume () [Corola-blog/BlogPost/340003_a_341332]
-
control, pe beneficiari la fel și gata: acarul Păun! Întrebarea: cine este de vină pentru instalarea comunismului, nu este după părerea mea concludentă în sine. Nu este nevoie de țapi ispășitori, cutare sau cutare șef de stat pentru a le veșteji amintirea. Așa a bătut vântul istoriei la timpul respectiv. Și acestui vânt nu i-a putut sta nimeni împotrivă. Utopia comunistă cred că a fost doar calea prin care au fost pedepsite atâtea popoare pentru neascultare față de Dumnezeu. Nedreptățile de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
fiul meu, întâiul născut! - Vărul tău din ținutul Dunărenilor este bolnav? - Deși bătrânețea își spune cuvântul, în realitate este sănătos ca un taur! Îl voi invita la un ospăț și-i voi pune în vin o otravă lentă. Se va veșteji treptat și va da ortul popii doar după câteva luni! - Ești cel mai deștept principe din lume! - explodă de bucurie Tudor. Va exista un singur ținut până la malurile Oltului! - Vom întemeia un principat străjuit la miazănoapte de lanțul muntos, la
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cum strigă în mine sevele tale când le ating chemarea urlă și mă devorează până la sublim o bătaie de toamnă-n geam mi te fură pentru o clipă doar și atunci mă doare lipsa ta atât de tare încât se veștejesc în mine toate frunzele de sub tine norocul meu că toamna mai pleacă de la fereastra mea și atunci te întorc la mine în mine și cerurile toate se înghit în clipa zero când eu și tu, două zbateri de viață ne
TE ŞTIU AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341329_a_342658]
-
Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ca o clepsidră ne golim într-una de dar divin sau de... otravă zi de zi, an de an nu obosim. În virtutea inerției înflorim, înmiresmăm, ne veștejim, coborând apoi... în pământ fără fasoane, fără distincții punem punct. Referință Bibliografică: PUNCT / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PUNCT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342010_a_343339]
-
silvoiț (magiun de prune), frământați cu unsoare și un strop de lapte acru și coptătura cu moșina. Din categoria coptăturilor domnești legate cu ață - odată devenite domnișoare trebuia să așteptăm udătorii, băieții care ne stropeau cu parfum, ca să nu ne veștejim - nu lipseau prăjitura-televizor, foile cu sale-cale (amoniac), foile frământate cu bulion și coptătura turnată cu cacao. Bineînțeles, participam cu toții la concursul: cine are parte de oul magic, care să poată sparge cât mai multe ouă răscoapte, tocmai bune pentru rânza
MIEL UMPLUT ŞI ALTE BUNĂTĂŢI DE PAŞTI de FLORICA BUD în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341654_a_342983]
-
George Baciu Publicat în: Ediția nr. 509 din 23 mai 2012 Toate Articolele Autorului IUBITO Iubito, ai grijă să nu se stingă vântul, să nu moară flașnetarul cu frac și joben, să nu cadă-n nepăsare timpul, să nu se veștejească toamna la ten. Iubito, ai grijă să ștergi noaptea udă de rouă, să închei nasturii de la vestonul lunii, să descânți ochii albaștri ai ploii ce plouă, să-mi pui în sertarul inimii toate sonetele humii. LIED Lebăda cântă poemul mut
POEME DE GEORGE BACIU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340681_a_342010]
-
că ne mutăm cu tot cu suflet într-un continent al frigului unde cântul a înghețat, iar dezghețul nu mai are de unde apărea, dacă nu se găsește în noi. Ca să se găsească, trebuie să fie în noi artiști ca Gheorghe Roșoga! Se veștejește în ramurile neamului românesc frunza și vlăstarul, dar, cu o expresie placidă din partea responsabililor culturii noastre primim explicația că națiunea s-a despărțit de bătrânețe și a întinerit. E rece oglinda acestei priviri și e deviată mintea care crede aceasta
GHEORGHE ROŞOGA, CÂNTEC ŞI SLOVĂ SPOVEDITOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341062_a_342391]
-
de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista ca cerul tău de-unde pleacă întru pribegie păsări, văduvind de trilul lor. Nu-i înfrigura în vene focul și n-o veșteji la căpătâi, lasă-i nevinovăția crudă a iubirii-n ziua cea dintâi. Lasă-mi toamnă dragostea fecioară nu mi-o întrista ca cerul tău, lasă-i nevinovăția crudă, lasă-i dorul verde tot mereu. Referință Bibliografică: Lasă-mi toamnă / Adriana
LASĂ-MI TOAMNĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343808_a_345137]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PREA TÂRZIU Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fantomatic ieri îți tot dă târcoale dând cu violet pe-un prezent în zdrențe, veștejind idei ce s-au vrut reale mustind esențe. Zările sunt gri. Plouă cu dileme. Nicăieri nu vezi măcar o potecă. Destinul bătrân peste viață-ți geme când o disecă. Cerul plumburiu s-a golit de stele și de-abia mai
PREA TÂRZIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343930_a_345259]
-
din nori să stărnească. Incantații sacadate într-o rugă invocată, și tropăituri ritmate, fac ploaia din cer să cadă. Ploaia să se întețească, fetele întăresc jocul, cu o horă bătrânească. Dacă le-a adus norocul. “−Straiele de paparudă, soarele îmi veștejește. Dar, dacă ploaia le udă, natura se-nveselește!” Ritualul mitologic, cu spirite invocate în strigătul feciorelnic, aduce ploaia la sate. Când este înfăptuit de fete neprihănite, Zeul ploii e mulțumit și fetele sunt stropite. Prin ploaie fug bucuroase, că ruga
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mai știm să răscumpărăm adevărul din ghearele lăcomiei. Dăm vina pe nenoroc! Tinerii ne sunt fluturi cu aripile arse-n foc. Acum în palme, îi poartă numai Cerul. Doamne, lacrimile noastre cad ca frunzele veștejite de reproșuri și de a nopții vină. Înghițim fum de iluzii. Unde se duce a Ta lumină? Au rămas din acest iad, doar tăceri ce ne ard buzele. Nu vrem și nu știm a învăță din trecut, să schimbăm decorul
FLUTURI CU ARIPI ARSE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342812_a_344141]
-
Din negura argilă-n negura neființă, Din pustia coastă tulbure-n pustiul sinapsei cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce găurește neîncetat. Stelele-s uimite, ochi
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]