435 matches
-
schimbările politice, demoralizîndu-i sistematic, făcîndu-i lingușitori și servili către mărimile zilei, prefăcîndu-i adesea în denunțători și calomniatori, încît liberalismul în România, în loc de-a avea de rezultat oțelirea caracterelor, a avut din contra pe acela de-a bizantiniza și a veșteji oamenii ce erau încă neatinși de acel rău. De aceea direcția în care se vor face reformele trebuie să fie de-a scăpa statul și organizația lui de luptă pentru existență și de ambițiile individuale, de-a-l pune la adăpostul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rele, fie declamațiuni în Adunări, se traduce în pierdere de bani. Nația muncește ca să susție pe acești paraziți cari nu numai că nu-i compensează prin nimic munca ei, dar încă o corump prin neadevăr, o sleiesc prin neonestitate, o veștejesc prin servilism în afară și, ceea ce-i mai rău, o lipsesc de toate idealurile ei prin faptul că trăiesc din esploatarea acelor idealuri. Și nu vorbim aci în teorii generale, ci cu exemple concrete. Toată lumea a putut constata că d.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei nu înceta. Și cum putea să înceteze când abia câștigase teren? Această buruiană e mai puternică decât floarea atât de fragilă și delicată a iubirii... O spun acum, dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini... în timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care dacă l-ai fi întrebat s-ar fi arătat și el nedumerit și n-ar fi confirmat că el spusese. Mitul miresei care trebuia să vină ținu câteva zile și se stinse în propriile lui flori inițiale, care se veștejiră atât de tare, încît întreținerea lor își pierdu înțelesul: mireasa așteptată nu venea... Rămânea însă o enigmă nedeslegată: cine aruncase acolo garoafele?... XXVI Din mitul inocent al copiilor mă smulse Matilda cu o violență neînfrînată. Se întorsese parcă de la București
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspuns mama, dar cu cine, vai de sufletul ei! Cu un nenorocit, și bătrân și ticălos. Altul n-a găsit. O bate, o umilește, o înjură, o ține desbrăcată, nici când mănâncă n-o lasă să înghită liniștită. S-a veștejit și ea, dacă o vezi... Și de câteva luni a mai născut și un copil..." În clipa aceea am văzut cum ne intra pe poartă o arătare cu ceva în brațe. "Ea e, a zis mama. N-are pace cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei astfel de confidențe? Fiindcă din dimineața aceea nu mai schimbasem nici un cuvânt cu ea. În afară de cele referitoare la sumele încasate și plătite de Oraca, iar în ceea ce privește repetarea gestului cu floarea... hm! observam doar când nu mai era, când se veștejea în vază și o aruncam pe geam cu apă cu tot... și stătea goală câteva zile până să reapară, proaspătă și strălucind parcă de încîntare în culorile ei, fără să mă incinte însă și pe mine... dar, după cum îi spusesem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apariții sumbre, cu model în teatrul lui Maurice Maeterlinck), anunțându-i moartea. P. a mai publicat drama Frații și, în „România ilustrată” din 1901, un fragment, Cântecul singurătății, dintr-o tragedie. Lui i s-a atribuit și o comedie ce veștejea „trădarea generoșilor” - Prietenii poporului, apărută în aceeași publicație, sub pseudonimul Ywann. Dar aceasta, probabil și volumul de crochiuri parlamentare intitulat Cronici, imprimat la Iași, în 1897, sub același pseudonim, pot aparține - cum afirmă Constantin Constantinescu (Cosco) în amintirile sale - lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
avut oare curajul să se înfățișeze acolo cu "Guardia" și Ernest Renan în loc de-a se munci să-și facă un discurs? De ar fi îndrăznit în adunare ar fi fost fluierat și a doua zi ziarele l-ar fi veștejit pentru vecie. Dar la noi, la marginea Orientului, ce nu se debitează, numai bani să iasă! Credem că de astă dată maestrul de conferințe e satisfăcut și cu prisosință convins că nu dup-o concluzie preconcepută obicinuim a ne modela
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
folositor și onorabil pentru ele și pentru țară, școala de Manchester ne va răspunde c-a avut loc o deplasare a muncii, că ele se ocupă azi cu altceva. Cu altceva? Cu nimic nu se ocupă, căci orice - ar produce veștejește sub suflarea concurenței străine. Trebuințele noastre au devenit altele, tot ce popor și clase superioare poartă pe ele e introdus din străinătate, suntem reduși la munca agricolă, la salahoria de câmp. Sau muncești [și] duci numai laturea 'ntunecoasă a vieții
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cunoștințe și neștiind din politică decât practicele demagogiei franceze și vorbele ei, sunt siliți să le întrebuințeze pe acelea, neavând altceva în creierii lor seci și în inimile lor corupte? Lăsăm opinia publică să răspunză la aceste întrebări și să veștejească cum merită această răutate nerușinată. Dar în sfârșit ce-a făcut opoziția pentru a-și atrage atâta urgie? Făcut-a ea cel puțin vreun fapt de natură a compromite țara în afară? Făcut-a ea vreo mișcare de natură a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
armiei române. Cine să plătească cheltuiala? Patria, se înțelege. Pe când Basarabia se rupea de la sânul țării și oamenii cu lacrimi amare își luau "rămas bun" de la patria lor străveche pentru a nu mai auzi graiul strămoșilor lor și pentru a veșteji în umbra străinătății, pe atuncea asemenea liberalii puneau să intre oștirea în triumf în București și beau în sănătatea gloriei naționale. Cine plătește cheltuieala? Patria, se înțelege. Dar oare biurourile patente de împămîntenire nu merită recompense? Dați mereu înainte, căci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aștepta ca Senatul să mai sporească cifra votată de Cameră. Acum câteva zile d. ministru de finanțe anunța sărăcia și foametea cari domnesc în țară; în fiece zi vedem sosind în capitală, spre a cerși din ușe în ușe, țărani veștejiți la față și încovoiați de mizerie, cari spun că de o zi sau două n-au mâncat, și cu toate acestea Senatul a votat recompensa minimă a prezidentului Camerei. Trist spectacol pentru o țară care vede că un partid, fără
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și un obor de vite, cu animale prăfuite zbierând în vagoane, și vârându-și boturile roșii printre gratiile de lemn; roți de camion absorbite de smoala care se topește, cărbunele făcut bucăți și adunat în grămezi pângărite, frunzele de brusture veștejite pe lujerul lor. Într-un colț al terenului mișunau șobolani, care nu se lăsau goniți de acolo, familii întregi care făceau pui, umblau și se hrăneau acolo. Nu văzusem niciodată șobolani atât de domesticiți, mergând unde le poftea inima, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu zvâcnituri frenetice, dintr-un mertic de coadă! Cățelușul mic, mic, mic, ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care se veștejesc foarte repede, propunerea unei arte de a te bucura pe deplin de un prezent necontaminat de ideea sau frica de moarte, înțelepciunea unei plăceri obținute prin punerea de acord cu lumea în dimensiunea momentului, bucuria neumbrită de niciun nor obținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ideologică care pînă una alta se țin În dormitor. Echipele de fotbal stau cuminți, soldații nu strigă nimic unii la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid de parcă cineva i-ar stinge lumina dinăuntru - cine știe, poate o boală, poate o pasiune pentru lucruri nepermise -, Își dă silința să ne facă atenți la vechile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de aproximativ 4 ani, eu și Monica stînd obraz În obraz, rîzÎnd, iar cînd Moș Gerilă intră În poză, poartă o uniformă verde, de maior, și are un diplomat ros, plin cu otravă, pe cele două chipuri vesele Împietrește stupoarea, veștejindu-se, de pe poză zboară coji. Pentru o fracțiune de secundă, nu sînt altceva decît o supă umană Învolburată, vîrtejuri de culori și sunete și mirosuri se Învîrt unele după altele, se răsucesc, uniformizîndu-se. Pentru doar o clipă, nu mai am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin acest hrisov, cel care fusese ales de Dumnezeu, încă din „pântecele mamei sale“ și fusese dăruit cu domnia și cu voievozia țării, știind că „nici o slavă nu stă neschimbătoare pe pământ și cu moartea neîmpărtășită, ci ca floarea se veștejește și ca umbra trece“, a zidit o biserică în târgul Iașilor, cu ajutorul Maicii Domnului, căreia i-a și închinat-o, dăruind bisericii un sat de moștenire, Toporăuți, în ținutul Cernăuți. Tot acum, ctitorul își închină lăcașul „la sfântul și preaslăvitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
e urâtă."360 Frumusețea derivă din dragoste, din datele cu care te "înzestrează" cel care te iubește: " Ochii își schimbaseră culoarea și se adânceau în orbite. Corneea i se injecta cu fire roșii și parcă devenea de sticlă, toată se veștejea subit. Atunci își neglija și ținuta. Frumusețea ei este foarte sensibilă la viața interioară, și cred că niciodată nu a fost mai frumoasă ca la vreo câteva luni după începutul iubirii noastre, când părea exasperată de iubire."361 Deci, elementar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dorim cu adevărat să ne cunoaștem mai bine ca neam, vom găsi argumente suficiente în cultura noastră populară. Acest „credo” ar trebui să ne însoțească mai pregnant în acest început de mileniu când anumite atitudini politice ori intelectualiste încearcă să veștejească ideile existenței naționale și specificul său cu totul deosebit în peisajul cultural și spiritual al Europei.” Toate cele 15 ediții au fost vernisate de criticul de artă prof. univ. dr. Gheorghe Arion. care preciza în prefața albumului: „Ca unul ce
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care se veștejesc foarte repede, propunerea unei arte de a te bucura pe deplin de un prezent necontaminat de ideea sau frica de moarte, înțelepciunea unei plăceri obținute prin punerea de acord cu lumea în dimensiunea momentului, bucuria neumbrită de niciun nor obținută
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
N, echivalentul pe planetă noastră a unei mase de 3,7 Kg. *Factorii ce contribuie la existența vieții Apa și aerul sunt factori naturali principali, din mediul înconjurător, absolut necesari viețuitoarelor de pe planeta noastră: plante, animale și om. Plantele se veștejesc și mor fără apă suficientă, așa cum se întâmplă în timpul secetelor mari. Animalele ierbivore nu au, în acest caz, hrană, nu-și pot îngriji puii, nu cresc, murind și ele. Animalele carnivore fără hrană și fără apă dispar la rândul lor
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
morții la Eliade, semnificație care se descifrează în registrul cosmologic, în marele joc cosmic dintre viață și moarte (un alt exemplu de acest fel este numărul camerei de hotel a lui Dominic Matei). Combinația celor două numere -din nouăsprezece se veștejesc șase, numărul destinului transuman, și rămân treisprezece, număr care corespunde unei "reînceperi" - prefigurează "destinul misterios al scriitorului, eforturile sale de a recupera esența unui eveniment trecut, precum și trecerea în alt regim ontologic"675. Maestrul Pandele trece de la amnezie la anamneză
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ordinii cerești, iar divinitatea se amestecă printre oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără alegere. întâiul om care a cunoscut desfătarea paradisiacă a primăverii divine se numește în Zend-Avesta Yima, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
existența. Dar, a fost de ajuns să pătrundă în această lume fericită sufletul sinucigașului, ca s-o otrăvească și armonia ei să se sfărâme în clocot de patimi. Ura, care desparte, înfrânge iubirea, care unea. Păcatul străpunge inima inocenței; rațiunea veștejește sentimentul fraged. Sensul vieții se rostogolește de-acum încolo din rătăcire în rătăcire. Chinuiți de patimi, de moarte, de crimă și sinucidere, nenorociții proclamă: „Cunoașterea e superioară sentimentului, conștiința vieții e superioară vieții!” Falsitatea concepției acesteia, care amintește pe cogito
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]