193 matches
-
mâinile noastre, scorbura, am căptușit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lăsat decât o ușă și o mică fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca să putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fost străină de stările mele, stagnarea datorată blocajului. Ambiguitatea duratei și a efemerului, incertitudinile perfecției morale și ale ticăloșiei, impactul necunoscutului cu falsele certitudini tot mai ispititoare mă mențineau în zonele lor de interferență impunându-mi dorințe, explicații și elanuri veștejite. Dincolo de aparența mișcărilor mele, forța aceea, fie ea și a naturii, devenea tot mai decisivă. Acum, când scriu, evocarea ei, falsificată de intervenția involuntară a imaginației și estompată în egală măsură de datele memoriei, face ca lucrurile să apară altfel
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cuminte, aveam grijă să nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
copii sau de nepoți ai victimelor. 14. Am bătut la ușă, nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat. În încăperea de jos era atâta liniște, încât îmi auzeam respirația. În aer plutea mireasma dulceagă a florilor domnului Sima, de mult veștejite. Praful părăsirii se așternuse pretutindeni, pușca aia se afla la locul ei, prinsă în perete, m-am gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina și întunericul nu mai existau, vreau să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Endō-san, ce căutați? — La rădăcina copacului acela e o cutie, spuse Kobayashi ușurat. Legați-o cu frânghia aceasta și trageți-o afară. Vântul a inceput să bată și mai tare, iar ceața era tot mai deasă. Până și trunchiul cel veștejit era acum învăluit în ceață. Gaton a intrat tot mai mult în apă, la început până la genunchi, apoi până la șold. Cei doi de pe mal l-au văzut dispărând în ceața lăptoasă. În clipa aceea, ochii de șobolan ai lui Kobayashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și își aduna ultimele rămășițe de energie pentru a duce la bun sfărșit ce mai avea de făcut. Adevărul este că-l vedea pe Kobayashi ca prin ceață. Și nu numai pe Kobayashi, dar și malul, și câmpul, și copacul veștejit. Pe punctul de a-și pierde cunoștința, își dădea totuși seama că nu-i mai rămânea decât să apese pe trăgaci. Dar degetele nu-l ascultau. Parcă erau lipite. „Trage! Nu trage! Trage! Nu trage!“ îi comanda parcă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
formă o rană care într-o săptămână a devenit un fel de gaură urât mirositoare. La a douăzeci și șaptea granulă a avut a doua hemoragie. Părea că pântecele ei umflat, singurul lucru rotund într-un corp slab scândură și veștejit, era un izvor de sânge. Rachti a sosit cu vipera, dar eu n-am mai vrut să o folosească; am pus-o să respire ultimele trei granule deodată și am așteptat să moară. M-am așezat lângă patul ei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
subțirel. Scoate capul din zăpadă Soarele ca să te vadă! Și mă iartă că-ți ating Clopoțelul de argint. Și mă iartă că te rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită A ieșit un mărțișor. Scuturându-și pălăria De povara fulgilor, Împrăștie bucuria, Zâmbete copiilor. O, prea buna mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele Macovei se strecură anevoie printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
să vadă doar ferestre și iar ferestre de clădiri cenușii? De câte ori n-a traversat în fugă străzile în căutarea soarelui sfios ce încerca să încălzească colțul opus al străzii? De câte ori n-a mers până în parc ca să se tolănească pe iarba veștejită, să contemple coroanele copacilor, deranjat de strigătele copiilor, de gemetele cuplurilor care făceau dragoste sau de fluierăturile polițiștilor care încercau să-i împiedice.? La Chicago a învățat să iubească Natura, pentru că ea nu exista. Pe străzile orașului a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cheilor, scrâșnetul gratiilor în vaietul balamalelor. Le recunoșteam după pașii lor minusculi și după felul de a ronțăi: fiecare avea un nume, de pildă Catilina într-o seară se arătă topită de-o boală, galbenă precum pereții, ca o lămâie veștejită, cu tot corpul ciupit ca de un vărsat. A murit uitându-se drept în ochii mei. Ei da, dacă aș fi fost catârgiu, aș fi coborât adesea la țărmul mării și aș fi tras în bătături, aș fi cunoscut pâlcuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
până acum o grămadă de bucurii și în trecut. (Cântăreața se ridică și se pune în fața compozitorului) CÂNTĂREAȚA: Viitorul ne va arăta... pe noi. COMPOZITORUL: Daaa, odată o să poți să îți coșciugești în ghiveciul tău leșul pulii mele, tu cur veștejit și lălâu. PIANISTA: Pfui. (râde) CÂNTĂREAȚA (se înfige respirând din greu în pianistă): Daaa, tu ești mai frumoasă în neomenia ta decât eu în omenia mea, și mare ai mai devenit prin muzica asta totală. Toți te urmează... pianul, întreaga
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fără a comunica între ei, toți pășeau cu precauție în cea mai perfectă liniște, deoarece fiecare știa precis ce are de făcut. Din interiorul peșterii, din spate, îi conduceau cu privirea o mulțime de femei suficient de înalte, însă palide, veștejite și sfrijite ca prunele uscate, înconjurate de copii de diferite vârste, tăcuți, slăbănogi, cu burțile lipite de șira spinării. Se observa de la bun început că toți sunt înfometați sau, mai pe înțeles, lihniți de foame. Femeile, mai multe decât degetele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plafon în ciorapi de nailon. • Iarna verificați-i cu regularitate. Nu ezitați să aruncați bulbii uscați sau putreziți. Iar ca o măsură de precauție, presărați pe bulbii în pericol un fungicid pe bază de sulf. • Dacă bulbii sunt doar puțin veștejiți, stropiți-i cu apă. • Dacă vreți ca bulbii primăvăratici să înflorească mai devreme, trebuie să-i plantați înainte ca solul să înghețe, ceea ce în Quebec înseamnă nu mai târziu de jumătatea lunii octombrie. Bulbii trebuie să aibă timp să se
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
într-o penibilă copie a vidului mecanomorf. Excepție face autenticitatea, chiar dacă subversivă, a vocabulelor ce califică diversele părți ale navei de război pe care Alexandru este îmbarcat alături de camarazii săi, în drum spre Colonie. Mesajul antimilitarist al Jucăriei este clar, veștejite fiind pirateria, crima și, puse la stâlpul infamiei, sadismul și absurdul războiului în care combatanții se zvârcoleau "ca niște jucării cu arc". Însăși ideea de eroism este ultragiată, de vreme ce faimosul regulament se dovedește a fi un triumf al demenței cazone
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
standardele de stat specifice, sau cu caracter general. Umiditatea exterioară anormală sau urmele de murdărie, pământ, substanțe fitofarmaceutice nu sunt permise. Se admite spălarea, cu condiția zvântării, dar la unele produse (căpșune) nu este indicată. Nu se admit produsele moi, veștejite, cu vătămări mecanice, deteriorări, răniri, striviri, leziuni, sau crăpături necicatrizate. Se consideră declasate cele care au diverse defecte, urme de boli, mucegai, insecte, arsuri provocate de soare sau îngheț, leziuni de la grindină. Prezența pedunculului, caliciului, sunt indicatori ai calității la
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
reputația orașului 69. Lungile nopți de iarnă nu sunt decât un șir de baluri și de sărbători; se cinează devreme pentru a avea mai repede seara liberă. După operă urmează balul și supeuri până la ziuă; sărbătoarea ar continua, dacă toaletele veștejite nu le-ar aminti dansatoarelor că au nevoie de un somn înviorător. O singură clasă, mai intrepidă, rezistă oboselii: jucătorii. Astfel deci, dacă fericirea constă în a abuza de toate plăcerile și din emoțiile ascuțite ale jocului, Bucureștiul e cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să înfiereze în termeni energici distilarea grâului, sursă de degradare și de nefericire! Ce confirmare tristă le aduc vorbelor lor aceste ținuturi nefericite! Țăranul e sfrijit, palid, descărnat, acoperit de zdrențe, atins de o îmbătrânire prematură; privirea sa posacă și veștejită cată în jos; locuința sa nu merită nici numele de colibă, nici pe cel de bordei; ce denumire poate fi dată acestor cocioabe infecte? Bisericile înseși, atât de cochete în Valahia, nu sunt aici decât niște triste maghernițe. Țăranul valah
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
împăcat cu această mică neplăcere; ce-am putea face și la ce bun să ne supărăm? E obiceiul țării, spre marele avantaj al furnizorilor; hrana cailor nu costă astfel nimic. În pofida asprei lor meserii, bietele animale nu mănâncă decât iarbă veștejită sau de baltă; dar loviturile de bici sunt un excelent imbold, cu ajutorul căruia cele mai slabe mârțoage o iau nestăpânit la galop. Nu e de mirare deci că atâția cai se prăbușesc și că surugii nu trăiesc prea mult! Iată
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște de cât spre a muri... {EminescuOpIV 387
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
chiar dacă în apă ar fi să mă înec acum Ai da valurile la o parte și m-ai scoate în drum. Chiar și căzută să fiu sub munții cei înalți Ai coborâ în râpă sub soare să mă încalți Și veștejita să mă vezi, m-ai reînvia cu un sărut Când totul pe lume-i pustiu și tot ce-i frumos s-a pierdut. SIMȚURILE Mi-ai atins toate simțurile Toate vibrează și strigă după tine Nu le auzi? Nu vrei
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
din mine. tubul În incizie și suge 0000000000000000000000000000nd din sticlă și Îl face pe bătrânu Gus să 000000000000000000000000000000trebuie să spun căespre femei Într-un mod lasciv, care regimul alimentar al tipului ăsta nu e chiar atât de cinste, iar Înfățișarea veștejită a nutritiv. Asta sugerează că probabil faux pas a fost făcut. Cu toate acestea, noi Gazda mea a pornit cu un handicap la bătrânu bulangiu. Începutul măreței călătorii a vieții Mănâncă tot felul de gunoaie ieftine și inutile. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]