331 matches
-
buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni. Întorc capul. Un cîine vine să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-am apucat să citesc aceste articole decât mult mai târziu, în biblioteca lui Eberhart. În fiecare sâmbătă venea de la mănăstire o soră care răzuia săpun galben în oala de rufe și fierbea hainele îngrămădite pe scaune. Apoi arunca în veceu resturile mucegăite ale mâncării de săptămâna trecută și gătea alta, la fel. De cele mai multe ori mă feream să dau ochii cu ea. Purta uniformă; se numea Helga. Rareori dormeam în același loc. Peretele din dosul camerei era acoperit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că n-am trăit în mizerie. Poate că sora considera locuința noastră mizerabilă, pentru că niciodată nu a avut voie să intre decât în bucătărie. Mai precis, tot de ea mai ținea și cămara, nișa de lângă intrare, unde era ligheanul, precum și veceul englezesc separat. O singură dată a vrut să intre în cameră. Rareori i-am auzit glasul lui Eberhart, dar cele două cuvinte de atunci, „marș afară“, au sunat foarte trist. Locuința avea trei încăperi. Pe lângă cameră și bucătărie, mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el pe pârtie. Ionescu fu atât de impresionat de această interevenție, încât vru să-i dea elvețianului ambele premii pe loc, numai că trebui totuși să se resemneze, fiind potolit cu greu și sfătuit de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
explicau probabil de ce o decimasem cu o cruzime nemaîntâlnită, iar acum îmi era peste putință să-mi mai amintesc ceva. Sigur, așa trebuia să fie. Și totuși, nu înțelegeam... ceva nu se lega... În ce nemărginit de ascunse și abjecte vecee ale pământului putusem spăla de sânge rămășițele defunctei ori defunctului, căci la fel de bine era posibil să fi omorât pe oricine altcineva, astfel încât să nu las nici o urmă a oribilei mele crime pe oriunde treceam? Cum era posibil? De ce, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
săracu om, da aveam o erecție de dimineață, că dormisem bine, nu prea erau clienți în perioada asta, și nu voiam să mă vadă Mariana așa, cu ditamai erecția, eu o respect pe Mariana, asta e. * Mariana stătea blondă pe veceu, privind un ciob de la portretul lui Zelea Codreanu. Mișu făcea whisky, Popa sforăia ca porcu după tejghea, și Mariana a încercat o figură de striptease, cum văzuse ea în filmu cu aia care-a fost soția lu Bruce Willis. Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a divorțat după, dar se temea că plecarea în America o să mai întârzie puțin. Și acum și neplăcerea asta cu nebunii care-l urmăreau pe Popa. Poate cineva se uită chiar acum la ea. Mariana se sui cu picioarele pe veceu și se uită afară, pe ferestruica aia ce dădea în curticica MaxiBarului. Nu era decât bețivul ăla, săracu, care i-a murit băiatul. Popa îi zisese să-i mai dea, așa, pe datorie, că-i dăduse și lui Mișu halterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bătrân, mai gras, poate cu o problemă și mai mare la buric, poate... era piatra de încercare pentru Contesă, proba ei de rezistență, Purgatoriul. Mutatis mutandis, era ca și cum un pompier ar fi trebuit să salveze un om căzut într-un veceu de țară intens folosit. - Îmi pare rău. - A fost singura ființă care m-a iubit vreodată. Sincer, adică. Și nu pe interes. - Necondiționat, își traduse Contesa. - Da. Necondiționat. În rest, toți mă iubesc pe interes. Și Mișu, mai ales. - Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
altul, ajunsese celebru. Mariana voia să poarte desuurile roșii primite de la Mișu pe vremea când erau anonimi. Mai era o oră până la spectacol. Camerele de filmat fuseseră deja montate. Mariana, în loc să repete sau să se machieze, se uita pe fereastra veceului, atentă la fiecare față mai suspectă. Nu mică îi fu surpriza când îl văzu apărând pe nea Ovidiu. Fusese surprinsă îndeajuns să afle că el furase bani din casă. Dar era plauzibil, era un bețiv nenorocit. Și acum, cum reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gardianul, un veritabil colecționar de artă, primise în schimbul acestei fapte bune o oglindă de cristal încrustată cu pietre prețioase. Lângă nea Ovidiu venea sprinten nici mai mult nici mai puțin decât Romeo. Mariana fu cât pe ce să alunece în veceul pe care se înălțase la ferestruică. După ce-l întâlnise pe Mișu la Costinești, Mariana nu se mai gândise la vreun alt bărbat. Și nici un alt bărbat nu păruse interesat de ea. Și acum, iată că tânărul acesta pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
America, unde specialiștii în interogatoriu aveau să afle totul de la el. - Ce-i cu ghiveciul? traduse Gabrielescu gândul american al lui Smith. - Pentru Mariana. - O cunoști? - Da! Da, da, da, mă cunoaște! țipă Mariana, puțin cam prea grăbită, prin ferestruica veceului. Așa se face că Horațiu și nea Ovidiu primiră locuri chiar lângă scena improvizată. Văzând-o pe Marcela care își așeza cu grijă și emoție acuarelele, Ovidiu, încă palid după episodul cu whisky-ul, se făcu mic, ascunzându-se cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
încurcat Popa. - Fără păcat! * Uleiul de pe mușchii lui Mișu strălucea satisfăcător în lumina reflectoarelor. În ultima clasă de liceu Mișu visase să se facă actor, numai că profesoara de română nu i-a iertat niciodată faptul că o prinsese în veceul școlii cu un elev din clasa a noua. Așa se face că deși Mișu nu o amenințase cu nimic - de fapt tocmai de aia -, îi dăduse doi la bacalaureat. Din această cauză Mișu - unu: n-a putut da la actorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un pilot de avion? Exact, ca nu cumva să se prăbușească. Spaima e un produs al imaginației noastre, În primul rând. Pilotul probabil că nu mai putea scăpa de spaima aceasta nici când era la masă, nici când mergea la veceu. Era terorizat zi și noapte, Încât a ajuns să creadă că nu mai are decât o soluție ca să scape de tot calvarul acela. Știi care e aceea? Am simțit un fior lunecându-mi pe șina spinării. Să se prăbușească de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu cât mă excitam mai mult, cu atât penisul Îmi rămânea mai flasc. Picături mari și reci de sudoare Îmi cădeau de pe frunte și simțeam o durere ascuțită În inimă. M-am speriat și am aruncat restul de cocaină În veceu. Se lumina de ziuă, și eu tot nu puteam adormi. Am luat telefonul și mi-am sunat un prieten din Japonia. În timp ce vorbeam tot felul de nimicuri, am reușit să mă mai liniștesc un pic. A doua zi am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
accent de Kansai, m-am gândit eu. Gândul acesta nu-mi provoca nici o durere, ceea ce m-a făcut să mă Îngrozesc. Când m-am dus a treia oară la toaletă, am dat peste un bărbat Între două vârste, așezat pe veceu, cu pantalonii și chiloții În vine, care se masturba. Nici după ce ni s-au Încrucișat privirile nu s-a oprit din treaba lui. Abia după ce-am ieșit de la toaletă mi-am dat seama că-l invidiam. Yazaki și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Matei petrece slujba de liturghie, botez, cununii și celelalte care sunt necesare pentru societatea comunii Peresecina, județul Orhei. Dar, mai e mult de lucru. În primul rând Domnul Neculae Popa a atras atenția , că biserica are nevoie urgent de un veceu de tip contemporan, după ultimile cerințe și proiecte ale științei, pentru a le ușura prezența copiilor și oamenilor în etate. Ctitorul s-a bucurat de initiativa parohului de a finisa reparația unei încăperi din biserică pentru o bibliotecă, sală de
DAR DIN DAR, LUMINĂ DIN LUMINĂ de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362417_a_363746]
-
nu-i mai aparțin ... La mine-acasă și câinele a îmbătrânit ... abia se târăște ... • Prețurile au crescut într-atât, că mă simt un om sărac și în România ... cu tot salariul meu de american! • femeie zice despre un bărbaaat: Nici la veceu nu m-aș duce cu el! • Atenție: ... MoRtocicleta! • Alerg, alerg, alerg prin viață. Asta fac. Nu mai trăiesc. Nu mai am timp. ---------------------------------------------------------- Prof. Univ.Dr. Florentin SMARANDACHE Gallup, New Mexico, SUA 3 august 2013 Referință Bibliografică: Florentin SMARANDACHE - AFORISME DE VIAȚĂ
AFORISME DE VIAŢĂ (II) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364197_a_365526]
-
fie de bine! - Perfect! Spune Boris Israelovici. Strudelman a semnat contractul pentru un nou apartament. Dacă îl ajută dumnezeu, în cel mult șase luni, primește o suprafață locativă de o sută douăzeci de metri pătrați. Va avea două terase, două veceuri, două... - Bine, bine. Am înțeles, spun eu intrând în lift cu Boris după mine. Se mută, se mută, să-i fie de bine... La ce bun atâtea amănunte? - Perfect! Constată Boris Israelovici. Soția lui Manole Dekel a primit un premiu
SCHIŢE UMORISTICE (32) – PE CINE INTERESEAZĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367528_a_368857]
-
sunau a dezamăgire, ca o zgărietură pe tablă, ca un geamăt ce urca până la ghizduri și se reflecta în privirile înguste ce sperau să vadă apa gâlgâind în fântână ... Viața era condensată în rutine scurte: dimineața o goană scurtă la veceul din fundul curții, cu mâinile strângând la piept cojocul, spălatul pe mâini și față cu o apă din oala ce stătea permanent pe plită, o cană cu lapte fierbinte, rânitul din grajdul vacii, lăturile pentru porci, lemne pentru plită și
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
firește că mi-a luat ceva timp. Ce credeți? În acest timp, mama i-a spus bunicii că în pampers poate să facă fără nici o grijă, că nu o să dea pe dinafară și nu a dus-o nici măcar o dată la veceu. Așa că seara... abia reușisem să adorm și eu, cred că era pe la ora unu, când am auzit gemete dinspre patul bunicii și când m-am sculat, mi-a spus că nu poate să se mai țină și era toată, leoarcă
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
să adorm și eu, cred că era pe la ora unu, când am auzit gemete dinspre patul bunicii și când m-am sculat, mi-a spus că nu poate să se mai țină și era toată, leoarcă. Așa că, du-o la veceu, spal-o, doar știți, urina de bătrân îți întoarce nasul, nu alta... și schimbă patul, și ea săraca începuse să plângă că se rușina, dar am liniștit-o eu, i-am spus că nu-i nimic, mămăiță, se mai întâmplă
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
pe ea, O iau din China, prin Iran, ( Da' profa mă tot urmărea) Ajung, nu mint, cred prin Sudan, Mă urc rapid, văd și Olanda, Prin India cobor mai greu, Sudori mă iau prin Groenlanda, Iar prin Maroc vreau la veceu, Ghețarii, frate, prin Liban Pe șiră se scurgeau ușor, O căutam și prin ocean, La poli și sub ecuator ... . Făcui ocolu' la Pământ În cinci minute de trei ori, În clasă, liniște mormânt, Se auzeau numai fiori, Dar mă trezesc
AICI E AMERICAAA !!! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348590_a_349919]
-
Autorului S-a plictisit, mai ieri, prostia De pe planeta cu pământ Și, luând cu ea și fudulia Au dispărut așa, în vânt ... Examene la facultate Nu se mai dau, nici la liceu, Iar tezele de doctorate Se folosesc doar la veceu; Alegeri pentru parlament Nu se mai țin, așa se pare, Căci fiecare-i competent Iar scaunele-s toate goale; La meciurile ce au loc Pe stadioane și arene, Nu s-a marcat în nici un joc Vreun gol, nici chiar să
PROSTIA S-A PLICTISIT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364972_a_366301]
-
răstoarnă mobilierul căutând dușmanul de clasă, cum rup dulapurile cu material didactic și-l jefăne și strigă, răgnesc, că băăă,mai e cineva de-al lui Căposu pe-acolea? și-i găseau pe bieții studenți pitiți prin dulapuri și prin veceuri și pe sub bănci prin biblioteci și jap!, jap!, jap! cu ce apucau să dea, că să-ți arătăm noi cine e Căposu-ăsta! și Marian sta spânzurat sus pe niște grinzi, aproape pe cucile acoperișului, tremurând de frică, nu știa ce
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]