247 matches
-
priceapă la ceva!” Pe F. chiar l-ar fi umilit (are această apucătură!) în fața membrilor biroului. Eu m-am declarat surprins, dar N. mi-a replicat că, după părerea sa, își merită soarta: l-a văzut recent certîndu-i ca un vechil pe niște țărani de la Izvorul Berheciului! Cît despre Ciobănița, acesta-i „un personaj vechi, întîrziat în timpul nostru”; dacă ar fi să-l portretizezi, „n-ai putea scrie mai mult de o jumătate de pagină”. Am revenit la subiectul inițial (cartea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Costin la conducerea teatrului l-a găsit nepregătit. Pe locul acestuia intenționa să vină Adam, dar G. l-a preferat pe Sporici. Jignit de această „mutare”, mai rău chiar decît scoaterea de la masă în timpul „Reuniunilor” revistei (o grosolănie de vechil, intolerabilă), A. și-a pus în minte să se răzbune. Nu singur (n-ar fi îndrăznit), ci atrăgîndu-l de partea sa pe Victor Mitocaru, care se pricepe să manevreze lucrurile pe linie de partid. Și astfel, în loc de unul sau doi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contrastul dintre ceea ce el vrea să pară și ceea ce e în realitate: moralist fără morală, loialist fără loialitate, riguros fără rigoare etc.; contrastul dintre declarațiile sale referitoare la „stilul de muncă” (în aparență acceptabile) și conduita de mic revizor (arendaș, vechil) aflat în inspecție. Pe de o parte bunăvoință ostentativă, pe de alta samavolnicie. Iar lucrurile astea au avut loc nu o zi, o săptămînă, ci un „septenat”! Privind roată, există, desigur, numeroși Genoi: în cultură, în economie, în agricultură. Aceeași
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am învățat și să ne ținem departe de sursele de informare „nepartinice”. Biochimiștii scriau nume de substanțe pe butoaie, inginerii dădeau învoiri și o făceau pe magazionerii, medicii populau dispensarele sătești, departe de marile clinici și de specializare, profesorii deveneau vechili la munci agricole, strângători de maculatură, sticle, dopuri de plută și castane. Dacă destinul îți oferea șansa profesională a unui sătuc sau orășel muncitoresc, autoritățile aveau grijă să-ți facă imediat mutația pe buletin, adică să te lege practic de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în grajdurile IAS-ului și puși să secerăm zi lumină fiecare, inclusiv profesorii, câte 2 kilometri de porumb culcat de furtună. Am stat acolo până a dat înghețul, cu răni infectate la mâini și la picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali și ale unuia care „lucra” la facultatea noastră. Nopțile dormeam înghesuiți în paturile de sus, căci la cele de jos ajungeau apa și noroiul. Ne încălzeam cu șliboviță la lumânări de seu și adormeam ca brutele pe cărțile cărate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dinaintea unor politicieni carismatici, e pus pe căpătuială și pe carieră. De multe ori, e zdrobit de propria importanță. Nu-i vine nici lui a crede că a ajuns unde a ajuns și e când perplex, când arogant ca un vechil în haine boierești. Efortul de a gândi logic îi provoacă inflamațiuni apoplectice și crampe stomacale. Când nu mai pricepe despre ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spune, că doctorul Pravăț fusese de mult „premutat” din localitate: „bărbații, oameni serioși, aveau alte griji: în fiecare seară se strângeau la Mihăiță Dimcea, comandantul companiei și își făceau stasișorul obișnuit, care ținea până la ziuă; Mitu Giurgea, subprefectul, Costache Stoica, vechilul lui Spano, Adlef spițerul, știau, erau stâlpii „sinodului” - ei de multe ori lucrau ca tovarăși când le dădea în palmă câte o gâscă de jumulit; toată noaptea era masa întinsă și băutură la discreție, aici își aduceau recolta boiernașii de pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, garda domnului, turci considerați mercenari fideli. Unul dintre ei, care locuia în Huși, la 3 noiembrie 1741, deci în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat (1733-1735; 1741-1743; 1748-1749; 1769), a fost ridicat la gradul de vechil beșleagă, cu obligația de a-i apăra pe concetățenii săi. Ca leafă „nu i s-a făcut nimică, nici tain, fiind șăzător la Huși”. IV. ILUSTRE POPASURI ÎN ZONA HUȘILOR 1. Domni moldoveni la curtea domnească Vechea așezare Huși a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și a satelor din zonă, în septembrie 1847, locuitori din Pogănești (ținutul Fălciu) au trecut Prutul. Trecerea râului nu se făcea întotdeauna ușor, ea prilejuia adesea ciocniri violente. De exemplu, 12 locuitori din Stănilești - Fălciu au încercat să treacă Prutul. Vechilul satului a sesizat planul acestora, i-a urmărit, împreună cu alți oameni din sat și i-au ajuns la mal numai pe bărbați, femeile reușind să treacă râul. Dacă se întorceau, erau trecuți în rândul bejenarilor, ale căror obligații față de organele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dânșii întru aceasta”. Autoritățile au decis desemnarea unui mazil sau a unui privilighet pentru această slujbă importantă: „a să purta și sară și noapte, precum au mai urmat [...] care să fie datori a raportui stăpânului de moșie sau posesorii și vechil ce vor fi prin sate”. Raportul Isprăvniciei Fălciu către Ministerul de Interne, din 16 februarie 1848, sublinia cauzele pribegirii unor locuitori peste hotare și măsurile luate (15 locuitori din satul Berezeni, trei locuitori din satul Vicoleni și trei din Pogănești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Dunavățului. Chiar după ce sediul comunei s-a mutat în Lunca, după reforma administrativă din 1865 datorată lui Al. I. Cuza, nu avem primari și notari în Lunca, ci din Fruntești. Pe lângă curtea boierilor Rosetti funcționau oameni de încredere ai boierului: vechilul (ținea locul titularului), era și administrator, fecior boieresc, scotea oamenii la muncă, trebuie să fi fost și un vornică al satului, mai mult cu numele. Dacă veneau porunci de la isprăvnicia ținutului, de la cancelaria domnească, de la episcopia de Roman și protoieria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aplica bătaia ca formă de îndreptare atunci când țăranul opunea rezistență la abuzurile săvârșite de oamenii boierești. Andrei Boca, fost primar, face mărturisirea, înregistrată în august 1960 de Olimpia Bădăluță, despre un caz de abuz petrecut la Știubiana în 1887, unde vechilul călare a lovit un om cu biciul de i-a plesnit pielea. Tot Andrei Boca ne informează că post de jandarmi s-a înființat în comuna Filipeni în anul 1903, în legătură cu o bandă de hoți, formată, în majoritate, din luncași
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deși sărăciți, și s-ar fi simțit atinși dacă lucrurile mergeau altfel. Aproape de Rufă, în dreapta și-n stânga lui, ședea Vasile cu frumoasa sa nevastă, iară de amândouă lăturile mesei cei lungi ședeau deosebiți oameni, fiecare caracteristic în felul său. Vechilul moșiilor, un om cu fața arămie și cu barba castanie, își ațintea cu lăcomie ochii verzi la felurile de bucate ce le aducea sufragiul și-și ștergea degetele de surtuc or de vestă, nicicând de șervetul curat ce sta-naintea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mica biserică își înalță cupolele verzi și roșii; țăranii sunt așezați sub galeria acoperită din fața căsuței și trec preoți cu potcap negru, fără boruri, călugărițe, evrei, fete frumoase cu șorțuri brodate și țechini împletiți în păr, băieți în pantaloni rotunzi, vechili înarmați cu bice și voievozi imperiali, țepeni în mânia lor și purtând mantii aspre cu broderii de aur. Flăcăii beau, joacă hora, iar fetele au spaime de neștiutoare, superstiții nebunești și naivități pe care le-am crede false dacă n-
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se transformă în oroare exacerbată, paralizantă: "[e]a se dădu înapoi, amuțită de groază, și apariția o ajunse în iatacul în care încă plutea mireasma caldă a dragostei". În lumina dezintegratoare de mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită, acesta își verbalizează prompt suspiciunile; bruscat, devine amenințător. În cele din urmă, "a ieșit, tropăind din cizmele grele". Profilul de anxioasă al protagonistei este dublat de unul eminamente mistic. Pasajul următor este o remarcabilă radiografie sinestezică a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lumina epilogului, o semnificație aparte. Odată îndepărtată primejdia, eroul descoperă că pe tânăra domniță o cheamă Tecla și că ea este fiica boierului Rovin. Treptele ascensiunii sociale ale lui Stoicea sunt consumate cu repeziciune: orfanul sărac devine, pe rând, slujbaș, vechil și, în final, ginere al boierului. O vreme, viața i se scurge în liniște paradiziacă. Totuși, într-o zi, Stoicea primește veste de la un vătășel al lui Rovin că tătarii i-au invadat moșia. Ivirea inamicilor constituie un important nod
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care, în capitolul următor, îi destăinuiește lui Egor, încă îndrăgostit de Sanda, detalii frisonante legate de viața și de sfârșitul Christinei, care dobândește, astfel, trăsăturile unei noi contese Báthory: "Puteai să-ți închipui că fecioara asta de boieri punea pe vechil să bată pe țărani cu biciul, în fața ei, să-i bată până la sânge? Și ea le smulgea cămașa... și câte altele... Trăia de altfel cu vechilul, știa tot satul asta". Nu lipsesc referințele orgiastice, ca într-un film de Pasolini
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
noi contese Báthory: "Puteai să-ți închipui că fecioara asta de boieri punea pe vechil să bată pe țărani cu biciul, în fața ei, să-i bată până la sânge? Și ea le smulgea cămașa... și câte altele... Trăia de altfel cu vechilul, știa tot satul asta". Nu lipsesc referințele orgiastice, ca într-un film de Pasolini: "Oamenii spun că veniseră țăranii de pe alte moșii și ea i-a chemat câte doi, câte doi, la ea în iatac, să le împartă averea. [...] De
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
i-a chemat câte doi, câte doi, la ea în iatac, să le împartă averea. [...] De fapt, se lăsa siluită pe rând de toți. Ea îi îndemna, chiar ea. Îi primea goală, pe covor, doi câte doi. Până a venit vechilul și a împușcat-o". Partea a șasea aduce în centrul diegezei prima apariție onirică a Christinei, care bântuie, ca spectru al seducătoarei îndrăgostite, visul lui Egor. Coșmarul însă continuă în realitate, într-o scenă care ar fi trezit invidia prozatorilor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și la peste cincizeci în Moldova. În Valahia, unde moșierii nu-și prea administrau personal pămînturile, aceștia preferau să primească bani gheață în locul corvezilor. Ei își dădeau apoi pămîntul în arendă în termenii stabiliți cu țăranii; domeniile erau conduse de vechili, în timp ce proprietarii locuiau la București sau călătoreau prin Europa. În Moldova existau mai mulți proprietari funciari care își supravegheau direct moșiile. Relațiile inechitabile dintre țăran și boier pot fi cel mai bine înțelese dacă ne amintim că acesta din urmă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
piața externă, beneficiind de situația economică a vremii, marii proprietari funciari și-au păstrat poziția avantajoasă. Cu toate că boierii moldoveni își administrau adesea singuri moșiile, cei valahi preferau în general să locuiască la București sau în străinătate și să numească un vechil care să se ocupe de afacerile lor. Ei nu erau interesați de ameliorarea folosirii pămîntului lor sau de introducerea metodelor agricole moderne. Dispunînd de o mare cantitate de forță de muncă ieftină, nu exista nici un motiv de încurajare a schimbărilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de la aeroportul Băneasa țopăind pe loc, dezarticulat, nemaiștiind ce să facă de frică, - la ordinele unui ofițer care zbiera departe de el să oprească circulația. Era un milițian proaspăt venit de la țară și el reacționa ca un rob față de un vechil, același care îi teroriza pe străbunii săi pe moșie... Ritualul ca o compensație în lipsa unor formule precise ale cunoașterii. Japonezi făurind săbii în mijlocul unui ritual, suplinind formula transmisă de vechii fierari. Ritualul a înlocuit mult timp și mai înlocuiește și
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
partid și treptat garnisit cu diplome obținute ,pe puncte", ipochimenul de acest tip ,lucrează" azi cu vechile metode ale carierismului, neomițînd defăimarea, marginalizarea, excluderea celor ce îi stau în cale. Cu toate că sistemul liberalizării ar fi trebuit să ducă la înlăturarea ,vechililor", aceștia prosperă inclusiv prin conectarea lor la rețelele afacerist-mafiote, care-i ajută să acceadă la funcții de conducere politic-administrative, desigur în detrimentul celor mai competenți și mai onești: ,Teama vechiului pecerist s-a mobilizat după revoluție: nemaiavînd șfichiul de plumb al
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
resturi din pubele comuniste a rostit subiecte dragi aparatului, pentru case de cultură și teatre, simțindu-se obligat să imortalizeze clasa muncitoare într-o veșnică pomenire din repertoriul Cântării României". Verva lui Corneliu Buzinschi îi cuprinde în aceeași acoladă pe vechilii noi-vechi ai conducerii conservatoare, aidoma acelor picturi de pe pereții unor biserici vechi care înfățișează iadul precum o limbă de balaur pe care se înghesuie felurite spețe de damnați. Potentatul ceasului de față, ,eliberat de ordinea ședințelor de partid c.c
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
despărțite de un pârâu, se numesc Rasa și, respectiv, Bogata. Mi s-a spus că numele li se trage de la fiicele unui proprietar local de pe vremuri, care a trimis-o la mănăstire pe una din ele fiindcă se încurcase cu vechilul de pe moșie, lăsându-i întreaga avere celeilalte. Nu știu de ce am crezut multă vreme că numele comunei Dor Mărunt este o frumoasă metaforă. Un profesor din comună mi-a dăruit o monografie scrisă de el și din care rezultă că
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]