297 matches
-
din urmă s-auz că m-ai iubit, Să strîng draga ta mînă, să simț a ta durere Vărsîndu-se asupra-mi ca balsam fericit. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinie sărutat; Din brațele-ți, din sînu-ți să treacă el În soare, Să ducă la vecie plăcerea ce-a gustat.” Suferința ia forme aspre, „turbate” cînd cruzimea iubirii se unește cu cruzimea soartei (Nu, a ta moarte). Lanțurile iubirii nu mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grîu de curcubei. O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al morții În demnitate. Propoziții celebre: „CÎt va fi-n cer o cruce ș-un Ștefan pe pămînt, Nime nu va deschide Moldovei un mormînt! CÎt vor călca dușmanii În țara de români, Ei robi vor fi În țară, dar vecinie nu stăpîni! Decît Moldova-n lanțuri, mai bine ștearsă fie, Decît o viață moartă, mai bine-o moarte vie!” Discursul folosește aproape toate formele retoricii. Lipsește doar invectiva, pe care o utilizează cu strălucire, În astfel de cazuri, Eminescu. Alecsandri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pentru cei care studiază invidia, niciodată nu știu cât este de profundă; pentru că ea poate fi precum ipocrizia, răutatea, ura sau nerușinarea fără limite, fără fund (Epstein, 2008). 65 În general, invidia (malignă) ne înveninează cele mai apropiate relații: cu frații, cu vecinii, cu prietenii, cu părinții și colegii (de serviciu). Avem tendința să-i invidiem pe cei mai apropiați (oameni/semeni/prieteni) din cel puțin două motive: • putem face mai ușor comparațiile; • avem, în general, aceeași viziune asupra a ceea ce este important
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sa manifestă (iluminatul), cheltuielile pentru lumină pot constitui un simptom al activităților sociale ale familiilor: "Ele sporesc în mod sensibil pe măsură ce populațiile apreciază mai mult plăcerile pe care le pot oferi, în serile de iarnă, lectura, conversația și întâlnirile cu vecinii. Acest articol de cheltuieli este uneori o excelentă măsură a culturii intelectuale și a sociabilității fiecărei familii". Maurice Halbwachs, 1970, p. 167 (ed. I, 1912). Această reflecție ne îndeamnă așadar să considerăm cu precauție interpretările ce se pot extrage din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
De aceea să ne întrebăm fără părtinire cum întîlnim pe poporul nostru în istorie din momentul în care ea devine mai străvezie, adică de pe la începutul secolului al 14[-lea]. Îl găsim totdeauna dezbinat înlăuntrul, dezbinat în politica sa față cu vecinii. O teorie filozofică a istoriei nu ne pare de prisos aicea. Popoarele nu sânt producte ale inteligenței, ci ale naturei, - aceasta trebuie stabilit. În începutul dezvoltării lor ele au nevoie de un punct stabil împrejurul căruia să se cristalizeze lucrarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
anume stăpân a fost diferit prezentată în lucrări anterioare de specialitate, urmare a interpretării din acte diverse și cu situații disparate ca loc și ca timp. Mulți istorici, mai ales cei care s-au conformat teoriilor marxist-leniniste, au identificat instituția veciniei și i-au conferit atributele și rigorile specifice întregii categorii de țărani dependenți, indiferent de proveniență. Este adevărat că s-a admis cvasiunanim că originea termenului desemnează oameni străini, așezați în sate depopulate anterior în varii împrejurări devastatoare, ce implicau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
act scris și hotărnicie pe teren înjumătățirea dintre partea rămasă răzeșească și aceea atribuită boierilor Costăchești. Lucrurile de aici nu sunt așa cum le-a prezentat istoricul Al. I. Gonța. Nu există nici un document din care să se constate starea de vecinie a locuitorilor umbrăreșteni aserviți, indiferent de vatra pe care au locuit, fie că au ajuns mai devreme, fie mai târziu în situația arătată. Să ne referim, de pildă, la satul Boziești, ajuns în condiția de stăpânire individuală înainte ca el
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
destul de târziu procesul de aservire. Lipsa documentelor pentru astfel de sate sau puținătatea lor reprezintă cea mai bună dovadă a statorniciei, continuității și autohtoniei românești. Am mai observat cum Al. I. Gonța și alți istorici, înaintea sa, au pus instituția veciniei în relație nemijlocită cu satele ce au dobândit, la un moment dat, statutul de slobozii. Potrivit opiniilor lor, sloboziile ar fi fost populate în exclusivitate cu oameni aduși de prin alte părți, cei mai mulți de alt neam, toți scutiți pentru un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
alte părți, cei mai mulți de alt neam, toți scutiți pentru un timp de unele obligații în schimbul așezării pe o anumită moșie și vatră veche indicată de autoritatea domnească. După expirarea termenului pentru care fuseseră acordate scutirile, locuitorii treceau la starea de vecinie cu toate consecințele ce decurgeau din această situație. Concluziile de genul acestora s-au tras pe baza câtorva cazuri din care rezultă cum o anume slobozie, dată ca exemplu tipic, era locuită de oameni ajunși în starea de vecinie. Dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de vecinie cu toate consecințele ce decurgeau din această situație. Concluziile de genul acestora s-au tras pe baza câtorva cazuri din care rezultă cum o anume slobozie, dată ca exemplu tipic, era locuită de oameni ajunși în starea de vecinie. Dar de aici nu reiese că toate satele cu statut de slobozii au fost populate exclusiv cu vecini și nici că sate care nu au fost niciodată slobozii nu puteau avea vecini. Situația este mai complexă, consecință a diversităților de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
urmă, ci și sub aspectul obligațiilor față de stat, birul. Acum, în 1742, când Manolache Costachi deține dregătorie înaltă, mare vornic, putea dispune reunificarea fiscală, care e posibil să fi oferit anumite avantaje pentru partea sa. În problema vecinilor și a veciniei putem conchide că nu a existat o asememea categorie de țărani în satele noastre, că țărănimea umbrăreșteană a cunoscut numai cele două categorii și anume: sătenii liberi - răzeșii - ce și-au conservat vechile structuri economice și administrative din Umbrăreștii partea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
această situație au fost locuitorii din Siliștea (Umbrăreștii partea de sus), Bozieștii (numit mai apoi Slobozia), Tămășenii și Torceștii. Se poate spune că reforma lui Constantin Mavrocordat, din 1 iunie 1749, nu a produs în satele noastre o eliberare de vecinie, neexistând vecini. Asta nu înseamnă că actul mai sus amintit nu a produs schimbări importante în viața țăranilor dependenți de la noi, toate în favoarea stăpânilor de moșii. Actul în sine a fost conceput ca o interdicție față de asimilarea vecinilor cu robii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe stradă să insiste: „Trebuie să-ți faci analizele la Methodist; pentru mine a fost excelent!”. Rar ne mai entuziasmăm. Suntem prea obosiți și prea concentrați asupra altor lucruri. Nu ne mai angajăm în acele conversații relaxante peste gard cu vecinii ca în anii ’50; aceste discuții au dispărut odată cu „Ozzie and Harriet”1. Dacă Ozzie ar mai trăi astăzi, rar ar fi acasă pentru a purta discuții, iar dacă el ar fi acasă, atunci vecinul său cu siguranță nu ar
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
armat, autorul invita la cunoașterea unei presupuse tragedii personale a omului de stat, căci "Ștefan-Vodă nu voia războaie. Dimpotrivă, era foarte iubitor de pace, de înțelegere între oameni și popoare. De aceea a căutat să trăiască în bună prietenie cu vecinii (s.n. C.M.)"34. Consonanța cu limbajul propagandistic din anii '80 nu este întâmplătoare, continuând în lipsă discursul "luptei pentru pace" din epoca lui Ceaușescu. Manualul contrazicea fățiș aprecierile critice ale cronicarului, de la care aflăm că "Ștefan vodă, gătindu-se de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
al XV-lea"50, "Moldova Medievală. Apogeul și declinul ei"51), decât combativ ("Lupta Țărilor Române pentru apărarea independenței"52). Informațiile despre Ștefan au fost reduse cantitativ și, în plus, redistribuite în mai multe lecții despre relațiile țărilor române cu vecinii sau despre cultura medievală românească. Fragmentarea a diminuat serios impactul textului, fiind prea puțin compensată de obișnuitele repetiții școlărești. Domnia lui a continuat să fie tot una cu lupta antiotomană, iar victoria de la Vaslui referința sa definitorie, aproape un alt
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cumanilor la sudul Dunării"261. Teoria etnogenezei românești a fost, după cum bine se știe, puternic politizată, nu doar din cauza exceselor naționaliste din timpul regimului Ceaușescu. Chiar elaborarea sa istoriografică, în secolul XIX, a fost marcată de serioasa competiție identitară cu vecinii, în special cu maghiarii. Alternativele provoacă încă mari pasiuni, în ciuda condamnării de jure a tuturor naționalismelor și intoleranțelor etnice. Uneori, chiar aceste intervenții pacificatoare provoacă revenirea la interpretărilor exclusiviste 262. Profesorul Djuvara și-a punctat clar opțiunea pro-românească, prin subtitluri
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
că erau adecvați la principiile vremii. Unirea a fost insistent prezentată ca un act de voință politică, reprezentativitatea celor implicați fiind permanent subliniată. Din acest tablou trebuiau șterse indiciile contradictorii, cum erau acele acțiuni militare românești în teritoriile disputate cu vecinii. Grija pentru a sublinia "neamestecul" în țările vecine are și accente propagandistice ulterioare, din timpul regimului Ceaușescu, când s-au exacerbat valorile acțiunii populare și ale unanimității românești în problema Marii Uniri. În contextul fricțiunilor naționaliste româno-maghiare, acutizate la mijlocul anilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
toate aceste au fost inutile și puțin glorioase"; trupele române înaintau oricum "la știrea armistițiului, spre Brăila, Focșani, Bicaz, Dobrogea, Cernăuți"110, grăbindu-se să recupereze teritoriul pierdut în 1916 și să se extindă în zonele limitrofe, intens disputate cu vecinii. Coincidența retragerii trupelor inamice cu noua ofensivă românească a fost de la început speculată politic, în dublul sens al acțiunii naționale și al loialității față de Antantă. Aruncând o ultimă privire în paginile de însemnări din anii 1918-1919111, regăsim un personaj familiar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
regimului. Ungaria În anii '80, în ciuda demersurilor susținute ale propagandei oficiale, românii erau mult mai interesați de nivelul de trai din Ungaria decât de disputa istoriografică asupra Transilvaniei. Cetățenii de etnie maghiară din România erau invidiați pentru legăturile lor cu vecinii, căci aveau astfel o șansă în plus de a compensa lipsurile de alimente, medicamente, obiecte casnice ș.a.m.d. Probabil că prea puțini erau cu adevărat dornici să știe cum își vedeau, de fapt, ungurii propria viață sub comunism. Într-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
2005), care a reluat minuțios structura narativă maximală, vehiculată în anii '90 de manualele pentru clasele a VII-a și a XI-a. Până și subtitlurile erau similare: Moldova după Alexandru cel Bun, Urcarea pe tron, organizarea țării, relațiile cu vecinii, Lupta de la Vaslui, Lupta de la Războieni, Pierderea Chiliei și a Cetății Albe, Lupta cu polonezii în 1497, Sfârșitul și însemnătatea domniei. Coincidența se explică prin fondul comun al monografiei romanțate semnate de Mihail Sadoveanu, care a influențat organizarea tuturor povestirilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
40-41). "Apogeul" domniei lui Ștefan era însă plasat, în lucrarea lui Papacostea, după încheierea păcii cu Imperiul otoman. Se raporta la reglarea în forță a relațiilor cu Ungaria și Polonia, ceea ce putea justifica mai convingător decât manualul, acea "egalitate" cu vecinii, din citatul invocat (Ibidem, p. 63, respectiv Hadrian Daicoviciu ș.a., op. cit., p. 126). 88 Ibidem, p. 140-141. Titlul cronicii nu era, nici de această dată complet Letopisețul de când, cu voia lui Dumnezeu, s-a început Țara Moldovei (s.n. C.M.) din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sonorul foarte tare; Să nu aruncăm hârtii, ambalaje sau altele asemenea în curtea vecinului; Să nu scuturăm covoare, fețe de masă, peste rufele curate puse de vecini la uscat; Să vorbim politicos și să evităm să ne certăm vreodată cu vecinii; Să nu-i sâcâim cu telefoane sau vizite pentru a le cere diverse lucruri cu împrumut; Pe vecini trebuie să-i ajutăm în limita posibilităților, indiferent de oră sau problema în care ne solicită; De asemenea, dacă constatăm ceva în
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
obligatoriu pe vecini. Nu blocăm liftul la un anumit etaj pentru a ne amuza. Nu ne jucăm cu liftul, urcând și coborând de nenumărate ori. Păstrăm curățenia în lift, pe scări și în toate celelalte spații folosite în comun cu vecinii. f) Cum ne comportăm la masă? Când suntem la masă, acasă sau în vizită, respectăm următoarele reguli: Renunțăm la orice năzdrăvănie cât timp suntem așezați la masă; Ocupăm scaunul indicat de cel ce așează masa: mama, bunica, sora, gazda; Așteptăm
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
mare putere globală, ceea ce înseamnă că, pe lîngă problemele interne, are și importante responsabilități externe, dar și un potențial conflictual ridicat. Mao a lăsat prin testament construirea unui stat puternic care să domine lumea. China are pretenții teritoriale față de toți vecinii : Burna, Laos, nordul Indiei, Vietnam, Nepal, Bhutan, Thailanda, Malaezia, Singapore, Taiwan, Kirghistan, Mongolia, sudul Kazahstanului, Afganistan, Transbaikal și sudul Mării Ohoțk în Siberia, plus sute de insule din mările dimprejur. Toate aceste teritorii au fost pierdute de China, în urma căderii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]