861 matches
-
un "CE" executând o adunare și o înmulțire într-un singur ciclu este tratat că două "CE"-uri, primul realizând o adunare și al doilea realizând o înmulțire într-un ciclu). Dacă un singur "CE" are ambele funcții, scalara și vectoriala, se folosește valoarea timpului de execuție cea mai scurtă. Notă Y: Pentru "CE" care nu are implementată adunarea în FP sau înmulțirea în FP, dar face împărțire în FP: 1 R(fp) = ------------ ț(fp divide) Dacă "CE" implementează o functie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
care permite prelucrarea simultană a doua sau mai multe secvențe de date sub controlul uneia sau mai multor secvențe de instrucțiuni cu ajutorul următoarelor mijloace: a. arhitecturi de date multiple cu o singură instrucțiune (SIMD), cum ar fi procesoarele matriciale sau vectoriale; b. arhitecturi de date multiple cu o singură instrucțiune unică și instrucțiuni multiple (MSIMD); c. arhitecturi de date multiple cu instrucțiuni multiple (MIMD), inclusiv cele care sunt strâns legate, complet legate sau slab legate; sau d. rețele structurate de elemente
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
de transfer numeric totală" ... Numărul de biți, inclusiv biții de codificare a liniei și alții, pe unitatea de timp, care este vehiculat între echipamentele corespondențe într-un sistem numeric de comunicații. (Vezi de asemenea "viteza de transfer numeric"). (4) "Viteza vectoriala tridimensională" ... Numărul de vectori generați pe secundă, însemnând vectori polilineari de 10 pixeli, în unghi drept, orientați aleator, cu valori ale coordonatelor X-Y-Z întregi sau în virgulă mobilă (valoarea care se ia în considerare fiind cea mai mare dintre cele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
Modelele digitale altimetrice integrate pentru suprafețele terestre și marine pot fi furnizate folosind fie înălțimea, fie adâncimea referențiată față de o referință verticală cunoscută. Tema "Altitudine" trebuie structurată în următoarele pachete: - Altitudine - Tipuri de bază; - Altitudine - Acoperire în caroiaj; - Altitudine - Elemente vectoriale; - Altitudine - Rețea triunghiulară neregulată. Seturile de date spațiale care descriu morfologia altitudinii terenului trebuie puse la dispoziție cel puțin prin utilizarea tipurilor de obiecte spațiale incluse în pachetul Altitudine - Acoperire în caroiaj. Seturile de date spațiale care descriu morfologia batimetriei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263714_a_265043]
-
incluse în pachetul Altitudine - Acoperire în caroiaj. Seturile de date spațiale care descriu morfologia batimetriei trebuie puse la dispoziție cel puțin prin utilizarea tipurilor de obiecte spațiale incluse fie în pachetul Altitudine - Acoperire în caroiaj, fie în pachetul Altitudine - Elemente vectoriale. b) Responsabilitățile autorităților publice pentru realizarea acestei teme sunt următoarele: ... - să aplice prevederile regulamentelor Uniunii Europene prevăzute la art. 2 din anexa nr. 7; - să ia în considerare aspectele tehnice relevante din ghidul " Specificații INSPIRE pentru tema Altitudine" elaborat în cadrul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263714_a_265043]
-
lor, și depinde de unghiuri. Astfel, în figură, triunghiul cu ipotenuza de mărime egală cu 1 are cateta opusă de mărimea sin "θ" și cateta alăturată de mărimea cos "θ". Teorema lui Pitagora are o legătură strânsă și cu produsul vectorial și cu produsul scalar: Această relație poate fi privită prin definiția produsului vectorial și scalar ca: unde n este un vector unitate normal pentru a și b. Relația se deduce prin aceste definiții și prin identitatea trigonometrică pitagoreică. Aceasta poate
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
egală cu 1 are cateta opusă de mărimea sin "θ" și cateta alăturată de mărimea cos "θ". Teorema lui Pitagora are o legătură strânsă și cu produsul vectorial și cu produsul scalar: Această relație poate fi privită prin definiția produsului vectorial și scalar ca: unde n este un vector unitate normal pentru a și b. Relația se deduce prin aceste definiții și prin identitatea trigonometrică pitagoreică. Aceasta poate fi de asemenea definită și prin produs scalar. Prin rearanjarea ecuației următoare se
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
rămâne fixă. Teorema sugerează faptul că atunci când această distanță atinge o valoare ce permite unghiuri drepte în jurul vârfului, generalizarea teoremei lui Pitagora are aplicabilitate. CU alte cuvinte: Teorema lui Pitagora poate fi generalizată în spațiile prehilbertiene, adică spații de produs vectorial, care sunt generalizări ale spațiilor euclidiene bidimensionale și tridimensionale. De exemplu, o funcție poate fi considerată ca un vector cu un număr infinit de componente într-un spațiu prehilbertian, ca în analiza funcțională. Într-un spațiu prehilbertian, conceptul de perpendicularitate
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
unui vector v, definită ca: Întru-un spațiu prehilbertian, teorema lui Pitagora spune că pentru oricare vectori ortogonali v și w avem Aici, vectorii v și w sunt oarecum înrudiți cu laturile unui triunghi dreptunghic cu ipotenuza egală cu suma vectorială v + w. Această formă a teoremei lui Pitagora este o consecvență a proprietăților produsului scalar: unde produsul scalar ar termenilor este zero, datorită ortogonalității. O generalizare mai profundă a teoremei lui Pitagora legată de spațiile prehilbertiene, referitoare la vectorii neortogonali
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
un număr mare de domenii, de la metalurgie la suspensia automobilelor. El a fost inventatorul conducerii aeronavelor prin joystick, al motoarelor radiale și al unui tip nou de pompă de combustibil. De asemenea, el a dezvoltat ideea manevrării rachetei prin tracțiune vectorială.
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
Accelerația liniară sau uzual: accelerație, notată de regulă prin simbolul formula 1, este în fizică o mărime vectorială care reprezintă variația vectorului viteză liniară în unitatea de timp. Este un vector legat, având punctul de aplicație în punctul material considerat. Ea are o componentă tangențială formula 2, numită accelerația tangențială și o componentă normală formula 3, numită accelerația centripetă. Mărimea
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
în raport cu timpul: formula 13, prin înlocuirea acestei relații în formula de mai sus, se găsește că vectorul accelerație instantanee este derivata de ordinul doi a vectorului de poziție în raport cu timpul: Vectorul accelerație liniară, din punct de vedere matematic, este o funcție vectorială de o variabilă reală independentă: formula 15. Relația funcțională dintre vectorii accelerație, viteză și de poziție se scrie sub forma: formula 16 În mecanica clasică, starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie uniformă față de un sistem de referință inerțial sunt stări
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
se numesc "accelerație radială" și, respectiv, "accelerație transversală". Factorul formula 50 se numește "accelerație unghiulară" și se măsoară în formula 51 "Accelerația absolută" a unui punct material, notată formula 52 este accelerația punctului material în raport cu un sistem de referință fix și este suma vectorială a: Avem deci: Raportul dintre variația vectorului viteză și intervalul de timp exprimă o "accelerație medie" și nu valoarea exactă a accelerației într-un moment de timp. În intervalul de timp în care are loc deplasarea punctului material între cele
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
În electromagnetism, inducția electrică este o mărime fizică vectorială definită ca fiind produsul dintre permitivitatea electrică a mediului și vectorul intensitate a câmpului electric: Unitatea de măsură este coulombul pe metru pătrat: Valoarea inducției electrice a unui câmp electric generat de o sarcină punctuală "q" într-un punct situat
Inducție electrică () [Corola-website/Science/324968_a_326297]
-
comensurabilitate”. Cu alte cuvinte, segmentele care intervin trebuie să aibă o măsură comună, iar raportul lor trebuie să fie un număr rațional. Cum, în general, două segmente nu sunt comensurabile, în geometria modernă apar noțiunile de „număr real”, „corp”, „spațiu vectorial”, „transformare liniară” și până la urmă „omotetie” (adică asemănare în cel mai general caz), care pot valida teorema lui Thales și pentru alte triunghiuri cu laturi incomensurabile. O paralelă DE la baza BC a unui triunghi ABC împarte laturile AB și AC
Teorema lui Thales () [Corola-website/Science/303451_a_304780]
-
demonstrației prin ”feliere” în fața demonstrației lui Euclid va fi compensată mult mai aproape de zilele noastre, prin dezvoltarea analizei matematice, care studiază însumarea unui număr tot mai mare de cantități din ce în ce mai mici. Odată clarificate noțiunile de număr real, corp și spațiu vectorial, teorema lui Thales reapare în matematica modernă sub numele de „omotetie”. Dacă o dreaptă determină pe două din laturile unui triunghi, sau pe prelungirile acestora, segmente proporționale, atunci ea este paralelă cu a treia latură a triunghiului. Dacă: formula 2 atunci
Teorema lui Thales () [Corola-website/Science/303451_a_304780]
-
și dispozitivul (aparatul) de măsură, proces care modifică și starea obiectului măsurat (pentru microparticule această perturbare este principial inevitabilă). Mărimile fizice se pot clasifica după diferite criterii: A. După natura mărimilor fizice: - mărimi scalare, caracterizate numai prin valoare numerică; - mărimi vectoriale, caracterizate prin direcție, sens, modul și punct de aplicație; - mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre aceste mărimi au asociate un anumit procedeu de calcul, un
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
de aplicație; - mărimi tensoriale, caracterizate printr-o serie de legi de transformare, la trecerea de la un sistem de coordonate la altul. Fiecare dintre aceste mărimi au asociate un anumit procedeu de calcul, un aparat matematic corespunzător, respectiv: calcul numeric, calcul vectorial, calcul tensorial. Mărimile fizice se împart în fundamentale și derivate. Mărimile fundamentale în Sistemul International sunt următoarele: lungimea, masa, timpul, intensitatea curentului electric, temperatura termodinamica, intensitatea luminoasa. Mărimile derivate se pot reduce la mărimile fundamentale pe baza operațiilor de definiție
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
curgerilor se folosesc ecuații de conservare (respectiv de transport) ale proprietăților. Acestea conțin diferiți termeni, care reflectă influența a diferite fenomene. La curgerea fluidelor "conservarea masei" este absolut necesară. Conservarea masei este descrisă de ecuația de continuitate a cărei formă vectorială este: unde formula 10 este densitatea fluidului, iar formula 11 este vectorul vitezelor. Pentru fluide incompresibile densitatea poate fi considerată constantă sau în funcție de temperatură, iar pentru fluide compresibile poate fi obținută dintr-o ecuație de stare adițională, de exemplu ecuația de stare
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
ecuații se bazează pe a doua lege a lui Newton aplicată mișcării fluidului, împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. Ecuațiile furnizează componentele vitezei unei particule de fluid. Forma vectorială a acestor ecuații este: unde partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale. Partea dreaptă reprezintă suma tuturor forțelor care acționează asupra volumului de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
cele de schimb de căldură și lucru mecanic, de exemplu încălzirea fluidului în urma disipației viscoase. Ecuația de conservare a energiei se bazează pe primul principiu al termodinamicii. Deoarece practic toate curgerile formează sisteme termodinamice deschise, ecuația folosită este în formă vectorială: unde formula 15 este entalpia masică, iar formula 16 este gradientul temperaturii. Câmpul de presiuni la curgerea unui fluid nu rezultă din ecuațiile de conservare, el reiese indirect din ecuația de continuitate și este determinant pentru curgere, apărând în termenii sursă din
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
scade, soluția calculată "converge" spre soluția reală. Când reziduul este suficient de mic, calculul poate fi considerat terminat. MFN, având nevoie de cât mai multă putere de calcul, beneficiază din plin de soluțiile hardware ale calculatoarelor, cum ar fi prelucrarea vectorială (în paralel) sau tehnica "pipelined". O altă posibilitate este rezolvarea în rețea, folosind mai multe unități de calcul în paralel. În acest scop, matricea globală este împărțită conform resurselor disponibile. Există rețele cu memorie distribuită (de exemplu calculatoare individuale conectate
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
efectuate cu numere, dar sunt mai generale. Algebra modernă o include pe cea elementară și studiază operațiile în cazul general, când în locul numerelor apar simboluri, urmărind câteva reguli care pot să fie diferite de cele aplicate numerelor, exemplu fiind algebra vectorială sau matriceală sau în cazul studiului structurilor algebrice (grupuri, inele, corpuri). Cuvântul "algebră" provine din arabă ("al-jabr", الجبر). Într-adevăr originile ei provin din matematica islamică, dar și din cea indiană, de la care Al-Khwarizmi (Al-Horezmi) (c. 780 - 850) a elaborat
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
este o aplicație de editare grafică vectorială. Aceasta este dezvoltată în regim open source și distribuită gratuit, sub licență GNU GPL. Scopul său declarat este de a deveni un instrument puternic de grafică prin implementarea completă a suportului pentru standardul Scalable Vector Graphics. este o aplicație cross-platform
Inkscape () [Corola-website/Science/322390_a_323719]
-
animație, sau fonturi SVG, deși a fost pusă în aplicare crearea de fonturi SVG începând cu versiunea 0.47. Inkscape are suport multilingvistic, în special pentru scripturi complexe, ceea ce lipsește în prezent la mai multe aplicații comerciale specializate în grafică vectorială. Inkscape a început în 2003 ca o parte de cod al proiectului Sodipodi. Apoi Inkscape a fost schimbat, de la limbajul de programare C++, la setul de instrumente GTK+ C++; a fost reproiectată interfața cu utilizatorul și au fost adăugate un
Inkscape () [Corola-website/Science/322390_a_323719]