1,315 matches
-
n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă cînd cerul a fost luminat de rafalele unor trasoare am zărit jerseul lui Tîrnăcop în mijlocul șandramalei cocoțat pe caroseria autobuzului răsturnat. — Vedenii, scumpule, zice Părințelul, n-aveau ei cum să reziste singuri pintre complotiștii ăia care știau perfect ce aveau de făcut, fiind coordonați la fiecare mișcare prin ordine cît se poate de exacte venite de sus. — Ăi fi văzut tu jerseul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
propriilor lui opinii, le ștersese apoi. Ce puneați la cale Împreună cu Poole pe Întuneric În clipa cînd v-a surprins Stone? urmă el. Pusese Întrebarea doar din dorința de a-l sfida pe doctor, convins fiind că Stone avusese o vedenie izvorîtă din imaginația lui de om persecutat; Întocmai ca și povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrând parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpânitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pământeană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează‑mi sfatul. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpânitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pământeană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează‑mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune‑i mulțimii că puterea credinței e mai presus decât vedenia simțurilor, vorbește‑le răspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează‑mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune‑i mulțimii că puterea credinței e mai presus decât vedenia simțurilor, vorbește‑le răspicat, să te‑audă toți. Și mai spune‑le că Dumnezeu este Denecuprinsul, iar numele său este Elohim, și Fiul Domnului este unic, numele său e Iisus, și credința e absolută, iar această credință este creștină. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bună, ei, și într-una din zilele astea pe cine credeți că l-am văzut prosternat în fața Madonei, gata să dea cu scăfârlia de pământ, ce mai, n-o să credeți, măi, ei, bine pe...nu, nu era vorba de nici o vedenie, mă, nu venise, ca mine, să caște gura acolo, nu, era prosternat de-a dreptul, c-o față de senil idiot, în transă, bătea mătănii, dacă-l înțepenea sciatica nu se îndura să facă douăzeci de genuflexiuni să-și dezmorțească articulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceea ce conștiința sa construise cu migală, într-o ordine constantă, aparent imbatabilă, milimetru cu milimetru de zone ale creierului său câștigate pentru sine, ca într-o zi oarecare, într-un loc anodin, o stație de autobuz, să zicem, să aibă vedenia delirantă, halucinantă a trecerii timpului, să vadă niște chipuri de oameni necunoscuți, unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii ei ca o goană, o urmărire atroce, niște secvențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
geam, nerăbdătoare ca un copil. Prin noapte afară lung privești, iar o fată te întreabă ce vezi. Cu glasul plin de durere, îi spui că nu ai mai văzut nimic, ci doar ți s-a părut așa, ai avut o vedenie... Și apoi jalea te răpune, iar vorbele tale sunt ca un plâns de îngropăciune. Lumina dispare imediat, iar sufletul îți este iar umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de un elefant sau o broască țestoasă. Te pomenești că, Între timp, lumea și-a schimbat punctul de sprijin... Te pomenești... Se uita pierdut la Brândușă care era ba elefant, ba broască țestoasă, ba... Asta trebuie să fie să ai vedenii. Să te ia cu rău de la stomac sau cu leșin. Cum i se Întâmpla și când cobora cu liftul de la etajul zece. Doar când ajunse din nou În stradă admise că Brândușă era tot Brândușă. Cartușul de Kent pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Atît. A dispărut. Vorbise fără să-și miște buzele, dar l-am înțeles. Îl zăream printre lacrimi și voiam să nu mai plîng, ca să-l văd încășiîncă. Să nu dispară. M-a îmbrățișat. Jur că a fost om viu, nu vedenie. Terapia cititului nu-mi mai ajungea. Cine, dacă nu Montesquieu declara că n-a avut vreo durere de nealinat printr-o oră de lectură? Boala era prea gravă. Nevroză? Cred că eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă cînd cerul a fost luminat de rafalele unor trasoare am zărit jerseul lui Tîrnăcop în mijlocul șandramalei cocoțat pe caroseria autobuzului răsturnat. — Vedenii, scumpule, zice Părințelul, n-aveau ei cum să reziste singuri pintre complotiștii ăia care știau perfect ce aveau de făcut, fiind coordonați la fiecare mișcare prin ordine cît se poate de exacte venite de sus. — Ăi fi văzut tu jerseul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre mine lung dar nu mă văd / sunt eu acel cu ochii de oțele / Harapul Alb lângă un slujnic smăd / pustii vedenii întrupări rebele/ otrava n trup a slobozit prăpăd.“ „Smăd“, în loc de „smead“, ca să rimeze cu „văd“, „se târă“ în loc de „se târăște“, ca să rimeze cu „dâră“... Merită, oare, să spui despre un mire că „se târă“ numai pentru a îndeplini o exigență
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica plînge și ea cînd aude povestea. O să-l cresc eu. Am lapte de vacă. Și eu. Adică o să-l creștem ca pe copilul nostru. A doua zi era duminică și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nătărăule! Mai departe, nimic. Foc, mult foc, din toate părțile foc. Nu puteam să strig, nu puteam să fac un pas, parcă eram legat, parcă muțisem definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii ce văd, credeam că mi-a luat Dumnezeu mințile. Mincinosule, să-ți spună tataia mai departe! Te-ai dus să te culci în gheretă! Dimineața somnul se lipește de inimă ca un magnet. Schimbul trei nu-l verifică nimeni până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin care pașalîcul de Buda se apăra și contraataca, prin care oștile se retrăgeau ca să pornească iar În incursiuni, presupuneau traversarea comitatului de Sătmar, pustiirea lui de oameni, vite și recolte, de grădini și păduri. Ca și cum răscoalele, războaiele, Încăierările de la vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Proțăpind mașina În fața peretelui de apus al bisericii, s-au apucat să proiecteze seara, pe zidul alb, ideal ca ecran, filme documentare despre creșterea științifică a animalelor, pentru ca imaginile În mișcare să le dovedească țăranilor că oricine poate să producă vedenii din cele pe care ei pretind că le-au Întîlnit În biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar după el alții cu ciomegele, spărgînd toată mașinăria de fabricat iluzii, vedenii și arătări. Vreo cîteva capete sparte s-au adăugat aparaturii făcute țăndări, dar din ascunzătorile camionului au ieșit și niște cătușe, iar turbulenții au dispărut și ei ca prin minune pentru mai mulți ani. L-au ridicat și pe părintele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le venea la socoteală Însă deloc istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că soarele nopții e o vedenie precum focurile tot noaptea pe comorile niciodată găsite În pămînt și că de ce s-ar uita ochiul lui Dumnezeu taman la el, Gyuri Pomeanului, și nu la Iustinu’ Petrii Muri, la Terezia Șoimului ori la Ioan al Izvoranului?!... Degeaba Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, și vedeniile din capul său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice întâlnim și în 4Ezdra (11,1; 12,1; 13,1), în Enoh etiopian (83; 85) și în Enoh slav(on) (1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citeau și cum interpretau Părinții Bisericii Vechiul Testament? - Origen își începe Exortația la martiriu cu un citat din Isaia 28,9-11. Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „șPe cine vrea acesta să învețe cu vedenia? și pe cine vrea el cu propovăduirea să înțelepțească?ț Au doar pe cei înțărcați sau pe cei abia depărtați de la sânul mamei lor? Căci țav lațav, țav lațav, cav lacav, cav lacav, zeher șam, zeher șam (poruncă peste poruncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie în acest sens (capitolul XI)! - Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde” (de fapt, toate verbele sunt la viitor!). LXX: „Voi grăi către profeți; căci am înmulțit viziunile și am apărut prin profeți” (cuvânt cu cuvânt: „prin mâinile profeților”, în sens figurat). Pentru Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]